Sunsets on Kefalonia

I will always remember the first sunset I've seen on the seaside. It was 2007, on Peloponnese. It was my first time travelling and working abroad. I will always carry those feelings of freedom, enthusiasm and wonder that overwhelmed my body watching the sun sinking in the Ionian Sea while I was swimming for the first time in the greek waters.

Skafidia Beach, Peloponnese

Since then I've spent 9 summers in Greece and I'm quietly but still impatiently waiting for the 10th.

On Kefalonia I first arrived at the beginning of June 2013 and since then it became my home away from home. An amazing island that still preserves its wilderness and the greek traditions at high ranks compared to its neighbours, Lefkada and Zakynthos.

Today I'm going to share with you some of the most idyllic places from where you can enjoy the beauty of the Ionian Sea at sunset.

For more reasons to visit Kefalonia check THIS POST!!!


1. Kounopetra

Of course the best sunsets you can see are on the western coast of the island and I'm starting with the southern point which is entitled Kounopetra. Its name comes from the "moving stone" a geological phenomenon that used to take place there for years without having any scientifical explanation. This area is the place where I am living and working. It is a privilege to walk to dinner while the sun is setting slowly between the pine branches. A short stroll takes me to the place I took these photos.

2. Vrahinari Beach

Almost 2 km away from Kounopetra there is Vrahinari, a quiet and sandy beach. I recommend you to have dinner in the restaurant close to the beach - fresh sea food and tasteful wine while your eyes feast with a stunning view over the sun setting slowly in the Ionian Sea.

3. Petani Beach

Petani is still considered a hidden treasure. The road is pretty challenging, riding up in the mountains, then going down one curve at a time, but it is more than worthed. Either you're on the beach or up for the panorama view in one of the hotels, the picture is as close to perfection as it gets. The pictures below talk for themselves.

4. Myrtos Beach

The iconic beach amazes its vistors with turquoise waters and white pebbles. Everyone who has been there has taken at least one picture with the amazing view from the hills beside. For those who love a challenge, go and try paragliding over Myrtos. It is as good as it gets. 

5. Assos 

Leaving Myrtos you'll get to the idyllic village of Assos, a beautiful bay with colourful houses and a spectacular view provided from the citadel on top of the hill next to it. I recommend you to stop at the upper point before you drive down to Assos. There you will risk falling in love irremediably with the sight of the blue sea and the golden sun going to sleep.

6. Makri Gialos Beach/Costa Costa

Moving towards the eastern part of the island there are couple of places where the sun can be seen setting behind the hills, one of this ones is Makri Gialos Beach. Long, wide and sandy, the beach is very busy in the summer time providing sunbeds, watersports, volley courts, bars and restaurants.

7. Aenos Mt.

Drive up Mount Ainos and you will be surprised how cool is to leave the heat behind and to enjoy fresh air, a walk in the forrest and the brilliant view that stretches towards Zakynthos, mainland Greece, Lefkada and Ithaka. Spend a little longer time for a sunset as no other. That's the moment and the place to feel as a God on Olympus.

8. Argostoli

The capital and the main city of Kefalonia tends to get crowded in July, August with its many coffee shops and tavernas, clubs and souvenir shops. Feeling a bit suffocated? No problem! Jump on the ferry and travel to Lixouri village. Enjoy the 30 minutes ride and discover a quiet yet alive village. On the way back enjoy a moment of beauty as the sun sets down kissing the shadows.

These were my favourite places to watch the sunset on Kefalonia. What do you think about them? Are you interested in visiting Kefalonia or Greece in the near future? Let me know in the comments.

Beldi

P.S.: Discover more about Kefalonia and its hidden treasures HERE (Assos) or HERE(Skala).

Cronicile Kefaloniene - ep.11: Skala

     Salutare tuturor. Ca orice poveste frumoasa care are un inceput si un cuprins extraordinare, trebuie sa gasim si un sfarsit pe masura. Vara e pe terminate si nu mai e mult pana cand ma voi desparti de hotelul care mi-a fost casa timp de aproape 4 luni. Pentru ultimul w-end din septembrie am zis sa ajung si in Skala. Aflata pe partea opusa Kounopetrei, Skala se mandreste cu plaje intinse si zeci de hoteluri care mai de care mai atractive. Planul este sa plec impreuna cu colega Rinata cu masina via Argostoli.

