Noul album, "Contact" , beneficiaza de sintetizatoare, tobe puternice si sunete electronice proeminente care au lipsit in mare parte de pe "Wild Young Hearts" si de tot de pe debutul "What's the Time Mr. Wolf?". In plus pe langa schimbarea stilului muzical trupa in sine s-a schimbat. Bateristul Jamie Morrison a parasit grupul in luna ianuarie 2010, lasandu-i pe Shingai Shoniwa si Dan Smith sa continue ca un duo. Astfel devine destul de evident de ce aventura si calatoria sunt temele proeminente gasite la nivel liric pe noul album.
Din pacate "Contact" pare mai putin o calatorie experimentala si mai mult un montaj de escapade de weekend. Gama de stiluri muzicale variaza de la joviala Motown-inspired "That Girl" la incercarea de a crea o piesa dansabila care sa prinda pe radio , "Winner" , apoi de la balada electro "Travelling Light" la un cantec , "Ragtop Car" , care are in prim plan un instrument ce tine de registrul country si anume banjo-ul.
Albumul privit la nivel de intreg este incredibil de dezarticulat. Schimbarile de tonuri fac ascultarea lui de la cap la coada o experienta disconfortanta. In timp ce melodiile de inceput si respectiv final beneficiaza de sustinerea unei intregi orchestre dand o oarecare perspectiva circulara , aceasta este descompusa prin colectia de melodii interesante cuprinse , care insa nu au nici o treaba una cu cealalta.
In ceea ce priveste stilul si eleganta de care solista Shoniwa Shingai da dovada, acestea sunt la fel de unice precum sunetul ei si la fel de palpitante ca show-urile sale. Shoniwa este cunoscuta pentru reprezentatiile energetice in care canta desculta. Ea a fost descrisa de revista Times Online ca fiind "cea mai naturala si carismatica solista din muzica britanica de astazi". Stilul ei este ciudat, distractiv si plin de culoare, cu inclinatii futuriste si influente etnice in ceea ce priveste alegerile in materie de bijuterii.
Cantecele sunt fie "hit or miss", dar cu o tendinta de a fi usor uitate. In timp ce un succesor evident al ultimului lor album este "That Girl", acesta nu are nici sufletul lui "Never Forget You" nici energia vibranta a lui "Wild Young Hearts".
"Winner", buzz single-ul care a promovat albumul, spera sa reatinga succesul predecesorului "Don't Upset the Rhythm" cu sensibilitatile sale pop, dar rezultatul final este atat de sigur incat devine plictisitor.
"Contact" , "Travelling Light" si suficient de interesanta "Car Ragtop" sunt piesele care ies cu adevarat in evidenta. Fiecare dintre ele, diferit una de alta, ne aminteste de ceea ce-i face atat de speciali pe cei de la The Noisettes. Toate scot in evidenta timbrul vocal unic, melodios al solistei Shingai Shoniwa.
Desi exista cateva piese remarcabile, albumul ca un intreg nu este inchegat si suna mai mult ca si cand trupa pur si simplu se joaca cu ideile in loc de a compune cateva bucati serioase si cu mesaj pentru ascultatori. Poate ca The Noisettes au pierdut mai mult decat un tobosar odata cu plecarea lui Morrison.
Sa fie sau sa nu fie asa ramane la aprecierea voastra insa dupa parerea mea ar trebui sa aspire la mult mai mult de la ei, sa sparga bariere si sa-si asume riscuri mai mari. Cu albumul precedent , "Wild Young Hearts" m-au cucerit insa "Contact" nu reuseste sa se ridice la acelasi nivel, atingand cu indulgenta un 6/10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu