Poate asculti si tu: Azealia Banks - Broke With Expensive Taste

     Au trecut 3 ani de cand Azealia a aparut subit din undergroundul New York-ez cu single-ul "212". "212" a fost rampa ei de lansare, samanta triumfului si in acelasi timp a controversialitatii ce a urmat. Cu abilitati de a canta versuri profane si refrene angelice, de a imbina rap-ul cu house-ul anilor '90 si atitudinea de strada cu outfitt-urile de runway, Azealia si-a creat cu usurinta o poarta de intrare in lumea muzicala.

     Mai intai a sosit mixtape-ul "Fantasea"(2012) care promitea mult, apoi ep-ul "1991" cu 4 melodii originale , fiecare insotita de un videoclip. In timpul asta muzica curgea, notorietatea ei crestea si toata lumea astepta albumul de debut cu nerabdare. Imi amintesc ca scriam prin 2012 despre ea intr-un articol pe urban.ro si eram entuziasmat de prospetimea care o aducea pe piata rap.
     Insa in timp ce munca pentru albumul de debut a inceput sub aripa Interscope Records, Azealia s-a poticnit in primul rand din cauza neintelegerilor artistice cu casa de productie si in al doilea rand din cauza comportamentului ei pe retelele de socializare unde s-a luat in mod direct, folosind cuvinte deloc ortodoxe , de T.I. si Iggy Azalea, Perez Hilton, Baauer, Pharell si Disclosure, asta costand-o colaborari cu ei si eventual desfacerea contractului cu Interscope.



     "Broke With Expensive Taste" a fost lansat in urma cu o luna fara multa promovare, mai exact printr-un simplu tweet. Perioada lunga in care a fost conceput a diminuat considerabil asteptarile si nu a fost deloc surprinzator faptul ca jumatate din el contine materiale deja auzite, in timp ce a doua jumatate e fresh, suna intrigant si ciudat, insa nu se imbina destul de bine cu prima.



     Dupa ce asculti primele 3 cantece de pe album intelegi de ce Interscope si-a pus intrebarea: "Ce facem cu albumul asta?". "Idle Delilah" combina fara efort elemente de house, dubstep si muzica caraibiana. Este urmat de "Gimme a Chance", cu o linie melodica in care basul si trompetele predomina pe un fundal impregnat de influente post-disco care se transforma in merengue in timp ce artista trece de la rap in engleza la spaniola. "Desperado" imprumuta o portiune din "Bandelero Desperado" a lui MJ Cole de la inceputul lui 2000 pe care Azealia arunca versuri cu o usurinta impresionanta intr-un ritm impecabil incat mi-a trebuit cateva ascultari ca sa realizez ca fiecare vers din strofe are aceeasi rima.



     Per total singurul element care unifica albumul este vocea ei si e usor de inteles de ce o casa de discuri ar fi reticenta sa-l lanseze ascultatorilor care nu au urmarit-o pana acum. "Nude Beach a Go-Go" apare pe album ca nuca in perete, ca o bucata de tort in mijlocul unei intersectii la ora de varf; insa nu pot trece cu vederea melodii precum "Heavy Metal and Reflective", "Chasing Time" sau "Jfk"(feat. Theophilus London) care sunt adevarate club bangerz.



     Pana la finalul albumului am ajuns sa o vad pe Azealia ca un artist dance pop capabil de a combina rime grele si flow comparabil cu artisti rap consacrati, elemente de pop, house si rap care o fac sa para dinamica, flexibila si in concluzie complexa. As putea sa o compar cu Drake si Nicki Minaj pentru faptul ca este si raperita si cantareata in acelasi timp.

     Hip hop-ul New York-ez din ultimii ani se indreapta catre o zona in care artistii combina rap-ul cu liniile melodice experimentale, dance, house, trip-hop etc, iar rimele rapide si flow-ul solid cu bucati de pop. Ei bine, Azealia Banks se incadreaza de minune in aceasta zona in timp ce evidentiaza doua parti diferite ale orasului, periferia cu limbajul brutal, rimele tari si mixul de freestyle, reggaeton sau bachata si viata de noapte a cluburilor cu ritmuri hipnotizante, care te prind fara sa vrei.

     Personal albumul asta ma face sa ma misc, pare o cursa de montagne-russe, cu urcusuri si coborasuri, schimbari de directie si altitudine, care odata ajunsa la final te face sa mai vrei sa urci inca o data; de aceea primeste un 9.


Beldi


P.S.: Despre Azealia scriam cu ceva in urma AICI !!!. Pentru cei interesati de hip-hop si RnB experimental recomand Frank Ocean - "channel Orange" sau FKA Twigz - "LP1".

Poate asculti si tu: FKA Twigs - LP1

     Tahliah Debrett Barnett, cunoscuta dupa numele de scena FKA twigs, este o cantautoare engleza, producatoare si dansatoare, nascuta in Gloucestershire si stabilita pentru moment in Londra. Albumul sau de debut, LP1, a aparut in august 2014 si a fost ridicat in slavi de criticii de specialitate, ajungand in primiele 10 pozitii ale multor topuri de sfarsit de an (Pitchfork, Time).

     Pe FKA Twigs am descoperit-o din intamplare de curand. Am fost intrigrat de melodia "Two Weeks" si videoclipul acesteia si am decis sa ascult intregul album.
     Pentru ascultatorul de rand, obisnuit cu pop-ul comercial ce poate fi auzit la orice post de radio sau tv zilnic, nu e o ascultare usor de digerat. Mixul de RnB si electro, sunete ascutite, beat-uri tari si melodii aritmice creeaza o aura de mister asupra artistei si te transpune intr-un univers futuristic.



     Cand vine vorbe de imagine, FKA Twigs stie un lucru sau doua despre crearea acesteia. Fiecare cantec lansat pana acum, vezi cele doua EP-uri precedente debutului, este acompaniat de un videoclip. Tot ceea ce acestora le lipseste la capitolul poveste, scenografie sau orice altceva, compenseaza prin abilitatea de a te atrage, de a te invalui si a te tine prins intrebandu-te cine, mai exact, este acest personaj.
     Tahliah si-a inceput cariera in industria muzicala ca backup dancer in videoclipuri, ceea ce intr-un fel, i-a oferit o anumita faima, dar nu pentru ceea ce era ea cu adevarat ci mai degraba ca fiind "acea fata" din videoclipul X sau Y. In situatiile in care era recunoscuta pe strada pentru asta obisnuia sa minta si sa spuna ca nu este ea, ca doar seamana cu respectiva persoana. Si astfel, dupa cum spunea chiar ea insasi, a invatat sa minta: "No, that's not me. No, I get that a lot."
     Referitor la aceasta situatie, pe albumul de debut exista melodia "Video Girl" care este de fapt unul dintre cele mai directe cantece: "Is she the girl that's from the video?/ You lie and you lie and you lie." Si toate artificiile au devenit un mod de a scoate adevarul dintr-o minciuna deoarece pana la urma ce altceva este muzica ei, ce sunt videoclipurile ei daca nu un mod elaborat de a spune: "No, I'm not that girl from the video. This is who I am"?



     FKA Twigs nu este o textiera stralucita, cel putin nu inca. Unele dintre rimele ei pica greoi ca si cand ar bajbai prin intuneric dupa ele si le-ar prinde pe cele mai apropiate: "If the flame gets blown out and you shine/ I will know that you cannot be mine"; dar atunci cand pune punctul pe i, prinde exact esenta unui lucru. The Weeknd si-ar dori sa faca depravarea sa sune atat de sfasietoare cum o face ea in "Two Weeks": "Higher than a motherfucker", "I can fuck you better than her." In plus Twigs are un lucru special, numai al ei, care ii face fanteziile intortocheate sa sune si mai tentant.



