Poate asculti si tu: Hozier - Hozier

     Cu o voce mare, emotionanta si capabila sa plonjeze in adancul intunecat iar apoi sa erupa intr-un urlet lupin, Andrew Hozier-Byrne a devenit "the next big thing" in urma cu un an in Irlanda cand single-ul "Take me To Church" a ajuns pana pe pozitia secunda a topului de specialitate.
      Cantecul este un blues cu carente dramatice in care relatia Irlandei cu biserica catolica este comparata cu o relatie de dragoste toxica ("I'll worship like a dog at the shrine of your lies/ I'll tell you my sins and you can sharpen your knife") iar videoclipul condamna actiunile brutale ale guvernului rus asupra homosexualilor.



      Fiul unui baterist care activa intr-o trupa de blues, Hozier a fost crescut in Wicklow ascultand Muddy Waters, John Lee Hooker, Blind Willie Johnson, Chess Records si Motown. Mai tarziu a descoperit jazz-ul si s-a indragostit de Ella Fitzgerald si Nina Simone si de rock-ul sumbru al lui Pink Floyd si Tom Waits. Pentru o vreme parea ca are doua personalitati muzicale diferite, una careia ii placea sa cante rock in diverse pub-uri si alta care studia muzica la colegiul Trinity si canta in corul Anuna (2009-2012).

     Insa odata cu trecerea timpului si experienta dobandita, Hozier a reusit sa combine cele doua lumi in sunetele dulci ale propriilor cantece, un mix de mormaieli specifice gospel-ului care se umfla tandru sub asprimea rifurilor de chitara si a aplaudatului. Aceasta combinatie adauga un aer matur, grav si o oarecare stare religioasa versurilor romantice, uneori obsesive care il gasesc osciland intre dragoste si abuz.



    In "From Eden" , unde vocea lui aduce usor cu cea a lui Sting, se "taraste" pana la usa fetei iubite pentru a-si exprima uimirea de a intalni o persoana atat magica, atat de tragica in timp ce in "Work Song" isi admira partenera pentru iubirea si acceptarea de care a dat dovada in ciuda tuturor relelor savarsite de el inainte de a o intalni ("No grave can hold my body down/ I'll crawl home to her").



     Duetul folk "In a Week" , interpretat alaturi de cantareata irlandeza Karen Cowley, descrie intalnirea a doi iubiti si dorinta de a fi impreuna pentru totdeauna, pe lumea cealalta. Cantecul se incheie cu promisiunea ca dupa ce trupurile lor nu vor mai exista atunci in sfarsit vor fi "acasa".



      "Someone New"  incepe romantic, lejer doar pentru a urca inspre un refren jucaus ("I fall in love just a little/ Oh a little bit, everyday with someone new.")



     Inzestrat cu o voce senzuala si un conflict interior misterios si atragator, Hozier amesteca elemente de r&b, soul si blues pentru a creea piese precum "Angel Of Small Death & The Codeine Scene" , preferata mea de pe album.

     Albumul suna bine si primeste un 8/10 din partea mea.

P.S.: Poate te-ar interesa si cel de-al 2-lea album al talentatei Jessie Ware - "Tough Love", un mix romantic intre vocea sa aerata si sunetele electro-blues sau albumul semnat Hugh Laurie aka. Dr. House - "Didn't It Rain" , o portie de cantece blues si jazz numai buna de ascultat la caldurica, departe de gerul de afara

     Pana data viitoare, muzica buna in timpane!


     Beldi

Poate asculti si tu: Jessie Ware - "Tough Love"

     A trecut ceva timp bun de cand am scris ultima oara o recenzie a unui album si intr-un final momentul potrivit a aparut. Cel de-al 2-lea album semnat Jessie Ware, "Tough Love", imi incanta de o saptamana timpanele. Simt cum ma indragostesc din nou de vocea aerata a lui Jessie si de modul in care se impleteste delicat si fara efort cu beat-urile electronice.

     De la primul album Jessie s-a dovedit a fi o cantareata talentata care proiecteaza un gust interesant in muzica si care are o intuitie extraordinara cand vine vorba de alegerea producatorilor cu care colaboreaza. Viziunea ei muzicala se invarte in jurul unui sound experimental care este foarte rar intalnit in peisajul muzical actual.



     Nu foarte des am intalnit o cantareata care sa ma incante intr-un mod atat de delicios si placut fara a tinde sa sune plictisitor. In momentele ei cele mai bune Jessie suna cu adevarat interesant fara sa lase impresia ca ar depune un efort ca sa o faca.

     Urmand debutul sau exceptional din 2012, "Devotion", Jessie abordeaza o varietate de genuri muzicale care ii permit sa ajunga la ascultatori noi, ascultatori cu urechi focusate pe muzica comerciala de exemplu. Unele dintre piesele care o ajuta sa faca acest lucru, precum midtempo-ul "Want Your Feeling" sau “Sweetest Song”, ii vin ca o manusa, fara a lasa impresia ca doar ar cocheta cu ele. Totodata unul dintre single-urile care promoveaza albumul, "Say You Love Me", scris impreuna cu Ed Sheeran, este o balada acustica emotionanta care iti intra cu usurinta pe sub piele; un cantec sentimental care nu reinventeaza neaparat roata muzicii pop.



     Astfel mixul dintre experimental si traditional, soul, pop si electronic plus versurile melancolice alaturi de interpretarea diafana a lui Jessie, sunt ingredientele perfecte pentru un album melodios care ar putea rula ca background muzical in timpul unei expozitii sau al unei seri festive insa si in noptile reci de iarna, la lumina focului din semineu, alaturi de jumatatea ta.
     Personal imi plac "Cruel", "Say You Love Me" si "Champagne Showers".



     M-am bucurat foarte mult ca am reusit sa o vad in concert pe 30 noiembrie 2012 alaturi de Jamie Woon la Romexpo si sper sa ajung la sfarsitul lui ianuarie pe O2 Arena in Londra pentru a asculta si piesele noi.



     Albumul primeste un 9,5 de la mine. Il recomand cu caldura.

 P.s.: Arunca un ochi si peste recenzia albumului de debut semnat Jessie Ware - "Devotion", si spune-mi ce crezi despre el intr-un comentariu.


 Beldi