Astazi derulez filmul pana la momentul in care am pasit pe o noua insula, cea de-a treia vizitata vara trecuta in Marea Ionica, si poate cea mai cunoscuta publicului larg,
Zakynthos. Prima data cand am auzit de Zakynthos a fost in urma cu cativa ani, mai precis in 2007, cand imi efectuam practica de vara de la facultate intr-un hotel in Peloponez, de pe plaja caruia se zarea insula cu faimoasa plaja a Naufragiatului. La momentul acela nu i-am acordat atentia cuvenita, prins fiind in micile excursii catre Olimpia sau Patra.
Anii au trecut si iata-ma la 7 dimineata asteptand usor infrigurat alaturi de colegele poloneze in asa zisul port Pesada, feribotul ce ne va duce catre Zakynthos. Pesada se afla la 7 km de Argostoli si nu poate fi numit cu adevarat port. In partea stanga cateva ambarcatiuni pescaresti isi asteapta sfioase stapanii pentru a iesi in larg, in partea opusa cateva stanci se trezesc in clipocitul marii, iar in fata se afla doar o bucata mare de beton de care atarna cateva cauciucuri in care feribotul se va propti la sosire.
Soarele inca se ascunde dupa muntele din stanga cand facem primele fotografii. Am sarit chiar si-ntr-o barca, aflata in micul golf ,de dragul clipei iar apoi doi greci coboara dintr-o masina si se aseaza pe o banca in timp ce scot cateva hartii si ceea ce intuiesc ca sunt biletele pentru ferry. Intre timp coada de masini creste usor iar feribotul apare la orizont. Mi-e foarte somn avand in vedere cele 3 ore dormite in noaptea anterioara. Urc pe feribot si incerc sa-mi gasesc un loc cat se poate de confortabil pe una dintre banchetele din interior, dar nu inainte de a surprinde rasaritul de pe punte. Printre susotitul turistilor greci si sunetul masinii de cafea din care ies frappe-uri pe banda rulanta reusesc sa atipesc pret de cateva minute. Dupa o ora jumatate ajungem in portul Vasiliki, cu acelasi nume ca portul din Lefkada, unde din nou simtim ca nu suntem intr-un port propriu zis.
Am observat ca grecii, in ciuda faptului ca afirma ca turismul reprezinta cea mai importanta sursa de venituri a tarii lor, nu faciliteaza deloc promovarea acestui lucru. Programul feriboturilor intre Lefkada, Kefalonia si Zakynthos, chiar si in plin sezon estival, este unul deloc facil, cu doar doua calatorii pe zi la ore nu foarte convenabile. In plus porturile precum Pesada, Vasiliki si multe altele par niste adunaturi de barcute si magazine de acu 50 de ani care nu-ti asigura nici o siguranta sau comfort. Sunt profund dezamagit si de calitatea drumurilor, multe fiind prea inguste pentru ca doua masini sa treaca una pe langa alta, iar grecii in general sunt niste oameni puturosi. Bine inteles exista exceptii si exceptii insa imaginea de ansamblu lasa de dorit. Pacat de peisajele extraordinare pe care le are aceasta tara. Macar la aceste puncte ne asemanam, nu? "-Frumoasa tara, pacat ca e locuita!", vorba vine.
Revenim la Zakynthos si portul in care debarcam: cateva magazine si o benzinarie, cateva iahturi si multi italieni, caldura care deja ne-a cuprins si o ghereta de la care cumparam bilete catre Blue Caves si plaja Naufragiatului si prindem prima cursa a diminetii. Barca se avanta printre valuri iar aparatul foto incepe sa fremete datorita peisajelor noi surprinse prin lentila lui. In jumatate de ora in fata noastra apara faimoasa plaja, inca adormita sub umbra diminetii. Marea este de un turcoaz superb. La mal doar cateva barci asteapta. Ni se spune ca avem doua ora jumate de stat aici deci nu mai e timp de pierdut.
Fotografii in apa, fotografii langa relicva celebrei ambarcatiuni de pe plaja, fotografii pe ea si inauntrul ei in mica explorare si nu trec destule clipe pana cand realizam ca intregul loc este asaltat de turisti. Barci mai mici sau mai mari, feriboturi si iahturi impanzesc intregul golf iar mijlocul zilei ne surprinde inconjurati de un numar mare de oameni dornici sa se minuneze de locatie. Apa marii este rece, soarele se ridica usor din spatele muntilor si incepe sa incalzeasca o parte din plaja. Italieni, rusi, greci si romani, alaturi de alti si alti turisti, isi scrijelesc numele pe peretii celebrei relicve
"naufragiate", stau la plaja sau inoata in apele cristaline dar adanci ale golfului.
