Se afișează postările cu eticheta pop. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pop. Afișați toate postările

12.12.2014

Poate asculti si tu: Azealia Banks - Broke With Expensive Taste


     Au trecut 3 ani de cand Azealia a aparut subit din undergroundul New York-ez cu single-ul "212". "212" a fost rampa ei de lansare, samanta triumfului si in acelasi timp a controversialitatii ce a urmat. Cu abilitati de a canta versuri profane si refrene angelice, de a imbina rap-ul cu house-ul anilor '90 si atitudinea de strada cu outfitt-urile de runway, Azealia si-a creat cu usurinta o poarta de intrare in lumea muzicala.


     Mai intai a sosit mixtape-ul "Fantasea"(2012) care promitea mult, apoi ep-ul "1991" cu 4 melodii originale , fiecare insotita de un videoclip. In timpul asta muzica curgea, notorietatea ei crestea si toata lumea astepta albumul de debut cu nerabdare. Imi amintesc ca scriam prin 2012 despre ea intr-un articol pe urban.ro si eram entuziasmat de prospetimea care o aducea pe piata rap.
     Insa in timp ce munca pentru albumul de debut a inceput sub aripa Interscope Records, Azealia s-a poticnit in primul rand din cauza neintelegerilor artistice cu casa de productie si in al doilea rand din cauza comportamentului ei pe retelele de socializare unde s-a luat in mod direct, folosind cuvinte deloc ortodoxe , de T.I. si Iggy Azalea, Perez Hilton, Baauer, Pharell si Disclosure, asta costand-o colaborari cu ei si eventual desfacerea contractului cu Interscope.



     "Broke With Expensive Taste" a fost lansat in urma cu o luna fara multa promovare, mai exact printr-un simplu tweet. Perioada lunga in care a fost conceput a diminuat considerabil asteptarile si nu a fost deloc surprinzator faptul ca jumatate din el contine materiale deja auzite, in timp ce a doua jumatate e fresh, suna intrigant si ciudat, insa nu se imbina destul de bine cu prima.



     Dupa ce asculti primele 3 cantece de pe album intelegi de ce Interscope si-a pus intrebarea: "Ce facem cu albumul asta?". "Idle Delilah" combina fara efort elemente de house, dubstep si muzica caraibiana. Este urmat de "Gimme a Chance", cu o linie melodica in care basul si trompetele predomina pe un fundal impregnat de influente post-disco care se transforma in merengue in timp ce artista trece de la rap in engleza la spaniola. "Desperado" imprumuta o portiune din "Bandelero Desperado" a lui MJ Cole de la inceputul lui 2000 pe care Azealia arunca versuri cu o usurinta impresionanta intr-un ritm impecabil incat mi-a trebuit cateva ascultari ca sa realizez ca fiecare vers din strofe are aceeasi rima.



     Per total singurul element care unifica albumul este vocea ei si e usor de inteles de ce o casa de discuri ar fi reticenta sa-l lanseze ascultatorilor care nu au urmarit-o pana acum. "Nude Beach a Go-Go" apare pe album ca nuca in perete, ca o bucata de tort in mijlocul unei intersectii la ora de varf; insa nu pot trece cu vederea melodii precum "Heavy Metal and Reflective", "Chasing Time" sau "Jfk"(feat. Theophilus London) care sunt adevarate club bangerz.



     Pana la finalul albumului am ajuns sa o vad pe Azealia ca un artist dance pop capabil de a combina rime grele si flow comparabil cu artisti rap consacrati, elemente de pop, house si rap care o fac sa para dinamica, flexibila si in concluzie complexa. As putea sa o compar cu Drake si Nicki Minaj pentru faptul ca este si raperita si cantareata in acelasi timp.

     Hip hop-ul New York-ez din ultimii ani se indreapta catre o zona in care artistii combina rap-ul cu liniile melodice experimentale, dance, house, trip-hop etc, iar rimele rapide si flow-ul solid cu bucati de pop. Ei bine, Azealia Banks se incadreaza de minune in aceasta zona in timp ce evidentiaza doua parti diferite ale orasului, periferia cu limbajul brutal, rimele tari si mixul de freestyle, reggaeton sau bachata si viata de noapte a cluburilor cu ritmuri hipnotizante, care te prind fara sa vrei.

     Personal albumul asta ma face sa ma misc, pare o cursa de montagne-russe, cu urcusuri si coborasuri, schimbari de directie si altitudine, care odata ajunsa la final te face sa mai vrei sa urci inca o data; de aceea primeste un 9.


Beldi


P.S.: Despre Azealia scriam cu ceva in urma AICI !!!. Pentru cei interesati de hip-hop si RnB experimental recomand Frank Ocean - "channel Orange" sau FKA Twigz - "LP1".

29.09.2012

Poate asculti si tu: Pink - The Truth About Love

Pink este o cantareata cu picioarele pe pamant. In ultimii ani ne-a livrat adevarate imnuri de petrecere si cantece care par pline de bucurie dar de cele mai multe ori vin infasurate intr-un intuneric de care nici macar auto-proclamata “misfit” a muzicii pop-rock nu poate scapa.


Pe "The Truth About Love" , primul ei album din ultimii patru ani si primul de cand a devenit mama, efortul pe care Pink il depune pentru a demonstra ca inca are acel ceva special al ei pe care maternitatea nu i l-a dizolvat, este palpabil si sonor. Maternitatea a adaugat in mod clar o dimensiune noua si importanta vietii lui Pink, dar in multe feluri, ea inca e acea "hot mess" cu care ne-am obisnuit.

O mare parte din noul album se concentreaza in jurul subiectului sugerat de titlu - dragoste, relatii si cat de greu este sa faci ca sentimentele sa dureze. Uneori Pink este amuzanta si ironica iar alteori devine de-a dreptul nostalgica si sfasietoare, dar mereu sincera.


Pe primul extras ca single , sfidatorul si provocatorul "Blow Me (One Last Kiss)" , un fel de "So What" , Pink imbina versurile in care se confeseaza - despre un fost iubit si stupiditatea lui - cu refrenul la limita blasfemiei si ritmul dansabil.



Suna bine melodia care deschide albumul "Are We All We Are" dar si cel de-al 2-lea single promovat, "Try" , balada arzatoare care vorbeste despre diferitele situatii dificile prin care trece o relatie.
 

“I’ll wait right here until you get bored or she gets carded for beer”, canta dispretuitor in acelasi timp in care se plange de lipsa iubitului care a inselat-o pe “How Come You’re Not Here”. “You’re an asshole, but I love you” ii canta "singurei iubiri pe care a cunoscut-o vreodata" in "True Love" , dar stim cu totii adevarul: sub aceasta masca de femeie dura se ascunde o fata firava care nu este departe de a izbucni in lacrimi in prima clipa in care ramane singura.

Unul dintre cantecele care ies in evidenta este duetul cu solistul trupei fun. , Nate Ruess , alaturi de care a scris “Just Give Me A Reason". Cei doi joaca un cuplu care este in cautarea unui semn sa ramana impreuna , in ciuda faptului ca relatia lor nu mai merge.
 

"Here Comes the Weekend" este una dintre piesele mai slabe de pe album. Cu un ritm repetitiv este un cantec plat pana cand Eminem intervine parca de nicaieri cu partea lui de rap. Este o prezenta bine venita dar suna de parca ar face parte din cu totul alt cantec. Versurile cantate cu vocea dulce a lui Lily Allen pe "True Love" se potrivesc mult mai bine.

Pink nu primeste destule aprecieri pentru felul ei de a aborda o balada, chiar daca a inregistrat unele dintre cele mai frumoase auzite in ultimii ani. Ea atinge o noua latura sensibila pe "Beam Me Up" , o poveste miscator de trista despre dorul de a fi cu cineva care a murit. Desi deloc sentimental, cantecul si modul in care este interpretat vor atinge pe oricine care “pick a star to watch it shine” astfel incercand sa simta o conexiune cu cei trecuti in nefiinta.
 

Desi Ke$ha a incercat sa-i fure titlul de regina a petrecerilor nebunesti, Pink nu pare sa vrea sa renunte usor la dreptul sau de a insulta, clatina si vomita in public, in ciuda oricarei asa zise noi maturitati gasite. Pe “Slut Like You" impumuta parti din delirul dat de piesa "Woo Hoo" a celor de la Blur. Mesajul poate fi pus sub semnul intrebarii , "i'm not a slut i just love love" , dar ritmul este fara indoiala usor de retinut si prinde foarte rapid.



Cu “The Truth About Love” Pink continua sa mearga pe drumul ei de superstar cu care ne-am dori cel mai mult sa apucam sa bem un pahar. In timp ce experientele de viata se diversifica iar fericirea ei creste, de asemenea si intrebarile si confuziile ei ating noi inaltimi.
 

