"Intoarcerea - Viorel Zaicu (a 2a recenzie) - vALLuntar

M-am suprins singur cu alegerea facuta. Cat de diferita este prima carte citita in campania vALLuntar fata de prima!! Daca "Portretul unui barbat imatur" , a carei recenzie o poti citi AICI, era intima, statica din unele puncte de vedere, o confesiune scrisa de un autor spaniol, Luis Landero , "Intoarcerea" este alcatuita din povestiri desfasuate in mediul rural, pot spune in realitati paralele, in care personajele, oameni simpli, oameni ai pamantului si ai credintei, sunt pusi fata in fata cu fenomene bizare, care intriga si starnesc totodata angoasa. Cartea e scrisa de un autor roman contemporan , Viorel Zaicu , care aduce in prim plan oameni modesti cu superstitii si prejudecati, cu sperante si vise.

Stilul in care e scrisa cuprinde regionalisme care picteaza cu maiestrie tabloul in care descoperim o altfel de lume morometiana. Semne bizare apar din senin si cele mai banale lucruri devin obiecte in care credinta este de netagaduit. Unele porti nu se deschid intotdeauna catre aceleasi locuri, magarii merg in propriul lor rai, lumea moderna e tinuta cu teama la distanta, totul strans in povestiri, unele cu final deschis ce lasa loc interpretarii. 

Pe langa curiozitatea starnita de carte mi-am adus aminte cu placere de vacantele petrecute in copilarie alaturi de bunicii si verisorii mei la tara. Ma gandesc ca asta a devenit un privilegiu pentru copiii din noua generatie.

Poate ti-ar placea si tie cartea, ti-o recomand cu placere si te invit sa lasi un comentariu mai jos. La fiecare 15 comentarii un pom va fi plantat cu ajutorul tau, al meu, al celor de la Editura ALL si Romsilva.

P.s.: M-am jucat putin cu coperta. Mai multe fotografii si locuri interesante gasiti AICI.

B recomanda - muzica, muzica, muzica

Vremea de afara e tare schimbatoare in ultima perioada. Acum e soare si cald iar peste 5 minute se innoreaza cerul si bate un vant rece de-ti ingheata oasele. Ei,bine si prin muzica e cam la fel, in multimea de melodii care apar zi de zi sunt unele mai rasarite decat altele. Sunt acele cantece in care versurile, linia melodica, timbrul vocal si modalitatea de interpretare se imbina atat de firesc si reusesc sa transmita emotii care fac ascultatorii sa vibreze.

Unul dintre cele mai emotionale si placute albume, daca nu chiar cel mai bun, ale anului trecut este fara indoiala "Our Version of Events" al mult aclamatei Emeli Sande; album despre care v-am vorbit pe larg AICI. Melodia care mi-a atras atentia asupra ei a fost "Next to Me". La momentul in care am ascultat-o pentru prima data mi-am dorit sa cunosc mai multe despre Mrs. Sande. I-am ascultat albumul de nenumarate ori, am admirat-o cantand la Jocurile Olimpice, am aplaudat-o la premiile BRITs si m-am bucurat sa citesc ca albumul ei a fost cel mai bine vandut anul trecut in UK. Astazi o readuc in lumina reflectoarelor cu remixul piesei "Next to Me" alaturi de cel care a fost numit cel mai poetic rapper al ultimilor ani, Kendrick Lamar.



Despre Churchill nu stiam nimic pana ieri cand din curiozitate am dat PLAY unei piese postate de Pink pe pagina ei de Facebook. Artista spunea ca ultimul videoclip al trupei este extraordinar si ca i-a invitat sa cante in deschiderea concertelor sale din Europa.
Well, well, well curiozitatea mi-a fost gadilata si am cautat sa aflu cat mai multe despre trupa aceasta. Originari din Denver, cei cinci membrii ai formatiei au lansat pe cont propriu primul album intitulat "happy/Sad" in 2011 si apoi au semnat cu Octone Records in 2012. Tot anul trecut a aparut si EP-ul "Change" care a ajuns pana pe locul 9 in Billboard Heatseekers chart.
Noi ascultam azi melodia care da titlul albumului iar eu sunt de parere ca schimbarea e intotdeauna bine venita deci "Change" primeste two thumbs up.



N-o sa uit cat de tare mi-a placut remixul celor de la A-track pentru "Heads will roll" a celor de la Yeah Yeah Yeahs, astfel am descoperit o formatie al carui stil a fost descris ca: "an art-rock trio who made an edgy post-punk, dancefloor-friendly racket that mixed up Blondie with Siouxsie and the Banshe".
Noi ascultam astazi primul single lansat si care suna bine bine, "Sacrilege".



Cu o cariera impresionanta, zeci de hituri si milioane de albume vandute Usher revine in atentia publicului cu o noua colaborare cu producatorul Diplo, cel care a contribuit si la succesul piesei "Climax" ,  care a castigat un Grammy anul acesta pentru Best RnB Performance. Ascultam "Go Missin'"  - un amestec de lascivitate si sunete electronice.



Ultima noutate de astazi vine din partea unui DJ englez pe numele sau Adam ‘Duke Dumont’ Dyment si este o colaborare cu un nume nou si tanar A*M*E. Daca la inceput era cunoscut datorita remixurilor facute pentru Lily Allen, Mystery Jets si Bat for Lashes, 2012 l-a adus pe Duke la un alt nivel atins odata cu lansarea unor melodii numai bune de petrecere ‘The Giver’, ‘Thunder Clap’ si ‘Street Walker'. Acestea i-au adus recunoastere internationala si astfel astazi ne bucuram sa ascultam "Need U (100%)" care beneficiaza de un videoclip simpatic foc.



Acestea fiind spuse, nu pot decat sa va doresc la mai multe piese bune de ascultat si la mai multe zile insorite. Pana data viitoare, salutare!!

P.s.: In caz de dorinta arzatoare de a asculta muzica buna iti recomand ultimele albume semnate Bruno Mars si Frank Ocean.

"Portretul unui barbat imatur" - Luis Landero (recenzie) - vALLuntar

Fiind prima carte a carei recenzii urma sa o scriu, am ales-o intuitiv dorindu-mi inca de la inceput sa citesc ceva cu care sa rezonez iar pe parcurs chiar am subliniat cateva randuri care mi s-au parut interesante. Pentru cei care n-au aflat deja, despre intreaga poveste de la care a plecat totul , campania vALLuntar  initiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, puteti citi AICI!.

Revenind la cartea de fata, aceasta este o confesiune a unui barbat spaniol aflat ,cel mai probabil, pe patul unui spital in ultima seara a vietii sale. Alaturi de el am trecut prin jocurile si iubirile visatoare ale copilariei, aventurile tumultuoase ale tineretii, dragostea, frica de singuratate, prietenia si tradarea; am aflat gustul puterii doar ca mai apoi sa ingenunchez in malul slabiciunii si am purtat masti care de care mai colorate pentru a incerca astfel sa aduc un strop de vibratie rutinei de zi cu zi. M-am simtit impreuna cu el si sotia lui, dizolvat, toti trei ca niste biscuiti, in aceeasi cafea. M-am dus si m-am intors si in aceasta calatorie am cunoscut oameni, am ras si m-am intristat, am construit si am daramat si mi-am consumat sufletul.


Am constientizat ca si mie ca si lui imi place sa asist la discutii doar de dragul de a asculta muzica limbii. Ma relaxeaza intonatia, timbrul vocilor, accentele, pauzele, pe langa gesturi, desigur.
Nu de putine ori, in viata mea, mi-as fi dorit sa ma scufund in tacere caci nu aveam nimic de spus insa nu stiu cum ma trezeam vorbind aiurea deja pret de cateva ore si ma oripila gandul ca eu sunt zevzecul care trancane necontenit fara sa aiba nimic interesant de spus, si culmea caci de genul asta de oameni imi e sila si-atunci m-a pornit sila de mine. Si eu ca si el ma gandesc ca exista doi de mine inauntrul meu: unul rational, intelept, care joaca rolul fratelui cel mare si un altul razgaiat, naiv, absurd, un bufon.

Alteori, la fel ca personajul din carte, cu precadere noaptea, mi se umple mintea de amintiri pe care le-am crezut demult uitate. Ma gandesc ca exista in mine franturi de timp pe care nu le-am folozit, stau netraite, neatinse, suspendate in eter. Sunt bucati de dupa-amiezi plictisitoare sau crampei de dimineti copilaroase de primavara ce seamana cu bancnotele sau maruntisul ratacit prin buzunare peste care dai din intamplare.

Reflectand la viata lui, personajul simte ca a trait fara sa aiba un sens anume, fara ca existenta sa sa creasca gradual pana sa atinga un punct culminant si apoi sa rasufle impacat deznodamantul. Astfel se simte neimplinit, dezechilibrat, imatur. Reflecta de multe ori asupra iubirii si a mortii. (nu sunt acestea cele doua mari si complementare experiente omenesti?!)

In concluzie am rezonat puternic cu trairile si gandurile personajului insa la sfarsitul zilei ramane la latitudinea fiecaruia sa decida cum vrea sa-si traiasca zilele-i ramase pe acest pamant. Cartea este mult mai usor de digerat decat "Cartea nelinistirii" a lui Pessoa, cu care ma lupt de cateva luni bune si care se apropie ca structura si stil de aceasta. O recomand celor care adora sa citeasca jurnale, confesiuni si observatii.

P.s.: Mi-am permis sa adaug o poza in care am incorporat coperta cartii si una dintre fotografiile care am simtit ca s-ar potrivi cu subiectul cartii.

P.s.2: Abia astept sa plantez un copac alaturi de toti ceilalti vALLuntari, pentru asta am nevoie de ajutorul tau: 15 comentarii = 1 copac plantat. Asa ca spor la scris!