Poate asculti si tu: The Noisettes - Contact

Cu primele doua albume, The Noisettes au urmat aceeasi reteta adoptata de atat de multe alte trupe indie-rock: au avut un debut neslefuit insa energic urmat de un al 2-lea album rafinat care i-a propulsat in fruntea topurilor de specialitate.

Noul album, "Contact" , beneficiaza de sintetizatoare, tobe puternice si sunete electronice proeminente care au lipsit in mare parte de pe "Wild Young Hearts" si de tot de pe debutul "What's the Time Mr. Wolf?". In plus pe langa schimbarea stilului muzical trupa in sine s-a schimbat. Bateristul Jamie Morrison a parasit grupul in luna ianuarie 2010, lasandu-i pe Shingai Shoniwa si Dan Smith sa continue ca un duo. Astfel devine destul de evident de ce aventura si calatoria sunt temele proeminente gasite la nivel liric pe noul album.

Din pacate "Contact" pare mai putin o calatorie experimentala si mai mult un montaj de escapade de weekend. Gama de stiluri muzicale variaza de la joviala Motown-inspired "That Girl" la incercarea de a crea o piesa dansabila care sa prinda pe radio , "Winner" , apoi de la balada electro "Travelling Light" la un cantec , "Ragtop Car" , care are in prim plan un instrument ce tine de registrul country si anume banjo-ul.

Albumul privit la nivel de intreg este incredibil de dezarticulat. Schimbarile de tonuri fac ascultarea lui de la cap la coada o experienta disconfortanta. In timp ce melodiile de inceput si respectiv final beneficiaza de sustinerea unei intregi orchestre dand o oarecare perspectiva circulara , aceasta este descompusa prin colectia de melodii interesante cuprinse , care insa nu au nici o treaba una cu cealalta.

In ceea ce priveste stilul si eleganta de care solista Shoniwa Shingai da dovada, acestea sunt la fel de unice precum sunetul ei si la fel de palpitante ca show-urile sale. Shoniwa este cunoscuta pentru reprezentatiile energetice in care canta desculta. Ea a fost descrisa de revista Times Online ca fiind "cea mai naturala si carismatica solista din muzica britanica de astazi". Stilul ei este ciudat, distractiv si plin de culoare, cu inclinatii futuriste si influente etnice in ceea ce priveste alegerile in materie de bijuterii.



Cantecele sunt fie "hit or miss", dar cu o tendinta de a fi usor uitate. In timp ce un succesor evident al ultimului lor album este "That Girl", acesta nu are nici sufletul lui "Never Forget You" nici energia vibranta a lui "Wild Young Hearts".



"Winner", buzz single-ul care a promovat albumul, spera sa reatinga succesul predecesorului "Don't Upset the Rhythm" cu sensibilitatile sale pop, dar rezultatul final este atat de sigur incat devine plictisitor.
 

"Contact" , "Travelling Light" si suficient de interesanta "Car Ragtop" sunt piesele care ies cu adevarat in evidenta. Fiecare dintre ele, diferit una de alta, ne aminteste de ceea ce-i face atat de speciali pe cei de la The Noisettes. Toate scot in evidenta timbrul vocal unic, melodios al solistei Shingai Shoniwa.



Desi exista cateva piese remarcabile, albumul ca un intreg nu este inchegat si suna mai mult ca si cand trupa pur si simplu se joaca cu ideile in loc de a compune cateva bucati serioase si cu mesaj pentru ascultatori. Poate ca The Noisettes au pierdut mai mult decat un tobosar odata cu plecarea lui Morrison.

Sa fie sau sa nu fie asa ramane la aprecierea voastra insa dupa parerea mea ar trebui sa aspire la mult mai mult de la ei, sa sparga bariere si sa-si asume riscuri mai mari. Cu albumul precedent , "Wild Young Hearts" m-au cucerit insa "Contact" nu reuseste sa se ridice la acelasi nivel, atingand cu indulgenta un 6/10.

Poate asculti si tu: fun. - Some Nights

Putini sunt cei care au auzit de trio-ul New York-ez fun. inainte de succesul atins cu melodia "We Are Young". Albumul de debut , "Aim and Ignite" , a facut putina valva in Statele Unite, insa cel de-al 2-lea , "Some Nights" , a schimbat regulile jocului.

Vorbim despre un album extrem de stilizat; in urma colaborarii dintre trupa si producatorul hip hop Jeff Bhasker a rezultat un amestec izbitor, emotiv, indie-rock, radio-friendly, aromatizat cu beat-uri urbane. Cu toate aceste elemente pe post de fundatie, albumul ni se prezinta inchegat si rapid.

