E cald. E august. E cuptor si e loc pentru o noua aventura.
Treziti cu noaptea in cap, plini de energie, subsemnatul si colega Marysia din Polonia, pornim la drum. Itinerariul nostru: Kounopetra-Lixouri-Fiskardo-Lefkada si inapoi si modalitatea de deplasare pe uscat: autostopul, zis si facut, sa purcedem la drum. Hotararam sa fim economi si plecam pe jos de la hotel.
Aflat in capatul sudic al peninsulei vestice a Kefaloniei, punctul nostru de pornire ne da senzatia ca ne aflam la capatul lumii. Soarele deja arunca raze dogoritoare pe fruntile noastre in timp ce inaintam printre curbele ascunse intre dealuri. Maslini si tufe de aloe, ciulini si portocali strajuiesc drumul, problema persista: nici o masina la orizont. Eram constienti ca nu exista mijloace de transport in comun pe insula insa nu stiu ce a fost in capul nostru de ne-am incapatanat sa nu luam taxiul pana in Lixouri. Ne gandeam ca totusi fiind august (mai aglomerat ca de-obicei) vom fi norocosi.
Dupa cateva incercari nereusite cu masini care fie erau pline de oameni care merg la munca ori pur si simplu nu au loc de bagaje, norocul ne surade si un grec la vreo 40 de ani ne ia pana in Lixouri de unde nu trece mult timp pana cand un receptioner iesit din tura de noapte ne invita sa mergem pana in satul Livadi la poalele muntelui unde incepe drumul in urcare catre Argostoli, in jurul golfului. Am precizat oare ca feribotul pe care trebuia sa-l prindem pleaca la ora 10:00 din Fiskardo? Mai este doar un altul la ora 13:30 dar avand in vedere ca ultimul ferry la intoarcere din Lefkada este la ora 18:00 iar calatoria dureaza o ora jumate, timpul nu e suficient. Deci trebuie sa ne grabim, mana in aer, degetul mare ridicat si trec masini si trec si iarasi trec fara ca vreuna sa se opreasca.
Devin putin nelinistit cu toate ca in mintea mea incerc sa fiu entuziasmat de intreaga situatie in sine. Dupa aproximativ un sfert de ora opresc doua masini . Suntem surprinsi sa recunoastem doua familii de turisti englezi din hotelul nostru. Zambim si urcam. Ne spun ca daca ar fi stiut ne-ar fi luat de la hotel insa acum asta e. Ei merg catre Agia Efimia pentru a lua barca si a vizita Ithaka, o insula mai micuta in nord estul Kefaloniei. Drumul nostru trece prin munti si se opreste brusc la o intersectie. La stanga incepe drumul catre plaja Myrtos, pitorescul sat Assos si implicit Fiskardo. Le multumim si le uram o zi placuta. Nu apucam sa traversam intersectia, Marysia face semn unei masini si in doi timpi si trei miscari ajungem in interiorul unei "navete spatiale".
De la zapuseala ridicata afara la 17 grade intr-un Mercedes foarte fain (recunosc nu le am cu masinile asa ca nu pot da detalii) la al carui volan se afla un batranel englez pe care daca l-ai vedea pe strada n-ai da doi bani pe el. In strainatate am vazut multi turisti imbracati foarte modest insa cu situatii materiale foarte bune. Batranelul merge in aceeasi directie ca a noastra. Asta e minunat. Din discutia purtata, el are o casa de vacanta pe insula si calatoreste destul de des in intreaga Europa pentru a tine cursuri pe teme de consultanta in audit. Drumul e lin si rapid. Inca nu-mi vine sa cred ca ajungem in Fiskardo la 9:30. Portul este plin de oameni si o coada parca nesfarsita de masini cu motoarele torcand asteapta sa urce pe feribot. Eu deja ma simt obosit, dormisem doar cateva ore in noaptea anterioara. Atipesc putin pe feribot.
Marysia ma trezeste la un moment dat vorbind la telefon, in Lefkada ne vom intalni cu un amic de-al ei. Feribotul aproape a ajuns in portul Vassiliki. Decid sa beau un frappe cu batranelul englez si sa-i multumesc inca o data pentru favoare. Ne uram drum bun si coboram in Lefkada. Intre timp aud cativa romani vorbind langa mine, e ciudat dupa cateva luni in care am ajuns sa si gandesc in engleza avand in vedere ca la hotelul la care lucrez nu exista nimeni din Romania. Imi dau seama ca-mi place exilul meu.
Marcin si un amic de-al lui ne asteapta in port. E ora 11:30. Avem 6 ore jumatate sa exploram insula. Marysia si Paulina am mai fost aici in urma cu cateva saptamani si s-au bucurat de peisajul superb al plajei Porto Katsiki, de data asta hotaram sa vedem plaja Kathisma. Insa pana vom ajunge acolo e timpul sa ne aprovizionam cu cateva beri reci. Observ imediat ca in Lefkada este mult mai multa forfota decat in Kefalonia; sute de masini, aglomeratie, muzica tare, sute de tursti misuna pe toate strazile. Dupa un drum parca interminabil, cateva zeci de curbe, urcusuri, coborasuri si mici blocaje pe strazile foarte inguste ajungem pe plaja.