20 de cantece pop-rock, dulce-amarui despre dragoste, despartiri, dor, urcusurile si coborasurile unei relatii, acesta este ultimul album semnat Pink ,  care este si primul disc al artistei ce debuteaza pe primul loc al celebrului Billboard Top 200.

Din partea mea primeste un apreciabil 8,5/10.

24.05.2012

"Electra heart" - Marina & the Diamonds - retro-electro drama queen is in the house



O fata carismatica, boema in gesturi, imbracata vintage, cu un stil descris ca fiind o alternativa la mainstream-pop, Marina a debutat international cu albumul "The Family Jewels" in 2010.
De multe ori comparata cu artisti precum Kate Bush si mai ales Florence and the Machine, prezinta publicului melodii inventive si nu usor de inteles. Stilul isi schimba directia de la balade simple catre numere catchy, beat-uri intortocheate de New Wave.
Daca despre primul album spunea ca este un album foarte divers, abundand de esente pop si inspirat de valorile sociale moderne, familie si sexualitatea feminina, al 2-lea album este un film american din anii 70 pe beat-uri electro-pop, care are ca personaj principal pe Electra,  rece si deloc vulnerabila. "Respingerea este un subiect universal jenant şi Electra Love este răspunsul meu. Este un album sincer. " , adauga Marina.


1. Bubblegum Bitch
Albumul incepe alert. Intram in lumea de zahar a fetelor ce-si dau ochii peste cap, clipesc dulce, pline de promisiuni siropoase. Baloane de guma, bomboane in forma de ursuleti, placinte dulci, jurnale zaharisite si idile puerile se  amesteca pe fundalul sunetelor electro. Soda pop,soda pop...here i come! Ai grija ce vei gasi in spatele ambalajului inofensiv!!

2. Primadonna
Imagineaza-ti o suburbie americana in anii 70, viata monotona a unei familii din clasa de mijloc. Sotia casnica se simte neglijata de partener. Frustrarea creste odata cu trecerea acelorasi zile fad petrecute in fata televizorului care-i prezinta viata stralucitoare a vedetelor. Cu bigudiurile mari in furoul de matase, rujul rosu aprins pe buze si un martini tinut lenes in mana, cauta disperata admiratie. Drama queen is in the house. Sparge vesela, rupe draperile, manjeste cu fardurile oglinda si apoi ingenuncheaza acoperindu-si lacrimile cu un ras isteric.



3. Lies
Scadem ritmul cu una bucata melodrama: raceala intr-o relatie, nepotrivirea de caractere. El spune ca totul e in regula, ea se simte respinsa : "you only ever touch me in the dark, only if we're drinking and you see my spark". Cu vocea sughitata si inflexiunile specifice, Marina transmite ceva emotie insa pentru mine nu e de ajuns reteta : "Minciunele"

4. Homewrecker
Ne intoarcem la ritmul alert cu a 4a melodie din partea domnisoarei cu diamante. Strofele recitate cresc intensitatea refrenului. Decat sa aiba inima ranita mai bine sa-si mareasca colectia de inimi pe care le raneste. Mereu pe fuga, proprietatea nimanui, ea este amanta perfecta. Fara a se implica emotional, distruge casnicii, dar si viata ei este o mizerie, insa macar arata bine in rochia ei.

5. Starring Role
Continuam tragedia femeii respinsa de partener. Dorm in acelasi pat insa nu exista nicio urma de afectiune. Tot ce-si doreste este ca el sa isi deschida sufletul asa cum o face si ea. Simte cum se transforma intr-o statuie. E razvratita dar orgolioasa. Nu ii ofera sansa de a o vedea afectata de situatie. Cateodata il ignora ca sa simta ca detine controlul. E satula sa fie pe planul secund si e gata sa plece. Insa il adora si nu vrea sa-l lase singur.

6. The State of Dreaming
Cateodata preferam sa ne cream un univers al nostru, o fantasma,o bula in care sa ne refugiem departe de lumea atat de cruda si astfel traim o stare de visare continua. In bula noastra suntem personajul principal si totul se intampla exact asa cum ne dorim.