Baietii din fun. (Ruess, Jack Antonoff si Andrew Dost) au avut ca surse de inspiratie albume hip-hop precum "My Beautiful Dark Twisted Fantasy" al lui Kanye West si "Take Care" al lui Drake, doua albume in care emotia si extravaganta fuzioneaza perfect. Rezultatul acestor influente in combinatie cu sunetul indie-pop este exact acel ceva de care fun. avea nevoie pentru a atinge inaltimi electrizante.

Tesatura intro-ului care da si titlul albumului este formata din prestanta jurnalelor de stiri, rafalele unei opere si strigatele unui film de groaza, toate desfasurate intr-o atmosfera emo combinata cu cea a unei sali de bal.
 

Brodat cu accente teatrale, pe "Some Nights" - al 2-lea single - Ruess este in intregime in elementul sau. Vocea lui exuberanta urca si coboara cu usurinta, creand astfel un frumos du-te vino cu ajutorul ritmului de mars al fanfarei , in timp ce anumite efecte de autotune sunt presarate inspre sfarsit. Piesa nu stationeaza pe un anumit tempo pentru mult timp, purtand ascultatorul intr-o plimbare incitanta.



Primul single a stationat timp de 6 saptamani pe pozitia fruntasa a celebrului Billboard Hot 100, facand "We Are Young" primul cantec rock care sa atinga acest loc in ultimii 4 ani. Sfidand conventiile de compozitie, cantecul imbina ritmul alert cu cel domol si beneficiaza de backing vocals din partea talentatei Janelle Monáe.
 

In timp ce fun. ofera o portie destul de cheesy de pop-rock, sunt cumva in acelasi timp aproape de comparatii cu trupa Queen cand vine vorba despre tonuri indraznete , dramatice. "Carry On" reuseste sa combine ritmurile unui imn pop adolescentin cu maturitatea versurilor scrise parca de varstnicii Billy Joel sau Paul Simon si se arunca intr-un refren cu rezonante inalte pe langa o interpretare mahnita.
 

Ruess nu este un tanar care sa se lase impiedicat de subtilitati si suna ciudat de vesel pe melodii care abordeaza subiecte precum tradarea, singuratatea sau moartea mamei sale.

"All Alone" si "All Alright" amesteca diferite sunete (beat-uri hip-hop , instrumente cu corzi, voci extrem de ridicate si un cor de copii) pentru a crea doua dintre cele mai bune melodii de pe album. In afara de acestea exista inca o mana de piese care vor reusi sa atraga atat noii fani cat si sa-i mentina pe cei vechi si sa-i convinga ca noua directie in care se indreapta trupa este cea mai buna varianta ("Why Am I The One" iese in evidenta); dar in mare parte "Some Nights" reprezinta incercarea trupei de a aborda noi dinamici si structuri.



Basul din bombasticul "One Foot" sigur iti va face masina sa zbarnaie si zanganeasca in timp ce "It Gets Better" suna ca un experiment care debordeaza de energie hiperkinetica. Reactia initiala poate fi una de dezgust, dar crede-ma cand spun acest cantec devine cu adevarat mai bun dupa cateva ascultari.

Cele sapte minute ale lui "Stars" nu sunt deloc stangace astfel fantezia intunecata si intortocheata a celor de la fun. incheie albumul cu o felie de epic pop orbitor. Multi vor observa folosirea autotune-ului care la prima ascultare deranjeaza si pare total inutila mai ales pe o voce ca cea a lui Ruess, insa din momentul in care incepi sa aluneci in atmosfera creata de melodie vei intelege ca este folosit cu scop artistic pentru a adauga un fler autentic sound-ului lor si pentru a continua sa indoaie barierele ca muzicieni.

"Some Nights" este compact, elegant, experimental dar intunecat. E epic, dar e introvertit. E foarte ciudat, dar extrem de comercial. E un mare si frumos oximoron. 

fun. vor atrage la fel de multi haters cat si fani iar daca istoria ne-a invatat ceva , asta este semnul ca ceva special se intampla. Un 9/10 din partea mea si pe repeat inca o saptamana.

Poate asculti si tu: The XX - "XX"

Cvartetul stralucitor si modest intitulat The XX s-a indreptat catre lucruri mari de la primii pasi facuti in lumea muzicala. Albumul lor de debut, intunecat si lent, a adus in prim plan , in 2009 , aceasta trupa tanara si proaspata, care nu a cautat sa fie pe vreun val si nu a castigat atentia mass-mediei prin controverse.
Nu exista nici o melodie care sa faca publicul sa se opreasca din ascultare, The XX pot fi savurati in intregime sau pe fiecare piesa in parte. Versuri de moda veche si un album de debut extrem de puternic si coerent, doar de atat a fost nevoie in cazul lor, pentru a atinge succesul.

