Poate asculti si tu: The XX - "XX"

Cvartetul stralucitor si modest intitulat The XX s-a indreptat catre lucruri mari de la primii pasi facuti in lumea muzicala. Albumul lor de debut, intunecat si lent, a adus in prim plan , in 2009 , aceasta trupa tanara si proaspata, care nu a cautat sa fie pe vreun val si nu a castigat atentia mass-mediei prin controverse.
Nu exista nici o melodie care sa faca publicul sa se opreasca din ascultare, The XX pot fi savurati in intregime sau pe fiecare piesa in parte. Versuri de moda veche si un album de debut extrem de puternic si coerent, doar de atat a fost nevoie in cazul lor, pentru a atinge succesul.

Interactiunea vocala dintre Romy Madley Croft si basistul Oliver Sim este vedeta principala a acestui show. Romy aduce trupei o aura intunecata, frumoasa, Oliver contrasteaza uneori fara menajamente, dar in cele din urma se imbina moale realizand sunetul ce defineste trupa. Intr-adevar, fara ceea ce poate fi numit un vocalist mai putin impresionant, The XX n-ar suna, probabil, la fel de intunecat sau la fel de interesant.



De exemplu pe "Basic Space" , vocea aparent dezinteresanta a lui Sim reuseste sa castige atentia ascultatorului cand se imbina cu lamentatiile triste ale lui Croft. Dar nu doar interactiunea vocilor de barbat/femeie face ca "XX" sa fie un album grozav. Decat sa se grabeasca sa impresioneze ascultatorii cu cantece ce abunda in autotune si sintetizatoare, linia melodica este de asa natura incat in spatiile goale nu au fost inghesuite inutil sunete aproape imperceptibile.



Pe fermecatorul cantec cu care incepe albumul, "VCR" , linia melodica a chitarii se imbina cu sunetele ciudate ale unui xilofon pentru a ne purta intr-o atmosfera de visare. O poveste asemanatoare  se desfasoara si pe emotionalul "Heart Skipped A Beat" , sunetele chitarii si ale tobelor sunt rare, exact de ceea ce e nevoie pentru a  crea un context sumbru insa impresionant.



Nu conteaza ca majoritatea pieselor sunt despre sex si alte chestii, unele refrene si linii melodice create aici si cantate cu atat de putin efort sunt incredibil de impresionante pentru  o trupa indie noua. Indie-funk-ul depresiv de pe  "Islands" si balada "Stars" dau albumului o adancime neasteptata venita din partea a patru tineri aflati dintr-odata in lumina reflectoarelor.



"XX" este un debut minunat de sumbru si este reconfortant ca o trupa noua de indie sa poata lansa un atat de increzator si modest album si sa primeasca un numar atat de mare de critici pozitive. E o ascultare dificila, dar una la care din cand in cand simt nevoia sa ma reintorc.

In asteptarea noului album ce va fi lansat pe 10 septembrie, "XX" este medaliat cu un 8/10.