     Daca "Two Weeks" reprezinta centrul senzualitatii albumului, "Pendulum" este epicentrul suferintei cu aerul sau sfasietor: "So lonely trying to be yours." Din punct de vedere al versurilor, cantecul o gaseste pe FKA Twigs in cel mai sincer si clar moment al sau. Ritmul e construit pe ceea ce seamana cu sunetele unei rulete care se invarte iar si iar spalata in sunetele sintetizatoarelor.



     La inceputul cantecului canta: "Lately I'm not so present now" iar versul tinteste direct esenta identitatii sale. Pana la urma vorbim despre o artista al carui nume sugereaza o desincronizare. "FKA" este abrevierea pentru "Formerly Known As". (Anterior Cunoscuta Ca), (nu) multumita avocatilor unui alt artist numit Twigs. Acel FKA este un mod de a masca marele semn de intrebare. Anterior cunoscuta ca, ok, insa cine este ea acum? Este inca "acea fata" din videoclipul X? 
     "I can't recognize me," canta in incheierea lui "Video Girl", insa pentru noi toti ceilalti, prin albumul LP1, e propulsata direct in centrul atentiei si este greu sa o pierdem din vedere.

     Revista Time i-a acordat albumului o recenzie pozitiva spunand ca FKA Twigs "a facut acea tranzitie catre unul dintre cele mai convingatoare si complexe acte in RnB." Albumul LP1 a fost nominalizat anul acesta la premiul Mercury.
     FKA Twigs a aparut pentru prima data in fata publicului american in emisiunea "The Tonight Show with Jimmy Fallon" pe 4 noiembrie, unde dupa parerea mea a lasat o impresie foarte bune vizual vorbind, insa la capitolul vocal ar fi putut mai mult. Piesele ei suna foarte bine inregistrate in studio insa sunt tare curios cum vor suna live pentru ca per total sunt calme si de atmosfera mai degraba decat pentru un show de proportii mari.

     Albumul primeste un 8 din partea mea. Il recomand celor ce vor sa experimenteze un sound nou.

P.S.: Pentru cei care prefera ceva calm, insa mai putin intortocheat, recomand Jessie Ware - "Tough Love" sau Hozier - "Hozier".

Poate asculti si tu: Hozier - Hozier

     Cu o voce mare, emotionanta si capabila sa plonjeze in adancul intunecat iar apoi sa erupa intr-un urlet lupin, Andrew Hozier-Byrne a devenit "the next big thing" in urma cu un an in Irlanda cand single-ul "Take me To Church" a ajuns pana pe pozitia secunda a topului de specialitate.
      Cantecul este un blues cu carente dramatice in care relatia Irlandei cu biserica catolica este comparata cu o relatie de dragoste toxica ("I'll worship like a dog at the shrine of your lies/ I'll tell you my sins and you can sharpen your knife") iar videoclipul condamna actiunile brutale ale guvernului rus asupra homosexualilor.



      Fiul unui baterist care activa intr-o trupa de blues, Hozier a fost crescut in Wicklow ascultand Muddy Waters, John Lee Hooker, Blind Willie Johnson, Chess Records si Motown. Mai tarziu a descoperit jazz-ul si s-a indragostit de Ella Fitzgerald si Nina Simone si de rock-ul sumbru al lui Pink Floyd si Tom Waits. Pentru o vreme parea ca are doua personalitati muzicale diferite, una careia ii placea sa cante rock in diverse pub-uri si alta care studia muzica la colegiul Trinity si canta in corul Anuna (2009-2012).

     Insa odata cu trecerea timpului si experienta dobandita, Hozier a reusit sa combine cele doua lumi in sunetele dulci ale propriilor cantece, un mix de mormaieli specifice gospel-ului care se umfla tandru sub asprimea rifurilor de chitara si a aplaudatului. Aceasta combinatie adauga un aer matur, grav si o oarecare stare religioasa versurilor romantice, uneori obsesive care il gasesc osciland intre dragoste si abuz.