7. Power & Control
Probabil inspirata de o relatie cu un baiat arogant si narcisist (you may be good looking but you're not a piece of art...think you're funny, think you're smart) melodia inspira dorinta personajului feminin de ai arata acestuia cine e seful. Personal ma irita atat negativul piesei (clopote si coruri) cat si timbrul gutural cu care canta Marina.

8. Living Dead
De obicei cand fac o recenzie ascult melodiile de mai multe ori. Ei bine,aceasta nu mi-a inspirat nimic. Tot auzeam repetandu-se la nesfarsit: dead,dead,dead....si niste ecouri. Sorry, asta chiar e o melodie de umplutura.

9. Teen idle
Hmmm...frustrari de liceana emo. Si-ar dori sa fie una dintre blondele care se lupta pentru titlul de regina balului sau una dintre tipele anorexice insa atat, atat de populare. Vrea sa fie singura, departe de lume, apoi vrea sa fie o minciuna frumoasa, o virgina, o curva , vrea sa bea pana o doare. Vrea sa nu fi fost atat de narcisista si se lamenteaza spunand ca va muri singura. Si o "super,super,super" suicidala stare! wtv.

10. Valley of the Dolls
Marina spunea ca a construit cantecele de pe acest album in jurul personajului principal, Electra Heart si in jurul a 4 arhetipuri - fatete ale propriei feminitati - Primadonna, Su-Barbie-A, the Teen Idle si the Homewrecker. Sa inteleg ca in valea papusilor, in linistea stranie a perechilor de ochi muti, se sting ele, precum stelele cazatoare pe cerul noptii ??!!

11. Hypocrates
Fara nicio legatura cu celebrul fizician antic, Hypocrates, piesa e buna de fluierat intr-o zi de marti, pe seara. Trebuie sa fii intrebat macar o data in viata ta: "Cine te crezi sa-mi spui cine sa fiu!?!" cu o atitudine razvratita si un par ravasit.

12. Fear & Loathing
Cu totii purtam diferite masti, scuturi care sa ne apere de necunoscut. Ne comportam intr-un fel cu unii oameni si altfel cu altii. Dezamagirile, inselatoriile cresc neincrederea in cei pe care ii intalnim si ne alieneaza. Insa trebuie sa incercam sa ne deschidem mintea si sa ne gandim ca soarele exista si in spatele norilor.
Not a bad song - mesaj pozitiv, linie melodica placuta auzului.

13. Radioactive
Cand am auzit inceputul pentru prima oara, am crezut ca e un nou single Calvin Harris. Dansabila, n-am ce zice, o melodie scrisa in mijlocul unui val de caldura in New York. Marina s-a indragostit de viata stralucitoare de noapte a Marelui Mar, debordand de energie asa cum n-o face niciun alt oras din lume.



14. Sex Yeah
Sexul vinde si toti o stim. Traim intr-o societata avida dupa fete noi si frumoase, funduri cu lenjeria la vedere si pasarele fara pene surprinse de paparazzi cand coboara din masina. Intreaba-te ce mai conteaza cu adevarat la sfarsitul zilei? Scopul NU scuza mijloacele!

15. Lonely Hearts Club
Astazi am tot fredonat melodia asta, probabil pentru ca a fost ultima pe care am ascultat-o pana sa ajung la birou si bateam ritmul cu aratatorul stang pe bara metroului. Imi creaza o imagine amara: acei tineri din ziua de azi care inca spera ca isi vor gasi jumatatea si vor trai acea poveste cu sfarsit fericit. Intr-o societate atat de grabita, in care informatiile vin din toate partile si te bulverseaza...good luck,people...good luck to myself too!! :)

16. Buy the Stars
Albumul se inchide nostalgic. El se indragosteste de ea, steaua lui, care acum ii va lumina cerul, insa ea nu e aici pentru a-i fi aproape. Toata viata a fost si va fi singur. Si va continua sa cumpere stele; stele care usor, usor se sting una cate una. Intotdeauna va trai in intuneric atata timp cat nu va incerca sa se schimbe pentru a afla lumina.


Dupa ce am trecut de entuziasmul de inceput, provocat de vocea plina de surprize a Marinei si beat-urile electro care ma hipnotizau, am realizat ca in afara de cateva piese precum: Bubblegum Bitch,  Primadonna, Homewrecker sau Lonely Hearts Club, restul nu-mi faceau niciun fir de par sa tresara. Tipa ramane oricum o simpatica si jumatate cu dintisorii ei de iepuras. O nota de 6/10 e justificata.

Enjoy!

Published here.