Inainte sa plecam de la hotel in dimineata aceea, Marysia si Paulina au luat cu ele mastile cu cap de leu din miniclub asa ca acum avem lei si pe plaja si in barca si oriunde altundeva vom merge.
Barca pe care am venit ne asteapta si plecam catre pesterile albastre. Mare parte din coasta insulei este abrupta, din cand in cand zarim un far sau o manastire sus in locuri izolate. Zakyntosul este verde, copaci pitici, tufisuri sau pomi exotici se gasesc la tot pasul nu ca in Rodosul pe care mi-l amintesc stancos si ars dupa incendiile pe care le-am prins in 2008 si 2010. Ajungem la pesterile al caror nume se trage datorita rocilor albastre de pe fundul apei. Sincer ma asteptam la ceva mai grandios. Inotam in apele racoroase din apropiere si revenim in portul Vasiliki determinati sa mergem catre panorama plajei Naufragiatului.
Drumul este aproape pustiu, ici colo cate o masina sau casa. Ne ratacim de cateva ori pana ajungem pe calea cea buna dupa ce aflam indicii de la un batranel care vinde miere si masline pe marginea drumului. Dam drumul la muzica, Despina Vandi ne incanta urechile. Putina bere, cateva snackuri si multa voie buna, toate presarate cu entuziasm si prieteni buni, acestea sunt ingredientele necesare unui road trip reusit.
In cateva zeci de minute , dupa drumuri prin paduri si apoi curbe si alte curbe, ajungem la locul mult dorit, panorama Naufragiatului. Mai are rost sa va spun cat de ireal pare totul si cat de mici ne simtim dintr-o data; sau cat de turcoaz e apa golfului si cat de frumos este intregul peisaj? Multi cand cauta imagini pe net cu Zakynthos spun ca sunt photoshopate, ei bine, odata ce dai nas in nas cu realitatea iti dai seama ca ce ai vazut pe internet este exact ce exista cu adevarat. Dati-va si voi cu parerea!
Tineri si nesabuiti, ne-am aventurat si in partea dreapta printre pietre si ciulini pentru a surprinde cadre cat mai bune cu aceasta bijuterie de peisaj. Nu am mai fost deloc surprinsi cand am vazut ca nu eram singurii care faceau asa ceva. Locul acesta este unul dintre locurile in care simt ca trebuie sa stau cu privirea pierduta admirand fiecare detaliu pentru a simti cu adevarat ca am fost acolo, sa-l las sa ma patrunda prin fiecare por. De aceea iubesc sa calatoresc pe cont propriu si incerc sa evit pe cat se poate excursiile organizate unde totul este dupa ceas. Parca te afli mereu pe fuga si nu reusesti sa captezi cu adevarat energia locurilor.
Fotografiile au fost facute, setea potolita cu bere si tigari la umbra unui copac. Suntem pregatiti sa atacam
Laganas pentru a cumpara suveniruri. Zis si facut, pornim catre statiunea litorala care ne intampina cu valuri de tineri care impanzesc strazile, mirosuri de mancare din toate partile si cluburi langa alte cluburi in culori care mai de care mai tipatoare. Dupa frumusetea si pacea de dimineata, atmosfera statiunii imi pica cam greu. Deja oboseala se resimte insa nu e timp de pierdut. Pornim in goana dupa suveniruri, calendare cu plajele Greciei, brelocuri cu testoase, magneti si sticle de ulei de masline. Plaja este mult prea aglomerata si galagioasa asa ca preferam sa vizitam orasul
Zante aflat la doar cativa kilometri distanta.
Mare ne-a fost mirarea cand am ajuns acolo: atat de multa lume pe strazi, artificii, baloane, cantece, o parada si in plus faleza intesata de cafenele si monumente, insa despre toate acestea puteti afla din capitolul urmator. De asemenea multe alte surprize ma asteapta odata cu intoarcerea in Kefalonia.
Va urma.
B.
P.S.: Pentru cei boemi recomand un satuc superb in apropierea celebrei plaje Myrtos, Assos. Iar pentru cei dornici sa-si petreaca ziua pe mare, la bordul unui iaht , descoperind plajele ascunse din regiunea Lassi, recomand ACEST CAPITOL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu