Poate asculti si tu: Azealia Banks - Broke With Expensive Taste

     Au trecut 3 ani de cand Azealia a aparut subit din undergroundul New York-ez cu single-ul "212". "212" a fost rampa ei de lansare, samanta triumfului si in acelasi timp a controversialitatii ce a urmat. Cu abilitati de a canta versuri profane si refrene angelice, de a imbina rap-ul cu house-ul anilor '90 si atitudinea de strada cu outfitt-urile de runway, Azealia si-a creat cu usurinta o poarta de intrare in lumea muzicala.

     Mai intai a sosit mixtape-ul "Fantasea"(2012) care promitea mult, apoi ep-ul "1991" cu 4 melodii originale , fiecare insotita de un videoclip. In timpul asta muzica curgea, notorietatea ei crestea si toata lumea astepta albumul de debut cu nerabdare. Imi amintesc ca scriam prin 2012 despre ea intr-un articol pe urban.ro si eram entuziasmat de prospetimea care o aducea pe piata rap.
     Insa in timp ce munca pentru albumul de debut a inceput sub aripa Interscope Records, Azealia s-a poticnit in primul rand din cauza neintelegerilor artistice cu casa de productie si in al doilea rand din cauza comportamentului ei pe retelele de socializare unde s-a luat in mod direct, folosind cuvinte deloc ortodoxe , de T.I. si Iggy Azalea, Perez Hilton, Baauer, Pharell si Disclosure, asta costand-o colaborari cu ei si eventual desfacerea contractului cu Interscope.



     "Broke With Expensive Taste" a fost lansat in urma cu o luna fara multa promovare, mai exact printr-un simplu tweet. Perioada lunga in care a fost conceput a diminuat considerabil asteptarile si nu a fost deloc surprinzator faptul ca jumatate din el contine materiale deja auzite, in timp ce a doua jumatate e fresh, suna intrigant si ciudat, insa nu se imbina destul de bine cu prima.



     Dupa ce asculti primele 3 cantece de pe album intelegi de ce Interscope si-a pus intrebarea: "Ce facem cu albumul asta?". "Idle Delilah" combina fara efort elemente de house, dubstep si muzica caraibiana. Este urmat de "Gimme a Chance", cu o linie melodica in care basul si trompetele predomina pe un fundal impregnat de influente post-disco care se transforma in merengue in timp ce artista trece de la rap in engleza la spaniola. "Desperado" imprumuta o portiune din "Bandelero Desperado" a lui MJ Cole de la inceputul lui 2000 pe care Azealia arunca versuri cu o usurinta impresionanta intr-un ritm impecabil incat mi-a trebuit cateva ascultari ca sa realizez ca fiecare vers din strofe are aceeasi rima.



     Per total singurul element care unifica albumul este vocea ei si e usor de inteles de ce o casa de discuri ar fi reticenta sa-l lanseze ascultatorilor care nu au urmarit-o pana acum. "Nude Beach a Go-Go" apare pe album ca nuca in perete, ca o bucata de tort in mijlocul unei intersectii la ora de varf; insa nu pot trece cu vederea melodii precum "Heavy Metal and Reflective", "Chasing Time" sau "Jfk"(feat. Theophilus London) care sunt adevarate club bangerz.



     Pana la finalul albumului am ajuns sa o vad pe Azealia ca un artist dance pop capabil de a combina rime grele si flow comparabil cu artisti rap consacrati, elemente de pop, house si rap care o fac sa para dinamica, flexibila si in concluzie complexa. As putea sa o compar cu Drake si Nicki Minaj pentru faptul ca este si raperita si cantareata in acelasi timp.

     Hip hop-ul New York-ez din ultimii ani se indreapta catre o zona in care artistii combina rap-ul cu liniile melodice experimentale, dance, house, trip-hop etc, iar rimele rapide si flow-ul solid cu bucati de pop. Ei bine, Azealia Banks se incadreaza de minune in aceasta zona in timp ce evidentiaza doua parti diferite ale orasului, periferia cu limbajul brutal, rimele tari si mixul de freestyle, reggaeton sau bachata si viata de noapte a cluburilor cu ritmuri hipnotizante, care te prind fara sa vrei.

     Personal albumul asta ma face sa ma misc, pare o cursa de montagne-russe, cu urcusuri si coborasuri, schimbari de directie si altitudine, care odata ajunsa la final te face sa mai vrei sa urci inca o data; de aceea primeste un 9.


Beldi


P.S.: Despre Azealia scriam cu ceva in urma AICI !!!. Pentru cei interesati de hip-hop si RnB experimental recomand Frank Ocean - "channel Orange" sau FKA Twigz - "LP1".

Poate asculti si tu: Hozier - Hozier

     Cu o voce mare, emotionanta si capabila sa plonjeze in adancul intunecat iar apoi sa erupa intr-un urlet lupin, Andrew Hozier-Byrne a devenit "the next big thing" in urma cu un an in Irlanda cand single-ul "Take me To Church" a ajuns pana pe pozitia secunda a topului de specialitate.
      Cantecul este un blues cu carente dramatice in care relatia Irlandei cu biserica catolica este comparata cu o relatie de dragoste toxica ("I'll worship like a dog at the shrine of your lies/ I'll tell you my sins and you can sharpen your knife") iar videoclipul condamna actiunile brutale ale guvernului rus asupra homosexualilor.



      Fiul unui baterist care activa intr-o trupa de blues, Hozier a fost crescut in Wicklow ascultand Muddy Waters, John Lee Hooker, Blind Willie Johnson, Chess Records si Motown. Mai tarziu a descoperit jazz-ul si s-a indragostit de Ella Fitzgerald si Nina Simone si de rock-ul sumbru al lui Pink Floyd si Tom Waits. Pentru o vreme parea ca are doua personalitati muzicale diferite, una careia ii placea sa cante rock in diverse pub-uri si alta care studia muzica la colegiul Trinity si canta in corul Anuna (2009-2012).

     Insa odata cu trecerea timpului si experienta dobandita, Hozier a reusit sa combine cele doua lumi in sunetele dulci ale propriilor cantece, un mix de mormaieli specifice gospel-ului care se umfla tandru sub asprimea rifurilor de chitara si a aplaudatului. Aceasta combinatie adauga un aer matur, grav si o oarecare stare religioasa versurilor romantice, uneori obsesive care il gasesc osciland intre dragoste si abuz.



    In "From Eden" , unde vocea lui aduce usor cu cea a lui Sting, se "taraste" pana la usa fetei iubite pentru a-si exprima uimirea de a intalni o persoana atat magica, atat de tragica in timp ce in "Work Song" isi admira partenera pentru iubirea si acceptarea de care a dat dovada in ciuda tuturor relelor savarsite de el inainte de a o intalni ("No grave can hold my body down/ I'll crawl home to her").



     Duetul folk "In a Week" , interpretat alaturi de cantareata irlandeza Karen Cowley, descrie intalnirea a doi iubiti si dorinta de a fi impreuna pentru totdeauna, pe lumea cealalta. Cantecul se incheie cu promisiunea ca dupa ce trupurile lor nu vor mai exista atunci in sfarsit vor fi "acasa".



      "Someone New"  incepe romantic, lejer doar pentru a urca inspre un refren jucaus ("I fall in love just a little/ Oh a little bit, everyday with someone new.")



     Inzestrat cu o voce senzuala si un conflict interior misterios si atragator, Hozier amesteca elemente de r&b, soul si blues pentru a creea piese precum "Angel Of Small Death & The Codeine Scene" , preferata mea de pe album.

     Albumul suna bine si primeste un 8/10 din partea mea.

P.S.: Poate te-ar interesa si cel de-al 2-lea album al talentatei Jessie Ware - "Tough Love", un mix romantic intre vocea sa aerata si sunetele electro-blues sau albumul semnat Hugh Laurie aka. Dr. House - "Didn't It Rain" , o portie de cantece blues si jazz numai buna de ascultat la caldurica, departe de gerul de afara

     Pana data viitoare, muzica buna in timpane!


     Beldi

Poate asculti si tu: Jessie Ware - "Tough Love"

     A trecut ceva timp bun de cand am scris ultima oara o recenzie a unui album si intr-un final momentul potrivit a aparut. Cel de-al 2-lea album semnat Jessie Ware, "Tough Love", imi incanta de o saptamana timpanele. Simt cum ma indragostesc din nou de vocea aerata a lui Jessie si de modul in care se impleteste delicat si fara efort cu beat-urile electronice.

     De la primul album Jessie s-a dovedit a fi o cantareata talentata care proiecteaza un gust interesant in muzica si care are o intuitie extraordinara cand vine vorba de alegerea producatorilor cu care colaboreaza. Viziunea ei muzicala se invarte in jurul unui sound experimental care este foarte rar intalnit in peisajul muzical actual.



     Nu foarte des am intalnit o cantareata care sa ma incante intr-un mod atat de delicios si placut fara a tinde sa sune plictisitor. In momentele ei cele mai bune Jessie suna cu adevarat interesant fara sa lase impresia ca ar depune un efort ca sa o faca.

     Urmand debutul sau exceptional din 2012, "Devotion", Jessie abordeaza o varietate de genuri muzicale care ii permit sa ajunga la ascultatori noi, ascultatori cu urechi focusate pe muzica comerciala de exemplu. Unele dintre piesele care o ajuta sa faca acest lucru, precum midtempo-ul "Want Your Feeling" sau “Sweetest Song”, ii vin ca o manusa, fara a lasa impresia ca doar ar cocheta cu ele. Totodata unul dintre single-urile care promoveaza albumul, "Say You Love Me", scris impreuna cu Ed Sheeran, este o balada acustica emotionanta care iti intra cu usurinta pe sub piele; un cantec sentimental care nu reinventeaza neaparat roata muzicii pop.



     Astfel mixul dintre experimental si traditional, soul, pop si electronic plus versurile melancolice alaturi de interpretarea diafana a lui Jessie, sunt ingredientele perfecte pentru un album melodios care ar putea rula ca background muzical in timpul unei expozitii sau al unei seri festive insa si in noptile reci de iarna, la lumina focului din semineu, alaturi de jumatatea ta.
     Personal imi plac "Cruel", "Say You Love Me" si "Champagne Showers".



     M-am bucurat foarte mult ca am reusit sa o vad in concert pe 30 noiembrie 2012 alaturi de Jamie Woon la Romexpo si sper sa ajung la sfarsitul lui ianuarie pe O2 Arena in Londra pentru a asculta si piesele noi.



     Albumul primeste un 9,5 de la mine. Il recomand cu caldura.

 P.s.: Arunca un ochi si peste recenzia albumului de debut semnat Jessie Ware - "Devotion", si spune-mi ce crezi despre el intr-un comentariu.


 Beldi

Poate asculti si tu: Hugh Laurie - Didn't It Rain

 

 

UPDATE: Goodie: Sarcasticul si in aceiasi masura carismaticul Doctor House va ajunge si pe meleagurile patriei noastre pentru a-si promova ultimul album lansat, "Didn't It Rain". Actorul britanic a intrat in Cartea Recordorilor de doua ori: drept cel mai bine platit actor intr-un serial TV, dar si pentru serialul "Dr. House", cel mai de succes serial TV din toate timpurile. Concertul ce va avea loc in data de 12 iulie la Sala Palatului si face parte din extensia turneului mondial de promovare , dupa concertele sold-out din America de Sud, Australia si Noua Zeelanda. Hugh Laurie va fi acompaniat de The Copper Bottom Band. Go grab your ticket! Pacat ca nu voi fi in tara, altfel as fi fost in primul rand!

*** 

In total sincron cu vremea de afara astazi o sa-mi clatesc timpanele cu noul album semnat Ex Dr. House adica Hugh Laurie, "Didn't It rain".

Obisnuia sa fie cel mai bine platit si cel mai urmarit actor la tv, dar acum Hugh Laurie are febra blues-urilor. Ca sa fiu realist, Hugh a avut o feblete fata de muzica inca din copilarie, luand lectii de pian, chitara, tobe, muzicuta si saxofon; iar daca primul album lansat, "Let Them Talk" , era o colectie bogata si bine lustruita de melodii jazz si blues, cel de-al doilea este mai relaxat, Laurie isi permite sa alunece usor inspre fundal atat ca interpret cat si ca pianist.

Asa cum ne-a obisnuit cu invitati pe primul album (Tom Jones, Irma Thomas si Dr. John) si pe noul material ne asteapta o serie de featuringuri.
In afara de prezenta lui Taj Mahal (pe "Vicksburg Blues"), a lui Jean McClain si a cantaretului din Guatemala, Gaby Moreno, albumul e compact si curge lin. Laurie isi ocupa locul in spate lasandu-si de multe ori formatia si solistii de background sa fie in centrul atentiei, iar ei reusesc asta cu brio.
Nici unul dintre ei nu este ingrijorat in ceea ce priveste reinterpretarea cantecelor sau sa surprinda ascultatorul, cu totii vor sa se bucure de intreaga experienta si dau impresia ca se afla la o sesiune muzicala unplugged intre prieteni buni.

Albumul e deschis de balada "St. Louis Blues" intr-o nota de solitudine de fier dar care infloreste si se transforma intr-un tango in toata regula beneficiind de vocea aspra a lui Sista Jean McClain.
"Junkers Blues" si "The Weed Smoker's Dream" ar putea trece foarte usor ca doua apropouri la viata lui Gregory House, doctorul irascibil si dependent de Vicodine.

Timbrul vocal al lui Hugh tinde sa aiba raguseala unui claxon iar el cantand la pian e acel ceva ce vinde albumul, cel mai bun exemplu fiind "Wild Honey".



"Kiss Of Fire", interpretata anterior de Nat King Cole, Connie Francis si Louis Armstrong, isi gaseste o cu totul noua abordare prin prisma lui Hugh care pare ca-si alege spontan cantecele ce vrea sa le interpreteze.



Nu toate cover-urile incluse pe album au fost primite cu entuziasm. Citeam o recenzie mai devreme in care scria exact asa: "Oare chiar era nevoie ca un gentleman englez sa jefuiasca tot patosul din "One for My Baby"?"
Cu toate astea, Hugh interpreteaza fiecare piesa de pe "Didn't it Rain" cu credibilitate. Atat Hugh cat si formatia care il acompanieaza nu ofera nimic altceva decat dragoste si respect pe acest album placut de ascultat.
Desigur piesele merg de minune pe fundal la cina sau intr-o duminica relaxanta de vara.



Albumul a fost produs in intregime de Loe Henry, castigator al premiului Grammy, si a fost lansat pe 6 mai.

In aceeasi maniera blues-clasic ni se prezinta si Emmy Rossum cu al ei "Sentimental Journey".

"Intoarcerea - Viorel Zaicu (a 2a recenzie) - vALLuntar

M-am suprins singur cu alegerea facuta. Cat de diferita este prima carte citita in campania vALLuntar fata de prima!! Daca "Portretul unui barbat imatur" , a carei recenzie o poti citi AICI, era intima, statica din unele puncte de vedere, o confesiune scrisa de un autor spaniol, Luis Landero , "Intoarcerea" este alcatuita din povestiri desfasuate in mediul rural, pot spune in realitati paralele, in care personajele, oameni simpli, oameni ai pamantului si ai credintei, sunt pusi fata in fata cu fenomene bizare, care intriga si starnesc totodata angoasa. Cartea e scrisa de un autor roman contemporan , Viorel Zaicu , care aduce in prim plan oameni modesti cu superstitii si prejudecati, cu sperante si vise.

Stilul in care e scrisa cuprinde regionalisme care picteaza cu maiestrie tabloul in care descoperim o altfel de lume morometiana. Semne bizare apar din senin si cele mai banale lucruri devin obiecte in care credinta este de netagaduit. Unele porti nu se deschid intotdeauna catre aceleasi locuri, magarii merg in propriul lor rai, lumea moderna e tinuta cu teama la distanta, totul strans in povestiri, unele cu final deschis ce lasa loc interpretarii. 

Pe langa curiozitatea starnita de carte mi-am adus aminte cu placere de vacantele petrecute in copilarie alaturi de bunicii si verisorii mei la tara. Ma gandesc ca asta a devenit un privilegiu pentru copiii din noua generatie.

Poate ti-ar placea si tie cartea, ti-o recomand cu placere si te invit sa lasi un comentariu mai jos. La fiecare 15 comentarii un pom va fi plantat cu ajutorul tau, al meu, al celor de la Editura ALL si Romsilva.

P.s.: M-am jucat putin cu coperta. Mai multe fotografii si locuri interesante gasiti AICI.

"Portretul unui barbat imatur" - Luis Landero (recenzie) - vALLuntar

Fiind prima carte a carei recenzii urma sa o scriu, am ales-o intuitiv dorindu-mi inca de la inceput sa citesc ceva cu care sa rezonez iar pe parcurs chiar am subliniat cateva randuri care mi s-au parut interesante. Pentru cei care n-au aflat deja, despre intreaga poveste de la care a plecat totul , campania vALLuntar  initiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, puteti citi AICI!.

Revenind la cartea de fata, aceasta este o confesiune a unui barbat spaniol aflat ,cel mai probabil, pe patul unui spital in ultima seara a vietii sale. Alaturi de el am trecut prin jocurile si iubirile visatoare ale copilariei, aventurile tumultuoase ale tineretii, dragostea, frica de singuratate, prietenia si tradarea; am aflat gustul puterii doar ca mai apoi sa ingenunchez in malul slabiciunii si am purtat masti care de care mai colorate pentru a incerca astfel sa aduc un strop de vibratie rutinei de zi cu zi. M-am simtit impreuna cu el si sotia lui, dizolvat, toti trei ca niste biscuiti, in aceeasi cafea. M-am dus si m-am intors si in aceasta calatorie am cunoscut oameni, am ras si m-am intristat, am construit si am daramat si mi-am consumat sufletul.


Am constientizat ca si mie ca si lui imi place sa asist la discutii doar de dragul de a asculta muzica limbii. Ma relaxeaza intonatia, timbrul vocilor, accentele, pauzele, pe langa gesturi, desigur.
Nu de putine ori, in viata mea, mi-as fi dorit sa ma scufund in tacere caci nu aveam nimic de spus insa nu stiu cum ma trezeam vorbind aiurea deja pret de cateva ore si ma oripila gandul ca eu sunt zevzecul care trancane necontenit fara sa aiba nimic interesant de spus, si culmea caci de genul asta de oameni imi e sila si-atunci m-a pornit sila de mine. Si eu ca si el ma gandesc ca exista doi de mine inauntrul meu: unul rational, intelept, care joaca rolul fratelui cel mare si un altul razgaiat, naiv, absurd, un bufon.

Alteori, la fel ca personajul din carte, cu precadere noaptea, mi se umple mintea de amintiri pe care le-am crezut demult uitate. Ma gandesc ca exista in mine franturi de timp pe care nu le-am folozit, stau netraite, neatinse, suspendate in eter. Sunt bucati de dupa-amiezi plictisitoare sau crampei de dimineti copilaroase de primavara ce seamana cu bancnotele sau maruntisul ratacit prin buzunare peste care dai din intamplare.

Reflectand la viata lui, personajul simte ca a trait fara sa aiba un sens anume, fara ca existenta sa sa creasca gradual pana sa atinga un punct culminant si apoi sa rasufle impacat deznodamantul. Astfel se simte neimplinit, dezechilibrat, imatur. Reflecta de multe ori asupra iubirii si a mortii. (nu sunt acestea cele doua mari si complementare experiente omenesti?!)

In concluzie am rezonat puternic cu trairile si gandurile personajului insa la sfarsitul zilei ramane la latitudinea fiecaruia sa decida cum vrea sa-si traiasca zilele-i ramase pe acest pamant. Cartea este mult mai usor de digerat decat "Cartea nelinistirii" a lui Pessoa, cu care ma lupt de cateva luni bune si care se apropie ca structura si stil de aceasta. O recomand celor care adora sa citeasca jurnale, confesiuni si observatii.

P.s.: Mi-am permis sa adaug o poza in care am incorporat coperta cartii si una dintre fotografiile care am simtit ca s-ar potrivi cu subiectul cartii.

P.s.2: Abia astept sa plantez un copac alaturi de toti ceilalti vALLuntari, pentru asta am nevoie de ajutorul tau: 15 comentarii = 1 copac plantat. Asa ca spor la scris!

Azi citesti o carte, maine plantezi un copac - campania vALLuntar

Surfer de net fiind, saptamana trecuta am dat peste o campanie in care lectura si voluntariatul fac casa buna. Aflata la a doua editie, campania vALLuntar se desfasoara sub sloganul "Mai multe carti, mai multe sanse" si este organizata cu sprijinul ROMSILVA si al Editurii ALL.

Regulamentul este destul de simplu: ai un blog de mai bine de un an si scri cel putin o data pe saptamana? Iti place sa citesti si sa faci recenzii? Cu atat mai bine caci anul acesta intre 4 si 17 februarie Grupul Editorial ALL pune gratuit la dispozitia fiecarui blogger cate doua carti la alegere de pe www.all.ro. Tot ce ne ramane de facut este sa le citim si sa strangem peste 15 comentarii la o recenzie publicata, astfel vom primi cate un puiete de copac pe care-l vom planta.

De precizat ca nici un comentariu nu va fi risipit. Daca o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri si la 20 de comentarii o echipa a Grupului Editorial ALL va planta inca un copac intr-un loc ales de ROMSILVA.


Eu am ales doua carti , dupa parerea mea, interesante : "Intoarcerea" de Viorel Zaicu si "Portretul unui barbat imatur" de Luis Landero.
Prima carte are ca personaje locuitorii unei lumi fantastice din afara oraselor. Visele lui Ciuli, Telu, Dudu sau ale lui Cocosel sunt vieti paralele, iar starile de veghe sunt vise - o calatorie in universuri in care obiectele banale au puteri magice iar oamenii modesti au abilitatea de a deschide drumuri catre lumi nemaivazute.
A doua carte m-a atras deoarece pe de-o parte din descrierea sa am simtit ca experienta mea de viata rezoneaza cu cea a personajului principal si pe de alta parte deoarece ma declar un mic fan al confesiunilor/jurnalelor iar ultima carte citita este "Cartea Nelinistirii" a lui Fernando Pessoa.
Vocea editorului: "Sa fie povestitorul acestui roman un sarlatan, un clovn trist, un filosof ratat, un barbat cu prea multe sau prea putine virtuti, un idealist vulnerabil sau un cinic monstruos? Luis Landero, unul dintre cei mai talentati scriitori spanioli de astazi, pare sa stie totul despre ambiguitatile, contrastele si puzderia de roluri care ne alcatuiesc."

Sunt nerabdator sa primesc cele doua carti.

Despre intreaga campanie iata ce a declarat CEO-ul Grupului Editorial ALL, Mario De Mezzo, care are o experienta de opt ani ca fundraiser:

“Suntem foarte entuziasmati in legatura cu vALLuntar. Atat pentru succesul mare pe care l-a avut prima editie, cat si pentru componenta noua pe care am adaugat-o anul acesta. Credem ca este responsabilitatea noastra ca editura sa plantam copaci si acesta a fost motivul pentru care am decis ca la a doua editie obiectul voluntariatului sa fie plantarea de copaci. Va asteptam si va invitam la citit, la plantat, la promovat lectura si voluntariatul in numar cat mai mare!”.

Despre modalitatea de participare puteti citi in regulamentul campaniei, ce se gaseste AICI. Informatii despre desfasurarea campaniei pot fi gasite si pe pagina de Facebook a Editurii ALL, pe grupul de Facebook vALLuntar  sau pe Twitter, folosind hashtagul #vALLuntar.

Campania se desfasoara in perioada 4 februarie – 7 aprilie si cuprinde urmatoarele etape:

• 4- 17 februarie – inscrierea in campanie; 
• 18 februarie – 24 februarie – trimiterea cartilor; 
• 24 februarie – 23 martie – lectura si recenzie; 
• 25 martie – 7 aprilie – plantarea copacilor. 

In prima editie vALLuntar, desfasurata anul trecut, s-au implicat 150 de bloggeri, s-au citit 280 de carti si s-au adunat 200 de ore de voluntariat. O echipă de angajati ALL a facut voluntariat in doua centre alese de bloggeri: Hospice si Policy Center for Roma and Minorities.

Ieri am aflat ca numarul bloggerilor inscrisi in campanie a depasit cifra de 200 si cel de-al 200-lea inscris este chiar CEO-ul Grupului ALL, Mario De Mezzo, care va citi si va scrie pe blogul personal, despre o noutate aparută la Editura ALLFA: "Logica elefantilor" de Ciprian Valcan si Dana Percec.

In concluzie inscrieti-va si voi si voie multa la citit, scris si plantat. Ne vedem la primavara pe teren!!

Poate asculti si tu: Bruno Mars - Unorthodox Jukebox

Bruno Mars este extrem de talentat. Stim asta din momentul in care a aparut pe neasteptate cantand refrenul cantecului "Nothing on you" (B.o.B.) si am inteles cat de versatil poate fi, dovada sta albumul sau de debut "Doo-Wops & Hooligans" (2010). De asemenea stim si unele lucruri caruia lui Mars ii plac: palariile (fedora), maimutele, muzica lui Sting si onomatopeele aruncate ocazional, pentru a numi doar cateva. Dar oare stim cu adevarat cine este Bruno Mars, ca performer,compozitor si persoana? In pofida accesibilitatii muzicii sale, Mars nu s-a impus ca o forta muzicala si o personalitate puternica care sa se vada prin muzica sa precum au facut-o artisti ca Rihanna, Eminem si Lady Gaga. Mars fredoneaza cantece de dragoste si balade nostalgice, de multe ori in mod spectaculos, dar este asta de ajuns ca sa-l faca o dulce si de durata prezenta pe scena muzicii pop?

Cantaretul in varsta de 27 de ani, nascut in exoticul Hawaii incearca sa raspunda la aceasta intrebare pe "Unorthodox Jukebox", cel de-al doilea album asteptat cu entuziasm de fani si critici deopotriva. Pe noul material discografic reuseste sa amestece alegerile stilistice mai sigure cu ideile relativ indraznete. Primul single "Locked Out of Heaven" a atins pozitia fruntasa a celebrului Billboard Hot 100. Sa vedem ce alte surprize ascunde albumul.

 1. Young Girls - Bruno deschide cel de-al doilea album cu un aranjament elegant si versuri despre recunoasterea pacatului in timp ce se complace in el. Modul in care versurile sunt scrise si vibe-ul dat de backing vocals ne duc cu gandul la albumul de debut, insa Mars si The Smeezingtons exploreaza in continuare seriozitatea umbrita din "It Will Rain".
Mai jos puteti urmari interpretarea live a piesei din cadrul show-ului Victoria's Secret. Pentru mine se potrivesc per-fect!



 2. Locked Out Of Heaven - Unii spun ca "maimutareste" stilul formatiei The Police insa nu asta conteaza. "Locked Out Of Heaven" este cel mai bun single al lui Mars pana in prezent, cantautorul geme despre desfranare pe o linie melodica asezonata cu sunete stridente de chitara si exclamatii ce intaresc interpretarea sa . Uneori, single-ul de debut al unui album este greu de gasit, alteori apare exact in fata ta si-ti ofera o imbratisare mare si confortabila.



 3. Gorilla - O piesa ambitioasa si care inunda timpanele ascultatorilor cu gemete si versuri ce starnesc fantezii sexuale. Versuri presum "You and me, baby, making love like gorillas!" n-au cum sa nu-ti ramana in cap. Ritmul tobelor si pianul pe refren te coplesesc frumos. Personal o consider o piesa pasionala numai buna de dat pe spate persoana dorita.

 

 4. Treasure - Folosind un ritm care ne aminteste de visatorul single "If I Ever Feel Better" (Phoenix) Mars & co. sunt toti un zambet in timp ce livreaza un vartej de disco-pop. Unii poate vor simti ca "Treasure" , cu armoniile sale extraordinare, refrenul clasic ce te prinde din prima si nuantele sexuale viclene , descrie starea muzicala care-l face pe Mars sa fie cel mai fericit.

 

 5. Moonshine - Cu o haina retro clara si decorat cu sunete sintetizate "Moonshine" ne ofera versuri simple precum "Take us to that special place/That place we went the last time, the last time". Chiar si atunci cand Mars, The Smeezingtons si compozitorii invitati - Mark Ronson si Andrew Wyatt - nu mai au asari de scos din maneca in materie de versuri, productia este bine pusa la punct incat ascultatorul nu-si poate dori decat inca o portie de "lumina a lunii".

 

 6. When I Was Your Man - In aceasta balada sensibila Mars are inima sfaramata. Vocea este acompaniata doar de pian iar versurile descriu o relatie ce a avut loc inainte ca Bruno sa cunoasca succesul. Este genul de cantec care in cadrul unui concert va face audienta sa-si legene brichetele aprinse in aer. Desi nu este o balada puternica precum cele ale Aliciei Keys, "When I Was Your Man" ii permite intr-un mod istet lui Mars sa-si dea palaria jos si sa-si deschida sufletul indurerat in fata ascultatorilor.



7. Natalie - Batai din palme, percutie si murmur, din astea e alcatuit inceputul melodiei total opuse precedentei. Descoperim un Bruno Mars razvratit si iritat din cauza unei "gold-digging bitch". Detaliile agile de productie - diferite sunete par sa apara instantaneu la fiecare semn de punctuatie - se acumuleaza culminand in eliminarea sigura a partenerei.



8. Show Me - E timpul sa ne indreptam catre insula nativa a artistului. O briza hawaiana pluteste prin acest cantec distractiv. Ramane la latitudinea fiecaruia daca e mai bun decat "Show me" al lui Usher insa piesa este buna pentru relaxare si visare. "It's gettin' freaky in this room, room, room!"



9. Money Make Her Smile - Mars si The Smeezingtons isi expun pe deplin calitatile lor de artisti pop in acest cantec, un amestec cremos de shimbari rapide de ritm, percutie care iti ia respiratia si sunete electronice care l-ar face gelos chiar si pe Will.I.Am. Dupa ce in cea mai mare parte a albumului a fost dusa o lupta grea de indepartare de la stilul albumului de debut, Mars & co. se aventureaza intr-un teritoriu necunoscut, isi asuma riscuri noi si...reusesc sa surprinda mai mult decat placut.

Funny fact: Intrebat despre inspiratia din spatele acestui cantec Mars a afirmat ca la un moment dat se afla intr-un club de striptease in Paris, cei de acolo l-au recunoscut si au pus melodia "Just the way you are" care este un cantec bun dar nu este unul tocmai potrivit pentru un astfel de club asa ca a scris cantecul de fata si a adaugat ca ar fi foarte mandru daca l-ar auzi pe acesta in cluburile de gen.

 

 10. If I Knew - "I wouldn't have done all the things that I have done/If I knew one day you'd come", Mars canta aceste versuri ca un dulce sarut de la revedere. Textura albumului de debut poate fi inca o data sesizata, de ce sa te uiti in urma dupa ce ai atins un nou varf cu melodia anterioara?



 11. Old & Crazy (feat Esperanza Spalding) - Aceasta piesa este un bonus track pe editia deluxe a albumului. Este o piesa cu influente jazz cantata de Mars impreuna cu Esperanza Spalding. Aceasta este prima cantareata de jazz care a castigat premiul Grammy pentru cel mai bun artist nou in 2011 la varsta de 27 de ani. O piesa jucausa , dupa parerea mea, de umplutura.



Per total este un album care mie personal imi place. Melodii precum "Young Girls", "Money Make Her Smile", "Natalie" si "Gorilla" le am pe repeat de ceva timp incoace. Baladele cu aer dramatic, pasiunea din spatele unor versuri si chiar a unor onomatopee sfasietoare, sound-ul inovator si imaginea creata in jurul numelui lui Bruno Mars ma determina sa afirm ca directia spre care se indreapta este una promitatoare, plina de surprize cu adevarat placute. Ii acord un 8/10.

Tu ce parere ai?

Poate te-ar interesa si Frank Ocean - channel Orange sau No Doubt - Push and Shove.

Norah Jones - "...Little Broken Hearts" will get their revenge

In ceata caldurii, o oaza de racoare vreau sa gasesc. In multimea zgomotos de colorata, linistea dinaintea furtunii o astept.


Cand spun Norah Jones ma gandesc la seri caldut-racoroase de toamna aurie, petrecute pe prispa unei cabane, langa un lac, intr-un leagan, cu paturi si ceai cald cu putin coniac. Un gand nostalgic imi trece prin cap si o pala de vant imi rasfira parul. Sunetele gingase ale melodiilor sale si vocea usor "rusty" imi alina sufletul.
Castigatoare a 9 premii Grammy printre care in 2009:  Album of the Year, Record of the Year si Best New Artist, albumele sale s-au vandut in peste 40 de milioane de exemplare. Nascuta in Brooklyn din descendenta indiana, a fost de mica atrasa de muzica, crescand ascultand Billie Evans si Billie Holiday. Pana la varsta de 16 ani a invatat sa cante la pian si saxofon, ulterior adaugand chitara si bass-ul.
Pe 1  mai a fost lansat cel de-al 5lea album de studio: "...Little Broken Hearts", "cea mai dramatica si plina de satisfactii abatere din cariera sa"( American Songwriter ), debutand pe un onorabil loc 2 in Billboard 200.


1. Good Morning





Timpanele imi sunt gadilate de acorduri lenese de chitara. O umbra de tristete se agata de mine in timp ce Norah isi asterne pe masa ,langa micul dejun , ganduri deloc straine de a se indeparta de cel iubit. Cu o delicatete sculptata ce-i camufleaza durerea, artista ni se confeseaza.


2. Say Goodbye





Mrs. Jones devine zburdalnica pe beaturile midtempoului, savurand cuvantul "misbehave" ca un copil prins cu mana in borcanul cu prajituri. Cu o plecaciune se retrage din jocul minciunilor, caci astfel e dificil sa fii indragostit.


3.  Little Broken Hearts





Pe un ritm sumbru de toba si bass, marsaluiesc inimile frante, gandurile reprimate, sufletele cazute.
Robert Copsey de la Digital Spy a evaluat albumul cu 4 din 5 stele spunand despre el ca: "S-ar putea sa fie intunecat, dar aceasta colectie uimitoare de durere este cea mai stralucitoare piesa a ei din ultima perioada".


4. She's 22





Ai fost vreodata prins intr-un triunghi amoros? Sa stii ca un altcineva iubeste persoana de langa tine. Si e mai bun, mai tanar, mai pasional decat tine. Sa te simti neputincios si intr-un final sa ajungi sa ii dai frau liber. Sa vrei sa vezi persoana iubita, cu adevarat fericita, chiar de-ar fi sa renunti la ea.


5. Take it back





Odata ce incepi sa ierti, poti vedea ca in sfarsit acea jumatate din tine care te intregea a mers pe drumul ei si visele ce se rostogoleau in capul tau cand inca umblai orb prin ceata minciunilor interioare si prin furtuna sperantelor desarte, s-au spulberat. Iti doresti sa nu-ti fii obosit picioarele alergand dupa o iluzie. Si cuvintele acelea soptite si respiratia pe pielea mea...eram prea firav.
Finalul melodiei e de o tristete mareata intensificata de cor si viori. Una dintre melodiile ce mi-au infiorat pielea.


6. After the fall





Zilele bune, fotografiile, vantul de vara oare inca le mai vrei? Zilele de iarna, frigul, singuratatea oare inca le mai vreau? Dupa ce totul s-a spulberat oare mai merita sa le vrem din nou pe toate?





7. 4 Broken Hearts





...un el si o ea, un sclav ce incearca sa sparga o piatra de necrapat, sa salveze o fata prea pierduta; o alta , gata sa-l sprijine cand va fi sa cada; un altul, mai slab, de neajuns; 
o ea ce ridica pereti pentru a se proteja, un el ce incearca altele pentru a o uita; si in peretii aceia inalti ea a lasat totusi o fereastra in cazul in care el se va intoarce...si vor fi ei doi cei de la inceput, o piatra pierduta si un pescar gata sa o caute si pe fundul cele mai adanci mari.


8. Travelin' On





O balada in care Norah face suflet pereche cu un violoncel gemand. Sentimentele de instrainare, angoasa interioara si raceala se adancesc.


9. Out on the road





Plec. In masina cu jumatate de rezervor plin, voi goni pe drumuri timp de-o saptamana, poate doua daca ma opresc sa ma odihnesc. Insa nu vreau sa ma odihnesc, vreau sa plec cat mai departe. Plec inspre paradis. Sa-mi gasesc o felie de viata si tot ce am nevoie e masina mea. Nu trebuie sa ma uit in urma daca inca mai pot avea o sansa. Plec. Nu trebuie sa ma gandesc de doua ori. Te voi iubi de departe. Azi, plec.


10. Happy Pills





Single-ul ce promoveaza albumul are un "bounce" similar cu cel al celor de la Pretenders in "Brass in Pocket". Cu un sarut de balada si un ton de bubblegum radio anthem, acesta poate fi numit stilul Neon-Jones. Pana si inimile frante au parte de razbunare.


11. Miriam





Uuu..this is gettin' even more personal. Sa intelegem ca Miriam e tipa cu care iubitul a inselat-o in propria-i casa frumoasa.  Un fel de "pe patul meu si pe muzica mea" Hmm...Norah, my dear, in spatele zambetului de fata de familie buna se ascund intentii rele. Zic sa planifici totul meticulos si cu sange rece ca in videoclipul de mai sus si sa scapi si de  Miriam.


12. All a dream





Melodia asta e un mix fantomatic de dub-groove si spaghetti-western guitar ce-mi place intr-un mod bizar si care incheie albumul in aceeasi maniera gri prin care a fost deschis.





Albumul overall e depresiv, din categoria despartiri dureroase, mai intunecat si astfel descoperim o noua latura a lui Norah. E mai ranita,  mai periculoasa si mai vulnerabila iar sunetele folosite adancesc relatia dintre ascultator si cantec.


Articol aparaut pe divercitycafe.ro

"Electra heart" - Marina & the Diamonds - retro-electro drama queen is in the house

O fata carismatica, boema in gesturi, imbracata vintage, cu un stil descris ca fiind o alternativa la mainstream-pop, Marina a debutat international cu albumul "The Family Jewels" in 2010.
De multe ori comparata cu artisti precum Kate Bush si mai ales Florence and the Machine, prezinta publicului melodii inventive si nu usor de inteles. Stilul isi schimba directia de la balade simple catre numere catchy, beat-uri intortocheate de New Wave.
Daca despre primul album spunea ca este un album foarte divers, abundand de esente pop si inspirat de valorile sociale moderne, familie si sexualitatea feminina, al 2-lea album este un film american din anii 70 pe beat-uri electro-pop, care are ca personaj principal pe Electra,  rece si deloc vulnerabila. "Respingerea este un subiect universal jenant şi Electra Love este răspunsul meu. Este un album sincer. " , adauga Marina.


1. Bubblegum Bitch
Albumul incepe alert. Intram in lumea de zahar a fetelor ce-si dau ochii peste cap, clipesc dulce, pline de promisiuni siropoase. Baloane de guma, bomboane in forma de ursuleti, placinte dulci, jurnale zaharisite si idile puerile se  amesteca pe fundalul sunetelor electro. Soda pop,soda pop...here i come! Ai grija ce vei gasi in spatele ambalajului inofensiv!!

2. Primadonna
Imagineaza-ti o suburbie americana in anii 70, viata monotona a unei familii din clasa de mijloc. Sotia casnica se simte neglijata de partener. Frustrarea creste odata cu trecerea acelorasi zile fad petrecute in fata televizorului care-i prezinta viata stralucitoare a vedetelor. Cu bigudiurile mari in furoul de matase, rujul rosu aprins pe buze si un martini tinut lenes in mana, cauta disperata admiratie. Drama queen is in the house. Sparge vesela, rupe draperile, manjeste cu fardurile oglinda si apoi ingenuncheaza acoperindu-si lacrimile cu un ras isteric.



3. Lies
Scadem ritmul cu una bucata melodrama: raceala intr-o relatie, nepotrivirea de caractere. El spune ca totul e in regula, ea se simte respinsa : "you only ever touch me in the dark, only if we're drinking and you see my spark". Cu vocea sughitata si inflexiunile specifice, Marina transmite ceva emotie insa pentru mine nu e de ajuns reteta : "Minciunele"

4. Homewrecker
Ne intoarcem la ritmul alert cu a 4a melodie din partea domnisoarei cu diamante. Strofele recitate cresc intensitatea refrenului. Decat sa aiba inima ranita mai bine sa-si mareasca colectia de inimi pe care le raneste. Mereu pe fuga, proprietatea nimanui, ea este amanta perfecta. Fara a se implica emotional, distruge casnicii, dar si viata ei este o mizerie, insa macar arata bine in rochia ei.

5. Starring Role
Continuam tragedia femeii respinsa de partener. Dorm in acelasi pat insa nu exista nicio urma de afectiune. Tot ce-si doreste este ca el sa isi deschida sufletul asa cum o face si ea. Simte cum se transforma intr-o statuie. E razvratita dar orgolioasa. Nu ii ofera sansa de a o vedea afectata de situatie. Cateodata il ignora ca sa simta ca detine controlul. E satula sa fie pe planul secund si e gata sa plece. Insa il adora si nu vrea sa-l lase singur.

6. The State of Dreaming
Cateodata preferam sa ne cream un univers al nostru, o fantasma,o bula in care sa ne refugiem departe de lumea atat de cruda si astfel traim o stare de visare continua. In bula noastra suntem personajul principal si totul se intampla exact asa cum ne dorim.

7. Power & Control
Probabil inspirata de o relatie cu un baiat arogant si narcisist (you may be good looking but you're not a piece of art...think you're funny, think you're smart) melodia inspira dorinta personajului feminin de ai arata acestuia cine e seful. Personal ma irita atat negativul piesei (clopote si coruri) cat si timbrul gutural cu care canta Marina.

8. Living Dead
De obicei cand fac o recenzie ascult melodiile de mai multe ori. Ei bine,aceasta nu mi-a inspirat nimic. Tot auzeam repetandu-se la nesfarsit: dead,dead,dead....si niste ecouri. Sorry, asta chiar e o melodie de umplutura.

9. Teen idle
Hmmm...frustrari de liceana emo. Si-ar dori sa fie una dintre blondele care se lupta pentru titlul de regina balului sau una dintre tipele anorexice insa atat, atat de populare. Vrea sa fie singura, departe de lume, apoi vrea sa fie o minciuna frumoasa, o virgina, o curva , vrea sa bea pana o doare. Vrea sa nu fi fost atat de narcisista si se lamenteaza spunand ca va muri singura. Si o "super,super,super" suicidala stare! wtv.

10. Valley of the Dolls
Marina spunea ca a construit cantecele de pe acest album in jurul personajului principal, Electra Heart si in jurul a 4 arhetipuri - fatete ale propriei feminitati - Primadonna, Su-Barbie-A, the Teen Idle si the Homewrecker. Sa inteleg ca in valea papusilor, in linistea stranie a perechilor de ochi muti, se sting ele, precum stelele cazatoare pe cerul noptii ??!!

11. Hypocrates
Fara nicio legatura cu celebrul fizician antic, Hypocrates, piesa e buna de fluierat intr-o zi de marti, pe seara. Trebuie sa fii intrebat macar o data in viata ta: "Cine te crezi sa-mi spui cine sa fiu!?!" cu o atitudine razvratita si un par ravasit.

12. Fear & Loathing
Cu totii purtam diferite masti, scuturi care sa ne apere de necunoscut. Ne comportam intr-un fel cu unii oameni si altfel cu altii. Dezamagirile, inselatoriile cresc neincrederea in cei pe care ii intalnim si ne alieneaza. Insa trebuie sa incercam sa ne deschidem mintea si sa ne gandim ca soarele exista si in spatele norilor.
Not a bad song - mesaj pozitiv, linie melodica placuta auzului.

13. Radioactive
Cand am auzit inceputul pentru prima oara, am crezut ca e un nou single Calvin Harris. Dansabila, n-am ce zice, o melodie scrisa in mijlocul unui val de caldura in New York. Marina s-a indragostit de viata stralucitoare de noapte a Marelui Mar, debordand de energie asa cum n-o face niciun alt oras din lume.



14. Sex Yeah
Sexul vinde si toti o stim. Traim intr-o societata avida dupa fete noi si frumoase, funduri cu lenjeria la vedere si pasarele fara pene surprinse de paparazzi cand coboara din masina. Intreaba-te ce mai conteaza cu adevarat la sfarsitul zilei? Scopul NU scuza mijloacele!

15. Lonely Hearts Club
Astazi am tot fredonat melodia asta, probabil pentru ca a fost ultima pe care am ascultat-o pana sa ajung la birou si bateam ritmul cu aratatorul stang pe bara metroului. Imi creaza o imagine amara: acei tineri din ziua de azi care inca spera ca isi vor gasi jumatatea si vor trai acea poveste cu sfarsit fericit. Intr-o societate atat de grabita, in care informatiile vin din toate partile si te bulverseaza...good luck,people...good luck to myself too!! :)

16. Buy the Stars
Albumul se inchide nostalgic. El se indragosteste de ea, steaua lui, care acum ii va lumina cerul, insa ea nu e aici pentru a-i fi aproape. Toata viata a fost si va fi singur. Si va continua sa cumpere stele; stele care usor, usor se sting una cate una. Intotdeauna va trai in intuneric atata timp cat nu va incerca sa se schimbe pentru a afla lumina.


Dupa ce am trecut de entuziasmul de inceput, provocat de vocea plina de surprize a Marinei si beat-urile electro care ma hipnotizau, am realizat ca in afara de cateva piese precum: Bubblegum Bitch,  Primadonna, Homewrecker sau Lonely Hearts Club, restul nu-mi faceau niciun fir de par sa tresara. Tipa ramane oricum o simpatica si jumatate cu dintisorii ei de iepuras. O nota de 6/10 e justificata.

Enjoy!

Published here.