Baietii din fun. (Ruess, Jack Antonoff si Andrew Dost) au avut ca surse de inspiratie albume hip-hop precum "My Beautiful Dark Twisted Fantasy" al lui Kanye West si "Take Care" al lui Drake, doua albume in care emotia si extravaganta fuzioneaza perfect. Rezultatul acestor influente in combinatie cu sunetul indie-pop este exact acel ceva de care fun. avea nevoie pentru a atinge inaltimi electrizante.
Tesatura intro-ului care da si titlul albumului este formata din prestanta jurnalelor de stiri, rafalele unei opere si strigatele unui film de groaza, toate desfasurate intr-o atmosfera emo combinata cu cea a unei sali de bal.
Brodat cu accente teatrale, pe "Some Nights" - al 2-lea single - Ruess este in intregime in elementul sau. Vocea lui exuberanta urca si coboara cu usurinta, creand astfel un frumos du-te vino cu ajutorul ritmului de mars al fanfarei , in timp ce anumite efecte de autotune sunt presarate inspre sfarsit. Piesa nu stationeaza pe un anumit tempo pentru mult timp, purtand ascultatorul intr-o plimbare incitanta.
Primul single a stationat timp de 6 saptamani pe pozitia fruntasa a celebrului Billboard Hot 100, facand "We Are Young" primul cantec rock care sa atinga acest loc in ultimii 4 ani. Sfidand conventiile de compozitie, cantecul imbina ritmul alert cu cel domol si beneficiaza de backing vocals din partea talentatei Janelle Monáe.
In timp ce fun. ofera o portie destul de cheesy de pop-rock, sunt cumva in acelasi timp aproape de comparatii cu trupa Queen cand vine vorba despre tonuri indraznete , dramatice. "Carry On" reuseste sa combine ritmurile unui imn pop adolescentin cu maturitatea versurilor scrise parca de varstnicii Billy Joel sau Paul Simon si se arunca intr-un refren cu rezonante inalte pe langa o interpretare mahnita.
Ruess nu este un tanar care sa se lase impiedicat de subtilitati si suna ciudat de vesel pe melodii care abordeaza subiecte precum tradarea, singuratatea sau moartea mamei sale.
"All Alone" si "All Alright" amesteca diferite sunete (beat-uri hip-hop , instrumente cu corzi, voci extrem de ridicate si un cor de copii) pentru a crea doua dintre cele mai bune melodii de pe album. In afara de acestea exista inca o mana de piese care vor reusi sa atraga atat noii fani cat si sa-i mentina pe cei vechi si sa-i convinga ca noua directie in care se indreapta trupa este cea mai buna varianta ("Why Am I The One" iese in evidenta); dar in mare parte "Some Nights" reprezinta incercarea trupei de a aborda noi dinamici si structuri.
Basul din bombasticul "One Foot" sigur iti va face masina sa zbarnaie si zanganeasca in timp ce "It Gets Better" suna ca un experiment care debordeaza de energie hiperkinetica. Reactia initiala poate fi una de dezgust, dar crede-ma cand spun acest cantec devine cu adevarat mai bun dupa cateva ascultari.
Cele sapte minute ale lui "Stars" nu sunt deloc stangace astfel fantezia intunecata si intortocheata a celor de la fun. incheie albumul cu o felie de epic pop orbitor. Multi vor observa folosirea autotune-ului care la prima ascultare deranjeaza si pare total inutila mai ales pe o voce ca cea a lui Ruess, insa din momentul in care incepi sa aluneci in atmosfera creata de melodie vei intelege ca este folosit cu scop artistic pentru a adauga un fler autentic sound-ului lor si pentru a continua sa indoaie barierele ca muzicieni.
"Some Nights" este compact, elegant, experimental dar intunecat. E epic, dar e introvertit. E foarte ciudat, dar extrem de comercial. E un mare si frumos oximoron.
fun. vor atrage la fel de multi haters cat si fani iar daca istoria ne-a invatat ceva , asta este semnul ca ceva special se intampla. Un 9/10 din partea mea si pe repeat inca o saptamana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu