Cu scuzele de rigoare, la mai bine de o luna departare de primul capitol al Cronicilor Kefaloniene, rapit fiind de astenia primavaratica, va infatisez o noua calatorie la ceas de seara.
"Zilele treceau rapid. Noptile deveneau din ce in ce mai calduroase. Introducerea era facuta si dupa prima intalnire cu insula urma sa intru in cuprinsul aventurii.
Intotdeauna e ceva special legat de primii turisti pe care-i intalnesti la inceputul sezonului atunci cand lucrezi intr-un hotel. Cu multi se leaga prietenii si sunt schimbate numere de telefon, adrese de mail si conturi de Facebook, iar in peste 90% din cazuri pana la sfarsitul verii sunt uitate toate, insa primii turisti din sezon au ceva special. E momentul acela cand totul e nou atat pentru ei cat si pentru tine. Se creeaza o conexiune mai apropiata. De data aceasta mi-au ramas in minte frumoasa Marina, care nu stia o boaba de engleza, insa cu care comunicam atat de bine nonverbal, Boris, sotul ei, veniti din St. Petersburg pentru o vacanta prelungita de 3 saptamani si Alexander, rusul grasut si jovial care dansa pe "I'm sexy and I know it" la cei peste 50 de ani ai sai amuzandu-ne copios.
In primele zile am cercetat imprejurimile hotelului. Plaja e ingusta insa odata intrat in mare exista o portiune considerabil de mare in care apa se mentine la un nivel scazut iar in zare zaresti insula Zakynthos. La 15 minute de mers inspre stanga o a 2-a plaja se intinde, retrasa si misterioasa, perfecta pentru nudisti, langa creste inalte de clei intarit, tufisuri de aloe si o moara de vant. Tot la un sfert de ora de mers insa in directia opusa se afla o alta plaja cu mai multe facilitati (sezloange, umbrele, teren de volei si un bar), Vrahinari, si cu o priveliste extraordinara a soarelui apunand in mare.
Mi-am intalnit colegii, de fapt colegele, doua poloneze, o rusoaica si o slovaca, si am inceput sa ma acomodez pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Pe langa pregatirile ce tineau de munca( am mentionat oare cu ce ma ocup??? - animatie hoteliera: sport, jocuri interactive, seri cu evenimente artistice) asteptam cu nerabdare primele zile libere pentru a porni in explorarea insulei. Auzisem ca este un loc minunat, nu prea turistic insa atat de frumos iar asta mi-a fost demonstrat in repetate randuri incepand cu o duminica de iunie.
Treaz de la primele raze ale diminetii, o dimineata de zi libera (iti dai seama ce bucurie), in compania celor doua colege poloneze, Paulina si Marysia, m-am urcat intr-un autocar plin cu turisti polonezi si am pornit in turul insulei.
Drept vorbind insula e destul de intinsa si pentru a face un tur intreg ti-ar trebui cel putin doua zile asta incluzand si opriri in toate punctele de atractie. Ei bine drumul nostru ne-a dus cu pasi lenti pe la un numar parca interminabil de hoteluri pentru a aduna alti turisti. Incet dar sigur am lasat satul Lixouri in urma si ne-am indreptat catre extraordinara plaja Myrtos. Imi amintesc atat de bine mixul de sentimente pe care le simteam atunci: entuziasm datorat descoperirii noilor locuri, teama pentru ca autocarul mergea pe un drum destul de ingust care avea in dreapta munte si in stanga prapastie, oboseala si deci putina iritare, na!, daca mi-a trebuit bauta aseara, toate infasurate intr-un zambet copilaresc, acoperite cu ochelari de soare si ornate cu multe cereri de traducere caci ghidul vorbea doar in poloneza.
Soarele ardea de la primele ore, drumul serpuia coborand si urcand pe versantul vestic al unui munte. De la primele licariri turcoaz ochii mi s-au marit si-am pus mana pe camera foto. Dupa o coborare destul de abrupta, autocarul a oprit in apropierea superbei plaje. Cu toate ca sunt un fan declarat al plajelor cu nisip fin, nu pot spune ca nu mi-a placut pietrisul Myrtosului, modelat de vant si apa, descult sigur primesti cel mai bun masaj al picioarelor pe care l-ai putea vreodata primi. Am stationat pentru o ora jumatate, timp in care ne-am plimbat pe plaja, am inotat in apele clare si reci si am descoperit o mica pestera langa plaja. Cateva capre mancau frunze in copacii apropiati. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie frumusetea peisajului. Sper ca fotografiile sa exprime mai mult decat am incercat sa fac eu in scris.
Putin trecut de ora 13:00 si ne aflam din nou in autocar doar ca peste cateva minute sa oprim pentru a admira plaja Myrtos de la inaltime. De cealalta parte se intindea satul Assos, cu aerul sau italienesc, retras si pitoresc, insa despre el o sa va povestesc cu o alta ocazie.
Ziua isi torcea firul, torida si plina de nenumarate alte suprize in fata noastra. Urmatoarea oprire am facut-o in, asa cum se zvoneste, satul cel mai pretentios de pe insula. Aflat in partea nordica a Kefaloniei, Fiskardo este considerat cel mai scump de pe insula, cel mai probabil din cauza prezentei frecvente a vedetelor internationale in el. Vara trecuta am auzit ca Pink si Sarah Jessica Parker au fost vazute pe stradutele satului-port. De asemenea Nicolas Cage si Penélope Cruz sunt alte nume de talie mare care au trecut prin acest loc.
Adevarul e ca Fiskardo este un loc plin de culoare, arome mediteraneene si un port plin de ambarcatiuni de la barci pescaresti pana la iahturi de dimensiuni mari. Dupa o scurta plimbare pe faleza si cateva fotografii, m-am oprit cu colegele mele la un supermarket pentru a cumpara cateva suveniruri.
Din Fiskardo puteti lua feribotul catre insula Lefkada care se afla la nord, la doar o ora jumatate distanta. Despre peripetiile avute pentru a ajunge in Lefkada, ziua petrecuta acolo, drumul de intoarcere si cele opt masini schimbate in timpul rocadei de autostop facute de mine si Marysia o sa va povestesc intr-un capitol viitor.
Urmatoarea oprire am facut-o in satul Agia Efimia unde am luat si pranzul. Din acest sat putem ajunge pe insula Itaka, locul nasterii lui Ulise, aflata la nord estul Kefaloniei; sper anul acesta sa o vizitez si pe ea. Dupa o masa copioasa bem un frappe racoros pentru energie. Urmeaza sa pornim catre pestera Melissani.
In mitologia greaca este denumita "pestera nimfelor". Inconjurata de copaci, aceasta este alcatuita din doua sali, avand forma literei "B". Ambele sali sunt umplute cu apa, prima nu are tavan astfel lumina soarelui patrunde in zilele insorite si reflecta turcoazul transparent al apei pe pereti, iar cea de-a doua are o mica insula in mijloc. Afara sunt in jur de 35 de grade C, inauntru temperatura scade pana la 14. E o oaza de racoare bine venita. Ne urcam in barci simple in care vaslasii canta si rad din plin cu toate ca nu cunosc foarte multe cuvinte in alta limba decat cea materna. Apa lacului este atat de limpede incat putem vedea pana pe fundul sau. Turul este scurt, in mai putin de jumatate de ora deja pornim catre urmatoarea oprire, fabrica de vin Robola.
In drumul catre fabrica trecem pe langa manastirea Cuviosului Gherasim. Situata in Valea Omala, manastirea este inchinata sfantului ce ocroteste intreaga insula, fiind totodata si cea mai mare manastire de maici din intreaga insula.
Dupa amiaza a continuat cu un tur al fabricii de vin Robola. Vinuri albe, vinuri rosii si roze, vinuri seci, demiseci si dulci, toate sunt degustate spre deliciul nostru si al tuturor celorlalti turisti. Unii decid sa achizitioneze cateva sticle ca suvenir, altii se rezuma doar la degustare. Usor, usor, calatoria noastra se apropie de final dar nu inainte de a ajunge in orasul principal al insulei, Argostoli.
E timpul pentru cateva minute de relaxare pe faleza golfului pentru ca mai apoi sa pornim in cautare de suveniruri in magazinele invecinate. Am cumparat cativa magneti de frigider dintr-un magazin in care la o prima vedere vanzatorul; era de departe cel mai simpatic intalnit pana atunci (vezi foto).
Sunt obosit insa atat de fericit. Cine a zis ca daca calatoresti devii mai bogat a avut mare dreptate. Simt ca am vazut mai multe intr-o zi decat altii intr-o luna. Adorm gandindu-ma la urmatoarea aventura pe aceasta insula. Atatea locuri noi sunt inca neexplorate de ochiul meu curios si in cautare de frumos. Vara asta tocmai a devenit mult mai interesanta!
Va urma.
Beldi
Salut...ai idee din Fiskardo la plaja Myrthos exista vreun autobus, ceva?
RăspundețiȘtergereCred ca e cam tarziu sa-ti raspund insa fie: nu, nu exista in plus drumul intre Assos si Myrtos a fost si ramane inchis din cauza caderilor de pietre. Doar daca inchiriezi o masina si ocolesti prin munti poti ajunge pe plaja.
Ștergere