    In "From Eden" , unde vocea lui aduce usor cu cea a lui Sting, se "taraste" pana la usa fetei iubite pentru a-si exprima uimirea de a intalni o persoana atat magica, atat de tragica in timp ce in "Work Song" isi admira partenera pentru iubirea si acceptarea de care a dat dovada in ciuda tuturor relelor savarsite de el inainte de a o intalni ("No grave can hold my body down/ I'll crawl home to her").



     Duetul folk "In a Week" , interpretat alaturi de cantareata irlandeza Karen Cowley, descrie intalnirea a doi iubiti si dorinta de a fi impreuna pentru totdeauna, pe lumea cealalta. Cantecul se incheie cu promisiunea ca dupa ce trupurile lor nu vor mai exista atunci in sfarsit vor fi "acasa".



      "Someone New"  incepe romantic, lejer doar pentru a urca inspre un refren jucaus ("I fall in love just a little/ Oh a little bit, everyday with someone new.")



     Inzestrat cu o voce senzuala si un conflict interior misterios si atragator, Hozier amesteca elemente de r&b, soul si blues pentru a creea piese precum "Angel Of Small Death & The Codeine Scene" , preferata mea de pe album.

     Albumul suna bine si primeste un 8/10 din partea mea.

P.S.: Poate te-ar interesa si cel de-al 2-lea album al talentatei Jessie Ware - "Tough Love", un mix romantic intre vocea sa aerata si sunetele electro-blues sau albumul semnat Hugh Laurie aka. Dr. House - "Didn't It Rain" , o portie de cantece blues si jazz numai buna de ascultat la caldurica, departe de gerul de afara

     Pana data viitoare, muzica buna in timpane!


     Beldi

Poate asculti si tu: Jessie Ware - "Tough Love"

     A trecut ceva timp bun de cand am scris ultima oara o recenzie a unui album si intr-un final momentul potrivit a aparut. Cel de-al 2-lea album semnat Jessie Ware, "Tough Love", imi incanta de o saptamana timpanele. Simt cum ma indragostesc din nou de vocea aerata a lui Jessie si de modul in care se impleteste delicat si fara efort cu beat-urile electronice.

     De la primul album Jessie s-a dovedit a fi o cantareata talentata care proiecteaza un gust interesant in muzica si care are o intuitie extraordinara cand vine vorba de alegerea producatorilor cu care colaboreaza. Viziunea ei muzicala se invarte in jurul unui sound experimental care este foarte rar intalnit in peisajul muzical actual.



     Nu foarte des am intalnit o cantareata care sa ma incante intr-un mod atat de delicios si placut fara a tinde sa sune plictisitor. In momentele ei cele mai bune Jessie suna cu adevarat interesant fara sa lase impresia ca ar depune un efort ca sa o faca.

     Urmand debutul sau exceptional din 2012, "Devotion", Jessie abordeaza o varietate de genuri muzicale care ii permit sa ajunga la ascultatori noi, ascultatori cu urechi focusate pe muzica comerciala de exemplu. Unele dintre piesele care o ajuta sa faca acest lucru, precum midtempo-ul "Want Your Feeling" sau “Sweetest Song”, ii vin ca o manusa, fara a lasa impresia ca doar ar cocheta cu ele. Totodata unul dintre single-urile care promoveaza albumul, "Say You Love Me", scris impreuna cu Ed Sheeran, este o balada acustica emotionanta care iti intra cu usurinta pe sub piele; un cantec sentimental care nu reinventeaza neaparat roata muzicii pop.



     Astfel mixul dintre experimental si traditional, soul, pop si electronic plus versurile melancolice alaturi de interpretarea diafana a lui Jessie, sunt ingredientele perfecte pentru un album melodios care ar putea rula ca background muzical in timpul unei expozitii sau al unei seri festive insa si in noptile reci de iarna, la lumina focului din semineu, alaturi de jumatatea ta.
     Personal imi plac "Cruel", "Say You Love Me" si "Champagne Showers".



     M-am bucurat foarte mult ca am reusit sa o vad in concert pe 30 noiembrie 2012 alaturi de Jamie Woon la Romexpo si sper sa ajung la sfarsitul lui ianuarie pe O2 Arena in Londra pentru a asculta si piesele noi.



     Albumul primeste un 9,5 de la mine. Il recomand cu caldura.

 P.s.: Arunca un ochi si peste recenzia albumului de debut semnat Jessie Ware - "Devotion", si spune-mi ce crezi despre el intr-un comentariu.


 Beldi

Cronicile Kefaloniene - ep.12: Un final si un nou inceput

      Iata ca povestea verii lui 2013 a ajuns la final. Au fost 4 luni superbe alaturi de prieteni noi care mi-au devenit o a doua familie, alaturi de mii de turisti din tari diferite carora am incercat sa le facem vacanta un pic mai frumoasa. Am vizitat atatea locuri extraordinare: Lefkada, Zakynthos si mare parte din Kefalonia.

 

        Sunt atat de multe peripetii si clipe de neuitat, care s-au intamplat de-a lungul verii, pe care am incercat sa le impartasesc cu voi in cele 11 episoade din asa numitele "Cronici Kefaloniene",  insa sunt si mai multe mici detalii, conversatii de la om la om si momente spontane care au construit legatura intre noi, cei din echipa de animatie a hotelului, pe care daca m-as apuca sa le astern aici nu mi-ar ajunge inca 11 postari.

      Vara mea s-a terminat cu o seara greceasca petrecuta in compania colegelor Rinata si Asia, a dansatorilor si a trupei care ne-a cantat si ne-a incantat intregul sezon, si bine inteles al managerei hotelului si a familiei sale fata de care am un respect imens. Sunt niste oameni de nota 20.
      Nici nu s-a asternut bine praful pe urmele masinii cu care plec de pe insula ca si intru intr-o noua aventura. Urmeaza sa vizitez orasul Ioannina cu lacul  si moscheile sale renumite. Apoi calatoria ma poarta la arhicunoscutele manastiri de la Meteora. Vor urma Atena, Volos si Salonic. Sper sa gasesc timp sa impartasesc cateva idei cu voi intr-un viitor apropiat.
     Imi pare rau ca nu am inceput sa scriu despre toate experientele acestea mai devreme insa acum ce sa-i faci, mai bine mai tarziu decat niciodata. Vara asta o sa incerc pe cat se poate sa relatez la cald experientele traite.
 

 

      Acum vine timpul sa impachetez valiza caci momentul este in sfarsit aici. Ma voi intoarce pe insula Kefalonia pentru un nou sezon estival de neuitat. Va las in compania catorva fotografii din vacanta si va urez tuturor o vara frumoasa si plina de aventuri.

 

Pe ferry, lasand Kefalonia in urma.

 

Moschee in Ioannina

 

Pestera Perama, Ioannina

 

Lacul din Ioannina

 

Meteora

 

Pisici la Meteora 

 

Meteora 

 

Thessaloniki

O vara frumoasa tuturor!
B.

Cronicile Kefaloniene - ep.11: Skala

     Salutare tuturor. Ca orice poveste frumoasa care are un inceput si un cuprins extraordinare, trebuie sa gasim si un sfarsit pe masura. Vara e pe terminate si nu mai e mult pana cand ma voi desparti de hotelul care mi-a fost casa timp de aproape 4 luni. Pentru ultimul w-end din septembrie am zis sa ajung si in Skala. Aflata pe partea opusa Kounopetrei, Skala se mandreste cu plaje intinse si zeci de hoteluri care mai de care mai atractive. Planul este sa plec impreuna cu colega Rinata cu masina via Argostoli.