Interactiunea vocala dintre Romy Madley Croft si basistul Oliver Sim este vedeta principala a acestui show. Romy aduce trupei o aura intunecata, frumoasa, Oliver contrasteaza uneori fara menajamente, dar in cele din urma se imbina moale realizand sunetul ce defineste trupa. Intr-adevar, fara ceea ce poate fi numit un vocalist mai putin impresionant, The XX n-ar suna, probabil, la fel de intunecat sau la fel de interesant.



De exemplu pe "Basic Space" , vocea aparent dezinteresanta a lui Sim reuseste sa castige atentia ascultatorului cand se imbina cu lamentatiile triste ale lui Croft. Dar nu doar interactiunea vocilor de barbat/femeie face ca "XX" sa fie un album grozav. Decat sa se grabeasca sa impresioneze ascultatorii cu cantece ce abunda in autotune si sintetizatoare, linia melodica este de asa natura incat in spatiile goale nu au fost inghesuite inutil sunete aproape imperceptibile.



Pe fermecatorul cantec cu care incepe albumul, "VCR" , linia melodica a chitarii se imbina cu sunetele ciudate ale unui xilofon pentru a ne purta intr-o atmosfera de visare. O poveste asemanatoare  se desfasoara si pe emotionalul "Heart Skipped A Beat" , sunetele chitarii si ale tobelor sunt rare, exact de ceea ce e nevoie pentru a  crea un context sumbru insa impresionant.



Nu conteaza ca majoritatea pieselor sunt despre sex si alte chestii, unele refrene si linii melodice create aici si cantate cu atat de putin efort sunt incredibil de impresionante pentru  o trupa indie noua. Indie-funk-ul depresiv de pe  "Islands" si balada "Stars" dau albumului o adancime neasteptata venita din partea a patru tineri aflati dintr-odata in lumina reflectoarelor.



"XX" este un debut minunat de sumbru si este reconfortant ca o trupa noua de indie sa poata lansa un atat de increzator si modest album si sa primeasca un numar atat de mare de critici pozitive. E o ascultare dificila, dar una la care din cand in cand simt nevoia sa ma reintorc.

In asteptarea noului album ce va fi lansat pe 10 septembrie, "XX" este medaliat cu un 8/10.

The Noisettes are back

Una dintre trupele mele preferate revine in atentia publicului cu un nou material discografic intitulat "Contact". Data de lansare a albumului este 27 august iar pentru a ne starni interesul si totodata pentru a-si arata suportul fata de echipele olimpice ale tarii mama - UK, The Noisettes au lansat primul clip intitulat sugestiv Winner.



In ritmuri de indie-rock si funk, incep sa-mi misc umerii pe beaturile acestui power-single! Pe fondul unei partide de poker intre cantareata, un Indiana Jones cu un ochi de argint si o doamna de societate in etate, totul e pus la bataie. Avem parte de multe prim planuri cu trupa si cativa dansatori imbracati aidoma soldatilor Reginei Rosii din Alice in Wonderland. Nu am putut sa trec peste miscarile carismaticei Shingai, care sunt absolut "precious"!

Rochia rosie pe care o poarta la masa de joc, coafura si mai ales privirea ei denota un fler si o atitudine classy ce ne dezvaluie o femeie pe deplin increzatoare in "cartile" ei.



Nu stiu voua, insa mie mi-a facut ziua!! Abia astept sa ascult albumul!
Single-ul a fost urcat pe pagina oficiala de Facebook a trupei pentru a fi downloadat for free. Check it out here.

Pentru mai multe detalii despre ultimul album The Noisettes, va recomand recenzia: Recomand album The Noisettes "Wild,young hearts"

Enjoy it like a winner!

Recomand - album - The Noisettes - Wild Young Hearts

Cred ca inainte sa aud "Don't upset the rhythm" nu stiam cine sunt Noisettes. Mi-a atras atentia, fiind mediatizat intens in primavara lui 2009 si ramanand si cel mai bine clasat single al formatiei in uk charts, no.2. Am ascultat si primul lor album, exuberant si muzical in ciuda afinitatii fata de energia punkerilor amatori, insa acesta de fata s-a mulat pe sufletul meu, cu toate ca mi-a lasat un gust dulce-amarui si un zambet nostalgic pe chip de fiecare data cand l-am reascultat. Este despre dragostea adolescentina, agatata de prin locuri obscure si galagioase sau din contra,peste care dai din intamplare la un colt de cafenea; despre emotiile puternice si regretele de a doua zi, despre aventuri, prieteni vechi,despre entuziasm si ploi de zambete, despre despartiri si noi inceputuri...un mic carusel al relatiilor unor personaje necoapte, visatoare. Carisma solistei Shingai Shoniwa si sound-ul romantic-rock al anilor '60 mi-au ramas adanc intiparite in minte.

Preferatele mele sunt "Sometimes","Wild Young Hearts","Every Now and Then" si "Never Forget You".

1. "Sometimes"

Noisettes - sometimes

Asculta mai multe audio diverse



Cateodata incepem de la capat. O luam de la zero. Suntem in momentul in care avem nevoie doar de noi insine si nimic mai mult. Poate ne trezim cu cateva fragmente de remuscare sau vina si cautam sa ne cerem scuze unor fosti parteneri, dar in final mergem inainte singuri si siguri de alegerea facuta.

2. "Don't Upset The Rhythm (Go Baby Go)"



Cel mai de succes cantec al formatiei, un avertisment pentru spargatorii de petreceri si o invitatie la dans pentru toti oamenii noptii; melodia preferata in fundal, prietenii aproape, lumina stroboscoapelor si vibratia boxelor te duce in paradis.

3. "Wild Young Hearts"



Timpul trece si ne schimbam de la un anotimp la altul, suntem altfel cu fiecare persoana pe care o iubim; mai optimisti sau mai confuzi,cu asteptari mai ridicate sau la voia intamplarii, mai pasionali sau poate mai banali...suntem tineri si al dracului de salbatici in alegerile noastre pentru ca daca nu gresim acum atunci cand? La urma urmei poate ne intalnim chiar cealalta jumatate...din greseala!

4. "24 Hours"

Noisettes - 24 hours

Asculta mai multe audio diverse



O urma de regret dupa un "one night stand"; fara nume, fara cuvinte imparti patul cu o straina si la ivirea zorilor dispari tiptil. Alergam printre strazi, printre oameni, printre cerseafuri, in cautarea acelui ceva care sa ne faca sa ne simtim deosebiti.

5. "Every Now and Then"



Nostalgic, nelinistit si inlacrimat, un cantec despre o iubire neconsumata din cauza decesului unuia dintre parteneri, acompaniat de un videoclip la sentiment.

6. "Beat Of My Heart"

Noisettes - beat of my heart

Asculta mai multe audio diverse



"-Lasa-ma sa-ti arat cat de mult as putea sa te iubesc!" striga melodia asta. O melodie despre acordarea unei sanse omului ce-ti spune ca are sentimente fata de tine cu toate ca tu esti oarecum indiferent.

7. "Atticus"



Inspirata de personajul Atticus Finch din cartea lui Harper Lee, "To Kill a Mockingbird", castigatoare a premiului Pulitzer, piesa vorbeste despre iubirea sincera si fara prejudecati, despre riscul asumat in momentul in care aceasta este exprimata de unul dintre indragostiti indiferent de reactiei celuilalt: "so catch me when I fall or did I dive at your delight?".

8. "Never Forget You"



Regasirea unui foarte bun prieten dupa mult timp e un prilej de a depana cele mai frumoase momente petrecute impreuna. Cel mai bun motiv de a-ti lua o zi libera de la munca, de a te intoarce in timp si de a te ameti cu rasete si rom inainte de apusul soarelui.

9. "So Complicated"

Noisettes - so complicated

Asculta mai multe audio diverse


Uneori cadem pe ganduri si gandurile ne duc departe...poate prea departe,in situatii ipotetice care ajung sa ne faca sa ne indoim de persoana de langa noi, ganduri despre incredere, ganduri cu "daca" si "poate". De ce sa ne complicam atat de tare vietile in loc sa ne bucuram de moment?

10."Saturday Night"

Noisettes - saturday night

Asculta mai multe audio diverse


O sa te aprind si o sa te fumez si o sa privesc cercurile de fum cum se ridica. O sa-ti arat cine e seful. E sambata seara si toata lumea vrea sa se joace.

11. "Cheap Kicks"

Noisettes - cheap kicks

Asculta mai multe audio diverse



Tineri pasionali, ironici si mereu dornici de schimbare, nerabdarea lor strica tot, trecand de la zambete si saruturi in plina zi la respingere si inselaciune. Intr-o saptamana s-au intamplat atat de multe lucruri incat pare ca a trecut o luna. Lovituri ieftine? - rani adanci facute la intamplare.

Trecand din nou prin intregul album imi vad toamna trecuta in fata: iesiri si petreceri pentru a uita iubirea de-o vara, doar pentru a ma trezi in cearsafuri straine, prins in iluzia ca as putea transforma un "one night stand" in ceva mai mult, irosindu-mi energia in locul nepotrivit si intr-un final regasindu-ma dezamagit, nostalgic si gandindu-ma ca din greseli se invata.

Iubim, uitam, ardem amintiri, la naiba cu aceste salbatice,tinere inimi!