 

     E sambata, in jurul orei 11, iar eu si Rinata ne oprim pentru un mic dejun tarziu in Lixouri. Odata omleta, toasturile si freshurile savurate, ne indreptam catre feribotul ce ne va duce in Argostoli. Vremea este frumoasa, briza putin mai puternica ca de obicei. Feribotul este plin de turisti, majoritatea olandezi, cativa chiar de la hotelul in care lucram. Cel mai mult imi place atunci cand merg cu feribotul in companiei Rinatei ca daca nu avem ceva special de spus, si credeti-ma ca de obicei nu ne mai tace gura, pur si simplu impartim castile si ascultam aceleasi melodii lasandu-ne privirile sa se piarda in albastrul marii. Vorbesc despre sentimentul acela de apropiere si intelegere, de comuniune. E ceva din ce in ce mai special in ziua de azi sa gasesti pe cineva care sa impartaseasca acelasi mod de gandire cu al tau. Astazi suntem norocosi si zarim si cativa delfini.

 

      Ajunsi in Argostoli pornim catre mausoleul de care va spuneam cu cateva postari in urma. Rinata inca nu l-a vazut si n-ar vrea sa piarda ocazia. La intoarcere ne oprim langa apa, printre copaci. Ne cataram in incercarea de a face cateva fotografii. Nu au trecut mai mult de 2 ore de cand am luat micul dejun insa probabil din cauza aerului si al cataratului simtim nevoia sa mancam din nou. Asa ca tragem la o taverna langa mare si ne desfatam papilele gustative cu caracatita la gratar si calamari.

     Drumul catre Skala este un mister total, cand credeam ca suntem pe strada care trebuie ne dam seama ca de fapt nu suntem. Fie nu sunt semne de circulatie, fie exista pe undeva insa sunt total ascunse de vegetatie sau mazgalite cu grafittiuri si colac peste pupaza nici tipenie de om la orizont, asa ca ne ratacim. La un moment dat dam peste o capela langa un stufaris care duce spre cateva apartamente private. Acolo un cuplu de germani ne indica drumul cel bun.

      Ajungem langa o biserica cu arhitectura deosebita, inconjurata de palmieri. Oprim pentru cateva fotografii si ne cumparam inghetata, bere si dulciuri.

      Pornim din nou la drum. S-a facut aproape ora 5 cand intram in Skala dupa un drum deloc usor, cu multe curbe, urcusuri si coborasuri. Trecem pe langa un restaurant in forma de corabie si pe langa un templu antic unde zambim realizand ca sunt doar cateva pietre. Pe partea dreapta exista diverse restaurante cu specificuri variate si hoteluri in care luminile incep sa se aprinda rand pe rand.

     Oprim la intamplare intr-o parcare si dupa ce coboram printre cateva tufisuri ajungem pe o limba de plaja unde suntem singuri cuc. Ne intindem picioarele ascultand valurile spargandu-se lin la mal.

 

     Seara a coborat peste Kefalonia si hotaram sa mergem intr-unul dintre hotelurile iesite in calea noastra pentru a manca ceva dulce. Regina Dell' Acqua Resort ne atrage atentia prin lumini si arhitectura, o locatie frumoasa, de 5 stele. Ne plimbam printre piscinele si aleile hotelului care se intinde pe mai multe nivele.
 

     Desertul este delicios, servit cu finete langa piscina principala de unde poti zari marea si luna oglindindu-si imaginea in ea.

     Lasam hotelul si luminile sale in urma. Pe drumul de intoarcere adorm putin si ma trezesc cand ajungem in Argostoli in incercarea de a mai cumpara cateva suveniruri insa oboseala de peste zi ne impinge catre hotel. E trecut de ora 11 asa ca nu mai prindem feribotul si trebuie sa ocolim intregul golf pentru a ajunge in Lixouri si mai apoi la hotel.

 

     O zi linistita si placuta se incheie. Este si ultima zi libera pe care o am cu Rinata cu care m-am inteles intreaga vara ca si cum am fi fost frati. Nu stiu cum li se intampla altora insa noi ne intelegeam la unele faze doar din priviri, absolut minunat. O sa-mi fie dor de ea si de toti ceilalti oameni extraordinari pe care i-am intalnit vara aceasta.

Va urma

B.

P.S.: Descoperiti plajele minunate ale Kefaloniei: Petani, Platia Ammos, Myrthos si altele.

Cronicile Kefaloniene - ep.10: Plaja Petani

      Toamna aduce cu ea in Grecia o liniste bine venita dupa agitatia verii Nu spun ca gata, pleaca toti si ramanem noi linistiti insa simti in aer cum atmosfera se calmeaza. Dupa un sezon cel putin genial, presarat cu atatea aventuri si locuri noi, despre care puteti citi in capitolele anterioare, a venit si timpul despartirii. Le-am spus la revedere Paulinei si Marysei, fetele se intorc in Polonia pentru ultimul an de facultate, Paulina in Cracovia si Marysia pleaca pentru un semestru in Turcia cu Erasmus. In locul lor, pentru ultimele doua saptamani jumate din sezon, a venit o noua tipa, Asia, poloneza si ea. Dupa 6 luni petrecute in Corfu intr-un hotel foarte mare, trecerea la atmosfera familiala a micului hotel in care lucram este pentru ea surprinzatoare, insa e o fata descurcareata si se acomodeaza rapid. In prima zi libera de cand a sosit, impreuna si cu Rinata, urcam in masina si pornim la drum catre o noua destinatie: plaja Petani.

