Poate asculti si tu: Hugh Laurie - Didn't It Rain

 

 

UPDATE: Goodie: Sarcasticul si in aceiasi masura carismaticul Doctor House va ajunge si pe meleagurile patriei noastre pentru a-si promova ultimul album lansat, "Didn't It Rain". Actorul britanic a intrat in Cartea Recordorilor de doua ori: drept cel mai bine platit actor intr-un serial TV, dar si pentru serialul "Dr. House", cel mai de succes serial TV din toate timpurile. Concertul ce va avea loc in data de 12 iulie la Sala Palatului si face parte din extensia turneului mondial de promovare , dupa concertele sold-out din America de Sud, Australia si Noua Zeelanda. Hugh Laurie va fi acompaniat de The Copper Bottom Band. Go grab your ticket! Pacat ca nu voi fi in tara, altfel as fi fost in primul rand!

*** 

In total sincron cu vremea de afara astazi o sa-mi clatesc timpanele cu noul album semnat Ex Dr. House adica Hugh Laurie, "Didn't It rain".

Obisnuia sa fie cel mai bine platit si cel mai urmarit actor la tv, dar acum Hugh Laurie are febra blues-urilor. Ca sa fiu realist, Hugh a avut o feblete fata de muzica inca din copilarie, luand lectii de pian, chitara, tobe, muzicuta si saxofon; iar daca primul album lansat, "Let Them Talk" , era o colectie bogata si bine lustruita de melodii jazz si blues, cel de-al doilea este mai relaxat, Laurie isi permite sa alunece usor inspre fundal atat ca interpret cat si ca pianist.

Asa cum ne-a obisnuit cu invitati pe primul album (Tom Jones, Irma Thomas si Dr. John) si pe noul material ne asteapta o serie de featuringuri.
In afara de prezenta lui Taj Mahal (pe "Vicksburg Blues"), a lui Jean McClain si a cantaretului din Guatemala, Gaby Moreno, albumul e compact si curge lin. Laurie isi ocupa locul in spate lasandu-si de multe ori formatia si solistii de background sa fie in centrul atentiei, iar ei reusesc asta cu brio.
Nici unul dintre ei nu este ingrijorat in ceea ce priveste reinterpretarea cantecelor sau sa surprinda ascultatorul, cu totii vor sa se bucure de intreaga experienta si dau impresia ca se afla la o sesiune muzicala unplugged intre prieteni buni.

Albumul e deschis de balada "St. Louis Blues" intr-o nota de solitudine de fier dar care infloreste si se transforma intr-un tango in toata regula beneficiind de vocea aspra a lui Sista Jean McClain.
"Junkers Blues" si "The Weed Smoker's Dream" ar putea trece foarte usor ca doua apropouri la viata lui Gregory House, doctorul irascibil si dependent de Vicodine.

Timbrul vocal al lui Hugh tinde sa aiba raguseala unui claxon iar el cantand la pian e acel ceva ce vinde albumul, cel mai bun exemplu fiind "Wild Honey".



"Kiss Of Fire", interpretata anterior de Nat King Cole, Connie Francis si Louis Armstrong, isi gaseste o cu totul noua abordare prin prisma lui Hugh care pare ca-si alege spontan cantecele ce vrea sa le interpreteze.



Nu toate cover-urile incluse pe album au fost primite cu entuziasm. Citeam o recenzie mai devreme in care scria exact asa: "Oare chiar era nevoie ca un gentleman englez sa jefuiasca tot patosul din "One for My Baby"?"
Cu toate astea, Hugh interpreteaza fiecare piesa de pe "Didn't it Rain" cu credibilitate. Atat Hugh cat si formatia care il acompanieaza nu ofera nimic altceva decat dragoste si respect pe acest album placut de ascultat.
Desigur piesele merg de minune pe fundal la cina sau intr-o duminica relaxanta de vara.



Albumul a fost produs in intregime de Loe Henry, castigator al premiului Grammy, si a fost lansat pe 6 mai.

In aceeasi maniera blues-clasic ni se prezinta si Emmy Rossum cu al ei "Sentimental Journey".