 

     E sambata, in jurul orei 11, iar eu si Rinata ne oprim pentru un mic dejun tarziu in Lixouri. Odata omleta, toasturile si freshurile savurate, ne indreptam catre feribotul ce ne va duce in Argostoli. Vremea este frumoasa, briza putin mai puternica ca de obicei. Feribotul este plin de turisti, majoritatea olandezi, cativa chiar de la hotelul in care lucram. Cel mai mult imi place atunci cand merg cu feribotul in companiei Rinatei ca daca nu avem ceva special de spus, si credeti-ma ca de obicei nu ne mai tace gura, pur si simplu impartim castile si ascultam aceleasi melodii lasandu-ne privirile sa se piarda in albastrul marii. Vorbesc despre sentimentul acela de apropiere si intelegere, de comuniune. E ceva din ce in ce mai special in ziua de azi sa gasesti pe cineva care sa impartaseasca acelasi mod de gandire cu al tau. Astazi suntem norocosi si zarim si cativa delfini.

 

      Ajunsi in Argostoli pornim catre mausoleul de care va spuneam cu cateva postari in urma. Rinata inca nu l-a vazut si n-ar vrea sa piarda ocazia. La intoarcere ne oprim langa apa, printre copaci. Ne cataram in incercarea de a face cateva fotografii. Nu au trecut mai mult de 2 ore de cand am luat micul dejun insa probabil din cauza aerului si al cataratului simtim nevoia sa mancam din nou. Asa ca tragem la o taverna langa mare si ne desfatam papilele gustative cu caracatita la gratar si calamari.

     Drumul catre Skala este un mister total, cand credeam ca suntem pe strada care trebuie ne dam seama ca de fapt nu suntem. Fie nu sunt semne de circulatie, fie exista pe undeva insa sunt total ascunse de vegetatie sau mazgalite cu grafittiuri si colac peste pupaza nici tipenie de om la orizont, asa ca ne ratacim. La un moment dat dam peste o capela langa un stufaris care duce spre cateva apartamente private. Acolo un cuplu de germani ne indica drumul cel bun.

      Ajungem langa o biserica cu arhitectura deosebita, inconjurata de palmieri. Oprim pentru cateva fotografii si ne cumparam inghetata, bere si dulciuri.

      Pornim din nou la drum. S-a facut aproape ora 5 cand intram in Skala dupa un drum deloc usor, cu multe curbe, urcusuri si coborasuri. Trecem pe langa un restaurant in forma de corabie si pe langa un templu antic unde zambim realizand ca sunt doar cateva pietre. Pe partea dreapta exista diverse restaurante cu specificuri variate si hoteluri in care luminile incep sa se aprinda rand pe rand.

     Oprim la intamplare intr-o parcare si dupa ce coboram printre cateva tufisuri ajungem pe o limba de plaja unde suntem singuri cuc. Ne intindem picioarele ascultand valurile spargandu-se lin la mal.

 

     Seara a coborat peste Kefalonia si hotaram sa mergem intr-unul dintre hotelurile iesite in calea noastra pentru a manca ceva dulce. Regina Dell' Acqua Resort ne atrage atentia prin lumini si arhitectura, o locatie frumoasa, de 5 stele. Ne plimbam printre piscinele si aleile hotelului care se intinde pe mai multe nivele.
 

     Desertul este delicios, servit cu finete langa piscina principala de unde poti zari marea si luna oglindindu-si imaginea in ea.

     Lasam hotelul si luminile sale in urma. Pe drumul de intoarcere adorm putin si ma trezesc cand ajungem in Argostoli in incercarea de a mai cumpara cateva suveniruri insa oboseala de peste zi ne impinge catre hotel. E trecut de ora 11 asa ca nu mai prindem feribotul si trebuie sa ocolim intregul golf pentru a ajunge in Lixouri si mai apoi la hotel.

 

     O zi linistita si placuta se incheie. Este si ultima zi libera pe care o am cu Rinata cu care m-am inteles intreaga vara ca si cum am fi fost frati. Nu stiu cum li se intampla altora insa noi ne intelegeam la unele faze doar din priviri, absolut minunat. O sa-mi fie dor de ea si de toti ceilalti oameni extraordinari pe care i-am intalnit vara aceasta.

Va urma

B.

P.S.: Descoperiti plajele minunate ale Kefaloniei: Petani, Platia Ammos, Myrthos si altele.