Cronicile Kefaloniene - ep.9: Excursia in Zakynthos(II)

     Bine v-am regasit! Dupa cum sper ca ati aflat din capitolul anterior incursiunea pe insula Zakynthos continua. Dupa ce am ramas profund impresionati de panorama plajei Naufragiatului si ne-am aventurat prin Pesterile Albastre, seara ne gaseste in orasul Zante. Forfota mare pe strazi in asteptarea paradei organizate cu ocazie celebrarii Sfantului Dionysos, ocrotitorul insulei.

     Toti cu mic cu mare, batrani si tineri, femei si barbati, pe strazi sau la balcoane sarbatoresc. In fata unei biserici alai mare de preoti care escorteaza o caseta de sticla in care sunt asezate osemintele Sfantului. La iesirea acestora din lacasul sfant, undeva in port artificiile tasnesc catre cer de la bordul unei barci. Apoi precesiunea se scurge pe strazile orasului. Vine fanfara urmata de copii si apoi preoti si oameni varstnici, cu totii canta. Pe strazi sunt insirate ramuri de maslin si flori.

      Dupa ce urmarim parada, ne indreptam catre faleza. Toti grecii au iesit la plimbare cu familiile, restaurantele si terasele sunt pline ochi. O ambarcatiune care aduce cu cea din "Piratii din Caraibe" isi primeste calatorii la bord pentru a naviga in timpul noptii catre plaja Naufragiatului. Personalul este imbarcat in haine de pirat, frumoasa idee. Ne continuam promenada catre o piata langa apa unde de-o parte se afla hoteluri moderne iar de cealalta palmieri si o biserica veche.

      Seara se lasa treptat. Nu putem sa rezistam mult timp tentatiei de a cumpara inca o pyta gyros. Dupa o zi plina ne retragem la o cafenea linistita. Nu suntem decat noi si inca o familie la masa alaturata. O prajitura cu ciocolata si liniste , asta e tot ce imi doresc. Insula e foarte intunecata noaptea. Nu exista stalpi de iluminat decat in localitatile principale iar drumurile pot deveni periculoase. Ne intoarcem in Laganas cu gandul ca vom trece si printr-un club, doua insa oboseala acumulata peste zi isi spune cuvantul. In plus strazile sunt pline de liceeni englezi teribilisti iar la intrarea unui club tocmai sosesc pompierii sa stinga un mic incendiu iscat. Ne retragem la hotel unde adorm fara a baga de seama harmalaia de pe strazi.

     Dimineata luam micul dejun si pornim la drum. Trebuie sa prindem feribotul de la ora 9. Lasam Zakynthosul in urma noastra cu promisiunea de a reveni, data viitoare pentru o sedere prelungita. Ajunsi inapoi in Kefalonia, pornim catre pestera Drogarati. Nu atat de spectaculoasa ca Melissani insa diferita, Drogarati se afla in apropierea acesteia, o pestera plina cu stalactite si stalagmite. Temperatura scade cu peste 15 grade odata ce coboram. Suntem norocosi caci nu prindem un numar mare de turisti inauntru cu toate ca este weekend. Ne plimbam in voie pe aleile special amenajate.

     La iesire, un pui de pisica ne astepta speriat. A urmat o sesiune de relaxare la terasa de peste drum de pestera unde exista o piscina, un restaurant si un magazin de suveniruri. Pe drumul de intoarcere ne delectam privirile cu panorama portului Argostoli si a imprejurimilor. Ajunsi in port decidem sa vizitam mausoleum pe care pana atunci il zarisem mereu doar de pe feribot in drumul catre Lixouri.

  

  

  

       In plimbarea noastra trecem si pe la un monument ridicat in cinstea soldatilor italieni cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. La intoarcere zabovim la o taverna asezata langa malul marii, in apropierea mausoleumului, si savuram salata greceasca, calamari si caracatita prajita. Suntem plini de energie si gata sa ne intoarcem la hotel unde ne asteapta o seara mare: e timpul pentru "Dance Show". Echipa de animatie este pregatita sa treaca cu brio de aceasta seara in pasi de dans.

     In concluzie am avut parte de doua zile minunate in Zakynthos si Kefalonia. Pentru toti cei pasionati de Grecia, mare, soare si aventura, va recomand calduros sa faceti un tur al Lefkadei, Kefaloniei si Zakynthosului. Sunt atatea locuri frumoase si multe dintre ele deloc promovate, salbatice, insa care va vor opri rasuflarea.
     In episodul urmator va voi povesti despre o alta calatorie cu peripetii in Kefalonia si anume din Kounopetra pana in Skala si inapoi.

Va urma.
B.

P.S.: In jurul Kefaloniei gasesti plaje superbe si sate pitoresti, mai multe detalii AICI! Chiar daca pe insula nu exista transport in comun si in cazul in care bugetul e restrans, nu-ti face griji, intotdeauna exista cineva sa-ti intinda o mana de ajutor. Citeste AICI despre cum am ajuns din Kounopetra in Lefkada si inapoi cu autostopul.

Cronicile Kefaloniene - ep.2: In jurul insulei

     Cu scuzele de rigoare, la mai bine de o luna departare de primul capitol al Cronicilor Kefaloniene, rapit fiind de astenia primavaratica, va infatisez o noua calatorie la ceas de seara.

     "Zilele treceau rapid. Noptile deveneau din ce in ce mai calduroase. Introducerea era facuta si dupa prima intalnire cu insula urma sa intru in cuprinsul aventurii.
     Intotdeauna e ceva special legat de primii turisti pe care-i intalnesti la inceputul sezonului atunci cand lucrezi intr-un hotel. Cu multi se leaga prietenii si sunt schimbate numere de telefon, adrese de mail si conturi de Facebook, iar in peste 90% din cazuri pana la sfarsitul verii sunt uitate toate, insa primii turisti din sezon au ceva special. E momentul acela cand totul e nou atat pentru ei cat si pentru tine. Se creeaza o conexiune mai apropiata. De data aceasta mi-au ramas in minte frumoasa Marina, care nu stia o boaba de engleza, insa cu care comunicam atat de bine nonverbal, Boris, sotul ei, veniti din St. Petersburg pentru o vacanta prelungita de 3 saptamani si Alexander, rusul grasut si jovial care dansa pe "I'm sexy and I know it" la cei peste 50 de ani ai sai amuzandu-ne copios.

     In primele zile am cercetat imprejurimile hotelului. Plaja e ingusta insa odata intrat in mare exista o portiune considerabil de mare in care apa se mentine la un nivel scazut iar in zare zaresti insula Zakynthos. La 15 minute de mers inspre stanga o a 2-a plaja se intinde, retrasa si misterioasa, perfecta pentru nudisti, langa creste inalte de clei intarit, tufisuri de aloe si o moara de vant. Tot la un sfert de ora de mers insa in directia opusa se afla o alta plaja cu mai multe facilitati (sezloange, umbrele, teren de volei si un bar), Vrahinari, si cu o priveliste extraordinara a soarelui apunand in mare. 

     Mi-am intalnit colegii, de fapt colegele, doua poloneze, o rusoaica si o slovaca, si am inceput sa ma acomodez pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Pe langa pregatirile ce tineau de munca( am mentionat oare cu ce ma ocup??? -  animatie hoteliera: sport, jocuri interactive, seri cu evenimente artistice) asteptam cu nerabdare primele zile libere pentru a porni in explorarea insulei. Auzisem ca este un loc minunat, nu prea turistic insa atat de frumos iar asta mi-a fost demonstrat in repetate randuri incepand cu o duminica de iunie.
     Treaz de la primele raze ale diminetii, o dimineata de zi libera (iti dai seama ce bucurie), in compania celor doua colege poloneze, Paulina si Marysia, m-am urcat intr-un autocar plin cu turisti polonezi si am pornit in turul insulei.
 

     Drept vorbind insula e destul de intinsa si pentru a face un tur intreg ti-ar trebui cel putin doua zile asta incluzand si opriri in toate punctele de atractie. Ei bine drumul nostru ne-a dus cu pasi lenti pe la un numar parca interminabil de hoteluri pentru a aduna alti turisti. Incet dar sigur am lasat satul Lixouri in urma si ne-am indreptat catre extraordinara plaja Myrtos. Imi amintesc atat de bine mixul de sentimente pe care le simteam atunci: entuziasm datorat descoperirii noilor locuri, teama pentru ca autocarul mergea pe un drum destul de ingust care avea in dreapta munte si in stanga prapastie, oboseala si deci putina iritare, na!, daca mi-a trebuit bauta aseara, toate infasurate intr-un zambet copilaresc, acoperite cu ochelari de soare si ornate cu multe cereri de traducere caci ghidul vorbea doar in poloneza. 

     Soarele ardea de la primele ore, drumul serpuia coborand si urcand pe versantul vestic al unui munte. De la primele licariri turcoaz ochii mi s-au marit si-am pus mana pe camera foto. Dupa o coborare destul de abrupta, autocarul a oprit in apropierea superbei plaje. Cu toate ca sunt un fan declarat al plajelor cu nisip fin, nu pot spune ca nu mi-a placut pietrisul Myrtosului, modelat de vant si apa, descult sigur primesti cel mai bun masaj al picioarelor pe care l-ai putea vreodata primi. Am stationat pentru o ora jumatate, timp in care ne-am plimbat pe plaja, am inotat in apele clare si reci si am descoperit o mica pestera langa plaja. Cateva capre mancau frunze in copacii apropiati. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie frumusetea peisajului. Sper ca fotografiile sa exprime mai mult decat am incercat sa fac eu in scris.
     Putin trecut de ora 13:00 si ne aflam din nou in autocar doar ca peste cateva minute sa oprim pentru a admira plaja Myrtos de la inaltime. De cealalta parte se intindea satul Assos, cu aerul sau italienesc, retras si pitoresc, insa despre el o sa va povestesc cu o alta ocazie.

     Ziua isi torcea firul, torida si plina de nenumarate alte suprize in fata noastra. Urmatoarea oprire am facut-o in, asa cum se zvoneste, satul cel mai pretentios de pe insula. Aflat in partea nordica a Kefaloniei, Fiskardo este considerat cel mai scump de pe insula, cel mai probabil din cauza prezentei frecvente a vedetelor internationale in el. Vara trecuta am auzit ca Pink si Sarah Jessica Parker au fost vazute pe stradutele satului-port. De asemenea Nicolas Cage si Penélope Cruz sunt alte nume de talie mare care au trecut prin acest loc. 

     Adevarul e ca Fiskardo este un loc plin de culoare, arome mediteraneene si un port plin de ambarcatiuni de la barci pescaresti pana la iahturi de dimensiuni mari. Dupa o scurta plimbare pe faleza si cateva fotografii, m-am oprit cu colegele mele la un supermarket pentru a cumpara cateva suveniruri.
     Din Fiskardo puteti lua feribotul catre insula Lefkada care se afla la nord, la doar o ora jumatate distanta. Despre peripetiile avute pentru a ajunge in Lefkada, ziua petrecuta acolo, drumul de intoarcere si  cele opt masini schimbate in timpul rocadei de autostop facute de mine si Marysia o sa va povestesc intr-un capitol viitor.

     Urmatoarea oprire am facut-o in satul Agia Efimia unde am luat si pranzul. Din acest sat putem ajunge pe insula Itaka, locul nasterii lui Ulise, aflata la nord estul Kefaloniei; sper anul acesta sa o vizitez si pe ea. Dupa o masa copioasa bem un frappe racoros pentru energie. Urmeaza sa pornim catre pestera Melissani.

      In mitologia greaca este denumita "pestera nimfelor". Inconjurata de copaci, aceasta este alcatuita din doua sali, avand forma literei "B". Ambele sali sunt umplute cu apa, prima nu are tavan astfel lumina soarelui patrunde in zilele insorite si reflecta turcoazul transparent al apei pe pereti, iar cea de-a doua are o mica insula in mijloc. Afara sunt in jur de 35 de grade C, inauntru temperatura scade pana la 14. E o oaza de racoare bine venita. Ne urcam in barci simple in care vaslasii canta si rad din plin cu toate ca nu cunosc foarte multe cuvinte in alta limba decat cea materna. Apa lacului este atat de limpede incat putem vedea pana pe fundul sau. Turul este scurt, in mai putin de jumatate de ora deja pornim catre urmatoarea oprire, fabrica de vin Robola.

     In drumul catre fabrica trecem pe langa manastirea Cuviosului Gherasim. Situata in Valea Omala, manastirea este inchinata sfantului ce ocroteste intreaga insula, fiind totodata si cea mai mare manastire de maici din intreaga insula.

      Dupa amiaza a continuat cu un tur al fabricii de vin Robola. Vinuri albe, vinuri rosii si roze, vinuri seci, demiseci si dulci, toate sunt degustate spre deliciul nostru si al tuturor celorlalti turisti. Unii decid sa achizitioneze cateva sticle ca suvenir, altii se rezuma doar la degustare. Usor, usor, calatoria noastra se apropie de final dar nu inainte de a ajunge in orasul principal al insulei, Argostoli.

     E timpul pentru cateva minute de relaxare pe faleza golfului pentru ca mai apoi sa pornim in cautare de suveniruri in magazinele invecinate. Am cumparat cativa magneti de frigider dintr-un magazin in care la o prima vedere vanzatorul; era de departe cel mai simpatic intalnit pana atunci (vezi foto).

     Timpul se scurge mult prea rapid si ne indreptram catre feribot cu promisiunea sa ne intoarcem cat de curand. Jumatate de ora dureaza sa ajungi din Argostoli in Lixouri cu feribotul si in jur de o ora ca sa ocolesti intregul golf prin munti cu masina. In timpul sezonului estival, cu precadere in lunile iulie si august, programul feriboturilor este prelungit astfel incat ultima cursa are loc in jurul orei 1 noaptea. In restul timpului ultima cursa se efectueaza la ora 11 seara.

     Am ajuns aproape de sfarsitul zilei si soarele apune usor in Marea Ionica. Autocarul inainteaza lenes cu opriri dese la fiecare hotel intalnit. Ajungem la hotelul nostru in jurul orei 8, cu un apetit grozav, tocmai la fix caci cina este in toi. Rucsacul este plin de suveniruri iar camera foto numara sute de fotografii. Sunt inca sub vraja entuziasmului si abia astept sa impart cu cei de acasa momentele zilei.

     Sunt obosit insa atat de fericit. Cine a zis ca daca calatoresti devii mai bogat a avut mare dreptate. Simt ca am vazut mai multe intr-o zi decat altii intr-o luna. Adorm gandindu-ma la urmatoarea aventura pe aceasta insula. Atatea locuri noi sunt inca neexplorate de ochiul meu curios si in cautare de frumos. Vara asta tocmai a devenit mult mai interesanta!

Va urma.

Beldi