     Aflata tot pe partea vestica a insulei, undeva intre Platia Ammos si Myrthos, plaja Petani este cea mai populata dintre cele mentionate. Lasand la o parte drumul cel putin interesant care duce la ea, privelistea este extraordinara: apa turcoaz, plaja intinsa, nisip fin, taverne si baruri. Revenind la drum, de ce spun ca este cel putin interesant? Ei bine, pentru ca urci printre munti si ai o priveliste spectaculara de la inaltime, doar ca mai apoi sa cobori in curbe una mai stramta ca alta. Va dau un exemplu in filmuletul de mai jos puteti vedea un cuplu care filmeaza din masina drumul de care v-am povestit.



     Imi aduc aminte prima data cand am vizitat plaja, in toiul unei nopti de august , pentru o petrecere numita "Full Moon Party". Nu stiu sigur daca a fost luna plina dar cu siguranta imi amintesc multimea de oameni veseli dansand pe plaja si pe stanci, unii se aruncau in apa iar altii socializau relaxati pe sezlonguri si hamace. Eram doar cu Rinata iar ea conducea deci avea interdictie la alcool. Da, da, buna asta! Sa-i interzici unei rusoaice alcoolul!! Dupa cateva whisky+suc de mere Rinata a mea, inota la 5 dimineata ca sa-si revina. Iar eu dupa vreo cateva cuba libre, hmm, de la 5 incolo le-am pierdut numarul, imi luasem foarte in serios rolul de prieten responsabil si ma impleticeam catre bar ca sa-i cumpar apa. Urcat in masina am adormit imediat lasand in urma strigatele Rinatei care imi tot spunea sa ma trezesc. La un moment dat m-am trezit insa mare mi-a fost mirarea sa vad ca sunt inca in masina, soarele era deja pe cer si in partea dreapta o manastire. Oare cum si ce si cand se intampla?! Rinata a mea trasese pe dreapta de oboseala si-si pusese alarma la 8 jumate. Un loc mai bun de tras un pui de somn dupa o noapte de betie nici ca se putea, langa manastire . Mereu ma apuca rasul cand imi aduc aminte. Zis si facut, ne-am trezit si am plecat catre hotel unde am avut parte de o zi, surprinzator, mai fresh ca niciodata.

 

 

     Revenind la povestea initiala, dupa cum va spuneam, este septembrie si ne indreptam catre plaja Petani. Oprim pentru cateva fotografii cu privelistea si cu ocazia asta va recomand un hotel bun, Petani Bay, amplasat exact in punctul cel mai inalt din care se vede plaja, punctul din care incepe coboratul printre curbele sinuoase. Ziua este fierbinte insa briza ne racoreste usor. In partea dreapta a plajei sunt amplasate cateva barci parasite si un bar linistit. Inspre mijloc cativa zeci de turisti se bucura de vacanta autumnala. Ne indreptam catre partea stanga unde plaja este doar a noastra. Fetele se pun la soare in timp ce eu ma aventurez pe stanci pentru a surprinde cateva cadre bune.

 

     In partea aceasta sunt valuri destul de puternice insa asta nu ne opreste sa intram in apa. Cativa oameni se plimba de-a lungul plajei in cautare de scoici si pietre in forme deosebite.

     Dupa cateva ore cand deja ne simtim pe de-a intregul incinsi, ne indreptam catre un chiosc unde ne racorim cu inghetata. Drumul de intoarcere este la fel de frumos, cativa nori rasfirati deasupra cerului Kefaloniei se reflecta in apele golfului dintre Argostoli si Lixouri.

      Se simte finalul in aer, cateva fire de nostalgie sunt deja presarate peste intreaga poveste, insa ea nu se opreste aici. In ultima saptamana din septembrie, impreuna cu Rinata, ne avantam intr-o ultima aventura. Traseul nostru: Kounopetra-Lixouri-Argostoli-Skala si inapoi, despre acesta aflati mai multe in urmatorul capitol.

Va urma.
B.

P.S.: Despre excursia in Zakynthos gasiti detalii in Capitolul 8 si Capitolul 9 , iar despre Lefkada in Capitolul 5.