14.02.2011

PROCRASTINARE?

In ultimul timp au trecut zilele pe langa mine degeaba. M-am regasit plin de energie si idei, nerabdator sa impart cu oricine entuziasmul meu si totodata m-am regasit inchis intre patru pereti ai constiintei mele plictisite, pregatita sa-mi anuleze orice incercare de a deschide usa. Asa ca orice actiune de incepere a vreunei activitati a fost anulata. La fel s-a intamplat si cu capacitatea mea de a lua decizii importante, a fost sugrumata din fasa. Si vad cum se scurg zilele. Vine noaptea din nou, ma suna un prieten si ma intreaba ce am facut azi sau in ultimul timp. Mi-am inlocuit prioritatile cu adevarat importante cu unele mici, amanand tot ce conteaza. Imi umplu timpul cu lucruri marunte care imi dau o falsa impresie ca sunt ocupat.

Sa fie din cauza stresului din ultimul an, din cauza vinei, a pierderii capacitatii de a valorifica ceea ce stiu, ceea ce sunt??? Sa fii ajuns sa ma demoralizez singur atat de tare? Sa nu-mi mai dau seama care e potentialul meu? Prea multe vise si dorinte de a atinge o perfectiune falsa indusa de prea multe filme si situatii rezultate in urma unor scenarii hollywoodiene,dorinte materializate stirb? Am visat prea mult? Mi-am dorit niste lucruri greu de atins prea mult? Am pierdut de tot simtul realitatii sau pur si simplu m-am invatat sa traiesc intr-o lume a mea incat nu mai pot fi coborat cu picioarele pe pamant? E bula mea de irealitate prea groasa pentru a fi sparta? Si cine s-ar deranja sa isi doreasca sa-mi sparga bula creata? Atatea semne de intrebare, atata neincredere, prea multe optiuni, citeam undeva ca cel care nu stie ce vrea sa aleaga se multumeste cu orice. Impulsul, atentia mea, capacitatea de a planifica, toate au plecat in vacanta? Le-am exilat departe de cortexul prefrontal?

Una din sursele procrastinarii este subestimarea timpul necesar pentru a analiza informatiile despre subiectul cercetat. Cand eram student mi s-a intamplat sa caut zile in sir materiale pentru realizarea unui referat dar m-am regasit in imposibilitatea de a termina de scris pentru ca aveam de revizuit multe opinii contradictorii, inainte de a putea sa-mi ofer punctul de vedere referitor la tema. Imi amintesc cand era sesiune. Se apropiau examenele si majoritatea dintre colegi, inclusiv eu, ne apucam de invatat cat mai tarziu, umflam porcul in ajun. Orice incercare de a scoate in evidenta importanta timpului necesar pentru pregatirea preliminara si utilitatea acesteia erau negate. Infulecam materia ,imi umpleam capul cu definitii,demonstratii ,reguli si principii pe care le boram a doua zi pe foaia de examen prin varful pixului. La primul pas afara din aula imi resetam memoria pentru a face loc materiei pentru urmatorul examen. Am fost student la zi, cu bursa chiar, am luat toate examenele cu note mari, dar daca ma intrebi cu ce m-am ales din toata facultatea, imi aduc aminte fete si intamplari, zambete si tigari, o zi a cartitei repetata 3 ani la rand si nicidecum vreo lege sau principiu economice.

Uneori ma simt nesigur cu privire la obiectivele mele si nu m-am simtit ciudat doar o data cu oamenii care par increzatori si orientati, ceea ce m-a facut sa traiesc mici dar intense episoade de depresie. Toamna trecuta as fi cerut ajutorul cuiva insa mi-a fost peste putinta sa gasesc o sursa de sprijin si intelegere si astfel m-am inchis si mai mult in mine, evitand contactul social chiar si cu prietenii foarte apropiati. M-am scufundat in lene, lipsa de vointa si pierderea ambitiei.

Toti cautam sa avem o viata linistita, dar unii dintre noi facem un tel principal din a evita situatiile care ne pot provoca disconfort inlocuindu-le cu activitati mult mai relaxante. N-am ajuns sa fiu fara nicio grija in ceea ce priveste indeplinirea unor sarcini pana la termenul limita pentru ca am evitat cu cat mai multa gratie sa imi caut un loc de munca. Sunt constient ca trebuie sa fac ceva cu viata mea, sa-mi caut un serviciu care sa-mi asigure un anumit grad de remuneratie astfel incat sa ma pot muta de acasa pentru ca traitul cu mama sub acelasi acoperis e cel mai greu lucru care l-am facut vreodata, insa aman lucrul acesta prin plecari repetate in strainatate pentru job-uri estivale si satisfactii trecatoare.

Si ceea ce ma deranjeaza si mai mult e faptul ca realizez ce nu e ok si ce ar trebui sa schimb si totusi nu misc un deget inspre directia asta. Cu toate astea,timpul trece si din cand in cand vorbesc cu oameni si oameni si cateodata chiar mi se pare ca zaresc luminita de la capatul tunelui chiar si pentru doar o fractiune de secunda. Poate ma judec prea aspru. Poate ar trebui s-o las mai moale.

3 comentarii:

  1. Nu este vorba de lene, este pur si simplu epuizare. Ai nevoie de o cura de Vitamina B complex si Vitamina C. Incearca si vei vedea rezultatul.

    RăspundețiȘtergere
  2. intre timp am trecut peste...long story...bine ca viitorul si prezentul sunt spalate de lene:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Greetings from Finland. This blog is nice to explore, through other countries, people, culture and nature. Come and look at you Teuvo kuvat- Teuvos Images and tell us why you friends visit the Teuvo blog, because that will be the blog of the country flag of your country's flag collection to rise higher and higher. Thank you very much Teuvo Vehkalahti Finnish

    RăspundețiȘtergere