Prima data cand am privit-o de la departare am crezut ca nu vad bine insa acum cand intru in apa imi dau seama ca este chiar si mai turcoaz decat parea. Plaja este intinsa si intesata de oameni, nisip fin peste tot, diferiti vanzatori de suveniruri, palarii sau gogosi se plimba printre turisti. In partea dreapta cei mai curajosi se catara pe stanci pentru a plonja in apa. Imi iau camera de gat si decid sa ma aventurez. Peisajul este superb. Este o zi torida, plaja freamata de oameni, vara e in aer, marea e superba, simt ca sunt cu adevarat in vacanta. Las imaginile sa vorbeasca de la sine.
Timpul trece mult prea repede. Lasam plaja in urma pentru a ne indrepta spre o alta mai micuta si sa luam masa langa mare, intr-un alt port al carui nume nu-l mai tin minte. Cu muzica tare in urechi si nisip pe picioare ne infruptam din branza saganaki si salata greceasca, caracatita la gratar si calamari. Le udam bine cu vin si apoi ne indreptam catre Vassiliki.
Ora 18:00 se apropie rapid. Avem timp sa admiram sutele de kite-surferi in departare si lasam Lefkada in urma noastra cu promisiunea de a reveni cat se poate de curand. Ii multumim lui Marcin pentru ziua minunata, pentru ca ne-a fost sofer, ghid si mai ales o companie placuta.
Urcati pe feribot decidem sa mergem la ultimul nivel si sa ne fotografiem cu steagul Greciei. E momentul sa ne gandim cum vom ajunge inapoi la hotel. Marysia decida sa scrie pe o foaie: "Lixouri" si sa se plimbe pe feribot pana va gasi pe cineva care merge in aceeasi directie. Langa noi doi barbati vorbesc intr-o limba cunoscuta si pe care totusi nu o recunosc. Imi fac curaj si intru in vorba cu ei. Sunt din Serbia si abia au venit in vacanta in Kefalonia. Stau intr-un sat nu foarte indepartat de Lixouri si dupa un schimb de pareri despre insula si Grecia in general, decid sa ne intinda o mana de ajutor. Norocul tine cu noi astazi. Este ora 19:30 cand plecam din Fiskardo si drumul de intoarcere este de doua ori mai frumos decat de dimineata si asta datorita soarelui care apune usor in marea Ionica. Facem o scurta oprire pentru a admira panorama plajei Myrtos si continuam catre Lixouri.
S-a intunecat deja cand ne luam la revedere de la cei doi sarbi. Facem cateva cumparaturi intr-un supermarket si ne indrptam catre o intersectie unde prindem rapid o masina cu un cuplu de tineri greci care ne lasa la doar 3 km departare de hotel. Acolo asteptam cateva minute pana cand o alta masina opreste. De data aceasta cativa greci care se intorceau de la munca se ofera sa ne duca exact pana in fata hotelului.
Nu e trecut de 21:30 cand dam zor in restaurant sa prindem cina. Am ajuns cu bine!
A fost o zi formidabila, cu riscuri si castiguri pe masura. Fotografiile exprima prea putin relaxarea si starea de bine in care ne-am imbaiat intreaga zi si entuziasmul ce ne-a insotit la fiecare pas. Merg la culcare cu mintea obosita dar fericita. Abia astept ziua de maine.
P.S.: Pentru cei interesati de unele dintre cele mai frumoase plaje din Kefalonia va recomand sa cititi despre salbatica Platia Ammos sau Costa Costa/Makri Gialos, mai ales pentru cei tineri. Pentru cei care vor sa faca un tur al insulei gasiti AICI puncte de atractie si detalii.
Aflat in capatul sudic al peninsulei vestice a Kefaloniei, punctul nostru de pornire ne da senzatia ca ne aflam la capatul lumii. Soarele deja arunca raze dogoritoare pe fruntile noastre in timp ce inaintam printre curbele ascunse intre dealuri. Maslini si tufe de aloe, ciulini si portocali strajuiesc drumul, problema persista: nici o masina la orizont. Eram constienti ca nu exista mijloace de transport in comun pe insula insa nu stiu ce a fost in capul nostru de ne-am incapatanat sa nu luam taxiul pana in Lixouri. Ne gandeam ca totusi fiind august (mai aglomerat ca de-obicei) vom fi norocosi.
Dupa cateva incercari nereusite cu masini care fie erau pline de oameni care merg la munca ori pur si simplu nu au loc de bagaje, norocul ne surade si un grec la vreo 40 de ani ne ia pana in Lixouri de unde nu trece mult timp pana cand un receptioner iesit din tura de noapte ne invita sa mergem pana in satul Livadi la poalele muntelui unde incepe drumul in urcare catre Argostoli, in jurul golfului. Am precizat oare ca feribotul pe care trebuia sa-l prindem pleaca la ora 10:00 din Fiskardo? Mai este doar un altul la ora 13:30 dar avand in vedere ca ultimul ferry la intoarcere din Lefkada este la ora 18:00 iar calatoria dureaza o ora jumate, timpul nu e suficient. Deci trebuie sa ne grabim, mana in aer, degetul mare ridicat si trec masini si trec si iarasi trec fara ca vreuna sa se opreasca.
Devin putin nelinistit cu toate ca in mintea mea incerc sa fiu entuziasmat de intreaga situatie in sine. Dupa aproximativ un sfert de ora opresc doua masini . Suntem surprinsi sa recunoastem doua familii de turisti englezi din hotelul nostru. Zambim si urcam. Ne spun ca daca ar fi stiut ne-ar fi luat de la hotel insa acum asta e. Ei merg catre Agia Efimia pentru a lua barca si a vizita Ithaka, o insula mai micuta in nord estul Kefaloniei. Drumul nostru trece prin munti si se opreste brusc la o intersectie. La stanga incepe drumul catre plaja Myrtos, pitorescul sat Assos si implicit Fiskardo. Le multumim si le uram o zi placuta. Nu apucam sa traversam intersectia, Marysia face semn unei masini si in doi timpi si trei miscari ajungem in interiorul unei "navete spatiale".
De la zapuseala ridicata afara la 17 grade intr-un Mercedes foarte fain (recunosc nu le am cu masinile asa ca nu pot da detalii) la al carui volan se afla un batranel englez pe care daca l-ai vedea pe strada n-ai da doi bani pe el. In strainatate am vazut multi turisti imbracati foarte modest insa cu situatii materiale foarte bune. Batranelul merge in aceeasi directie ca a noastra. Asta e minunat. Din discutia purtata, el are o casa de vacanta pe insula si calatoreste destul de des in intreaga Europa pentru a tine cursuri pe teme de consultanta in audit. Drumul e lin si rapid. Inca nu-mi vine sa cred ca ajungem in Fiskardo la 9:30. Portul este plin de oameni si o coada parca nesfarsita de masini cu motoarele torcand asteapta sa urce pe feribot. Eu deja ma simt obosit, dormisem doar cateva ore in noaptea anterioara. Atipesc putin pe feribot.
Marcin si un amic de-al lui ne asteapta in port. E ora 11:30. Avem 6 ore jumatate sa exploram insula. Marysia si Paulina am mai fost aici in urma cu cateva saptamani si s-au bucurat de peisajul superb al plajei Porto Katsiki, de data asta hotaram sa vedem plaja Kathisma. Insa pana vom ajunge acolo e timpul sa ne aprovizionam cu cateva beri reci. Observ imediat ca in Lefkada este mult mai multa forfota decat in Kefalonia; sute de masini, aglomeratie, muzica tare, sute de tursti misuna pe toate strazile. Dupa un drum parca interminabil, cateva zeci de curbe, urcusuri, coborasuri si mici blocaje pe strazile foarte inguste ajungem pe plaja.
Prima data cand am privit-o de la departare am crezut ca nu vad bine insa acum cand intru in apa imi dau seama ca este chiar si mai turcoaz decat parea. Plaja este intinsa si intesata de oameni, nisip fin peste tot, diferiti vanzatori de suveniruri, palarii sau gogosi se plimba printre turisti. In partea dreapta cei mai curajosi se catara pe stanci pentru a plonja in apa. Imi iau camera de gat si decid sa ma aventurez. Peisajul este superb. Este o zi torida, plaja freamata de oameni, vara e in aer, marea e superba, simt ca sunt cu adevarat in vacanta. Las imaginile sa vorbeasca de la sine.
Timpul trece mult prea repede. Lasam plaja in urma pentru a ne indrepta spre o alta mai micuta si sa luam masa langa mare, intr-un alt port al carui nume nu-l mai tin minte. Cu muzica tare in urechi si nisip pe picioare ne infruptam din branza saganaki si salata greceasca, caracatita la gratar si calamari. Le udam bine cu vin si apoi ne indreptam catre Vassiliki.
Nu e trecut de 21:30 cand dam zor in restaurant sa prindem cina. Am ajuns cu bine!
A fost o zi formidabila, cu riscuri si castiguri pe masura. Fotografiile exprima prea putin relaxarea si starea de bine in care ne-am imbaiat intreaga zi si entuziasmul ce ne-a insotit la fiecare pas. Merg la culcare cu mintea obosita dar fericita. Abia astept ziua de maine.
P.S.: Pentru cei interesati de unele dintre cele mai frumoase plaje din Kefalonia va recomand sa cititi despre salbatica Platia Ammos sau Costa Costa/Makri Gialos, mai ales pentru cei tineri. Pentru cei care vor sa faca un tur al insulei gasiti AICI puncte de atractie si detalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu