Cronicile Kefaloniene - ep.5: O zi in Lefkada

     E cald. E august. E cuptor si e loc pentru o noua aventura.

      Treziti cu noaptea in cap, plini de energie, subsemnatul si colega Marysia din Polonia, pornim la drum. Itinerariul nostru: Kounopetra-Lixouri-Fiskardo-Lefkada si inapoi si modalitatea de deplasare pe uscat: autostopul, zis si facut, sa purcedem la drum. Hotararam sa fim economi si plecam pe jos de la hotel.
     Aflat in capatul sudic al peninsulei vestice a Kefaloniei, punctul nostru de pornire ne da senzatia ca ne aflam la capatul lumii. Soarele deja arunca raze dogoritoare pe fruntile noastre in timp ce inaintam printre curbele ascunse intre dealuri. Maslini si tufe de aloe, ciulini si portocali strajuiesc drumul, problema persista: nici o masina la orizont. Eram constienti ca nu exista mijloace de transport in comun pe insula insa nu stiu ce a fost in capul nostru de ne-am incapatanat sa nu luam taxiul pana in Lixouri. Ne gandeam ca totusi fiind august (mai aglomerat ca de-obicei) vom fi norocosi.

     Dupa cateva incercari nereusite cu masini care fie erau pline de oameni care merg la munca ori pur si simplu nu au loc de bagaje, norocul ne surade si un grec la vreo 40 de ani ne ia pana in Lixouri de unde nu trece mult timp pana cand un receptioner iesit din tura de noapte ne invita sa mergem pana in satul Livadi la poalele muntelui unde incepe drumul in urcare catre Argostoli, in jurul golfului. Am precizat oare ca feribotul pe care trebuia sa-l prindem pleaca la ora 10:00 din Fiskardo? Mai este doar un altul la ora 13:30 dar avand in vedere ca ultimul ferry la intoarcere din Lefkada este la ora 18:00 iar calatoria dureaza o ora jumate, timpul nu e suficient. Deci trebuie sa ne grabim, mana in aer, degetul mare ridicat si trec masini si trec si iarasi trec fara ca vreuna sa se opreasca.
     Devin putin nelinistit cu toate ca in mintea mea incerc sa fiu entuziasmat de intreaga situatie in sine. Dupa aproximativ un sfert de ora opresc doua masini . Suntem surprinsi sa recunoastem doua familii de turisti englezi din hotelul nostru. Zambim si urcam. Ne spun ca daca ar fi stiut ne-ar fi luat de la hotel insa acum asta e. Ei merg catre Agia Efimia pentru a lua barca si a vizita Ithaka, o insula mai micuta in nord estul Kefaloniei. Drumul nostru trece prin munti si se opreste brusc la o intersectie. La stanga incepe drumul catre plaja Myrtos, pitorescul sat Assos si implicit Fiskardo. Le multumim si le uram o zi placuta. Nu apucam sa traversam intersectia, Marysia face semn unei masini si in doi timpi si trei miscari ajungem in interiorul unei "navete spatiale".
     De la zapuseala ridicata afara la 17 grade intr-un Mercedes foarte fain (recunosc nu le am cu masinile asa ca nu pot da detalii) la al carui volan se afla un batranel englez pe care daca l-ai vedea pe strada n-ai da doi bani pe el. In strainatate am vazut multi turisti imbracati foarte modest insa cu situatii materiale foarte bune. Batranelul merge in aceeasi directie ca a noastra. Asta e minunat. Din discutia purtata, el are o casa de vacanta pe insula si calatoreste destul de des in intreaga Europa pentru a tine cursuri pe teme de consultanta in audit. Drumul e lin si rapid. Inca nu-mi vine sa cred ca ajungem in Fiskardo la 9:30. Portul este plin de oameni si o coada parca nesfarsita de masini cu motoarele torcand asteapta sa urce pe feribot. Eu deja ma simt obosit, dormisem doar cateva ore in noaptea anterioara. Atipesc putin pe feribot.

     Marysia ma trezeste la un moment dat vorbind la telefon, in Lefkada ne vom intalni cu un amic de-al ei. Feribotul aproape a ajuns in portul Vassiliki. Decid sa beau un frappe cu batranelul englez si sa-i multumesc inca o data pentru favoare. Ne uram drum bun si coboram in Lefkada. Intre timp aud cativa romani vorbind langa mine, e ciudat dupa cateva luni in care am ajuns sa si gandesc in engleza avand in vedere ca la hotelul la care lucrez nu exista nimeni din Romania. Imi dau seama ca-mi place exilul meu.
     Marcin si un amic de-al lui ne asteapta in port. E ora 11:30. Avem 6 ore jumatate sa exploram insula. Marysia si Paulina am mai fost aici in urma cu cateva saptamani si s-au bucurat de peisajul superb al plajei Porto Katsiki, de data asta hotaram sa vedem plaja Kathisma. Insa pana vom ajunge acolo e timpul sa ne aprovizionam cu cateva beri reci. Observ imediat ca in Lefkada este mult mai multa forfota decat in Kefalonia; sute de masini, aglomeratie, muzica tare, sute de tursti misuna pe toate strazile. Dupa un drum parca interminabil, cateva zeci de curbe, urcusuri, coborasuri si mici blocaje pe strazile foarte inguste ajungem pe plaja.

      Prima data cand am privit-o de la departare am crezut ca nu vad bine insa acum cand intru in apa imi dau seama ca este chiar si mai turcoaz decat parea. Plaja este intinsa si intesata de oameni, nisip fin peste tot, diferiti vanzatori de suveniruri, palarii sau gogosi se plimba printre turisti. In partea dreapta cei mai curajosi se catara pe stanci pentru a plonja in apa. Imi iau camera de gat si decid sa ma aventurez. Peisajul este superb. Este o zi torida, plaja freamata de oameni, vara e in aer, marea e superba, simt ca sunt cu adevarat in vacanta. Las imaginile sa vorbeasca de la sine. 

     Timpul trece mult prea repede. Lasam plaja in urma pentru a ne indrepta spre o alta mai micuta si sa luam masa langa mare, intr-un alt port al carui nume nu-l mai tin minte. Cu muzica tare in urechi si nisip pe picioare ne infruptam din branza saganaki si salata greceasca, caracatita la gratar si calamari. Le udam bine cu vin si apoi ne indreptam catre Vassiliki.

 

     Ora 18:00 se apropie rapid. Avem timp sa admiram sutele de kite-surferi in departare si lasam Lefkada in urma noastra cu promisiunea de a reveni cat se poate de curand. Ii multumim lui Marcin pentru ziua minunata, pentru ca ne-a fost sofer, ghid si mai ales o companie placuta.

     Urcati pe feribot decidem sa mergem la ultimul nivel si sa ne fotografiem cu steagul Greciei. E momentul sa ne gandim cum vom ajunge inapoi la hotel. Marysia decida sa scrie pe o foaie: "Lixouri" si sa se plimbe pe feribot pana va gasi pe cineva care merge in aceeasi directie. Langa noi doi barbati vorbesc intr-o limba cunoscuta si pe care totusi nu o recunosc. Imi fac curaj si intru in vorba cu ei. Sunt din Serbia si abia au venit in vacanta in Kefalonia. Stau intr-un sat nu foarte indepartat de Lixouri si dupa un schimb de pareri despre insula si Grecia in general, decid sa ne intinda o mana de ajutor. Norocul tine cu noi astazi. Este ora 19:30 cand plecam din Fiskardo si drumul de intoarcere este de doua ori mai frumos decat de dimineata si asta datorita soarelui care apune usor in marea Ionica. Facem o scurta oprire pentru a admira panorama plajei Myrtos si continuam catre Lixouri.

       S-a intunecat deja cand ne luam la revedere de la cei doi sarbi. Facem cateva cumparaturi intr-un supermarket si ne indrptam catre o intersectie unde prindem rapid o masina cu un cuplu de tineri greci care ne lasa la doar 3 km departare de hotel. Acolo asteptam cateva minute pana cand o alta masina opreste. De data aceasta cativa greci care se intorceau de la munca se ofera sa ne duca exact pana in fata hotelului.
     Nu e trecut de 21:30 cand dam zor in restaurant sa prindem cina. Am ajuns cu bine!
     A fost o zi formidabila, cu riscuri si castiguri pe masura. Fotografiile exprima prea putin relaxarea si starea de bine in care ne-am imbaiat intreaga zi si entuziasmul ce ne-a insotit la fiecare pas. Merg la culcare cu mintea obosita dar fericita. Abia astept ziua de maine.

P.S.: Pentru cei interesati de unele dintre cele mai frumoase plaje din Kefalonia va recomand sa cititi despre salbatica Platia Ammos sau Costa Costa/Makri Gialos, mai ales pentru cei tineri. Pentru cei care vor sa faca un tur al insulei gasiti AICI puncte de atractie si detalii.

Cronicile Kefaloniene - ep.4: Plaja Platia Ammos si manastirea Kipoureon

     Vara e fierbinte in Grecia. E fierbinte rau de tot iar eu sunt atat de norocos sa am o multitudine de optiuni cum sa ma racoresc. Este iulie si pornesc intr-o noua aventura catre o plaja superba insa putin mai greu accesibila: Platia Ammos. Tot auzisem cum barmanita din hotelul in care lucrez recomanda plaja asta multor turisti si ii avertiza sa-si ia mancare si apa cu ei si eventual o umbrela de plaja. Hmmm, e ceva frumos, salbatic si bun de explorat ma gandesc. Zis si facut!

     O astept pe colega Rinata sa-si termine treburile de "russian rep" si ne suim in masina cu destinatia stabilita. Ne oprim in drumul nostru sa cumparam cateva snackuri si apa si continuam cu muzica data tare. Ce-mi plac verile in Grecia, zilele libere cand abia prinzi radioul prin munti si te misti in ritmul melodiilor fara sa intelegi aproape nimic. Doar din cand in cand un "s'agapo"(=te iubesc), un "nai"(=da) sau "ela ela" (=haide,haide), grecii sunt super romantici in materie de muzica, majoritatea melodiilor au ca subiect dragostea.



     Urcam in munte, cotim, iar cotim si dam de capre multe, sute si inaintam aruncand cate un ochi pe harta din cand in cand. Drumurile in Kefalonia sunt inguste si semnele fie nu exista fie sunt ascunse de copacii si tufisurile crescute din abundenta. La un moment dat un semn scapat de vegetatia excesiva, ne indica sa o luam la stanga pe un drum din pamant. Inaintam prudent si greoi. Ne mai oprim pentru o poza, doua. Trecem pe langa manastirea Kipoureon pe care ne decidem sa o vizitam la intoarcere.

Dupa cateva minute ajungem la ceea ce pare o parcare improvizata unde cativa oameni stau cocotati si fac poze cu privelistea. Suntem deja transpirati. Ne dam jos din masina si ne indreptam catre ei sa vedem ce cauzeaza atata agitatie. WOW!!!

      O priveliste ca aceasta iti poate lua rasuflarea! La aproximativ 100 de metri sub noi se intinde o plaja superba, salbatica si atinsa de valuri turcoaz. Platia Ammos este o plaja singuratica pe partea vestica a Kefaloniei si isi impresioneaza vizitatorii cu frumusetea peisajului ce aminteste un pic de plajele Myrtos si Petani. Nu exista facilitati turistice cum ar fi baruri, taverne, scaune de plaja sau umbrele asa ca sfaturile auzite cu jumatate de ureche de la barmanita au fost bine venite. Pana in urma cu doar cativa ani singura modalitate de a ajunge pe plaja era cu barca, pe mare. Acum, in urma unui proiect realizat de autoritati, au fost construite drumul de pamant si aproximativ 400 de trepte pana la plaja. Acestea contribuie la magia descoperirii, aceasta fiind o destinatie cunoscuta pe plan local si nepromovata indeajuns. Platia Ammos este considerat ca fiind unul dintre locurile cele mai izolate de pe insula, nici telefoanele mobile n-au receptie aici.

      Incercand inca sa ne readucem respiratia la nivel normal, hotaram sa coboram sutele de trepte si sa inotam in apele racoritoare ale marii Ionice. Treptele sunt in majoritate de piatra, unele de lemn si recunosc ca nu toate se afla intr-o conditie foarte buna, asa ca fiti atenti unde pasiti daca ajungeti acolo. Plaja este acoperita atat cu nisip cat si cu pietris. Cu toate ca este trecut de mijlocul zilei si ne aflam in mijlocul sezonului estival, nu sunt foarte multi oameni pe plaja. Cei putini intalniti incearca sa stea la umbra sub o umbrela adusa de ei sau la baza muntelui care se inalta brusc din plaja. Ne lasam rapid lucrurile pe nisip si ne grabim catre apa. E rece insa atat de racoritoare. In cazul in care nu sunteti buni inotatori sau aveti copii, fiti atenti, apa este foarte adanca si curentul puternic poate fi destul de periculos uneori.

     Cateva barci incep sa se adune. Grecii galagiosi se bucura de vacanta. Alti turisti incep sa apara sfiosi, coborand prudenti treptele. Ma gandesc ca tare buna ar fi fost o taverna cu cateva beri reci. Platia Ammos este inca o dovada ca localnicii vor sa pastreze insula pe cat se poate de "salbatica" si cat mai putin accesibila maselor de turisti. Timpul trece rapid, colega Rinata este supusa tratamentului meu fotografic astfel se poate lauda, cand va ajunge acasa in Rusia, cu cateva fotografii demne de un catalog de fotomodel. Ca semn de multumire hotaraste sa ma ingroape in nisip si sa-mi intoarca favoarea.

     Cu cat ziua inainteaza catre dupa amiaza simtim arsita lipindu-ne sarea de piele si decidem sa ne intoarcem la masina. Daca drumul de coborare a fost cum a fost, ei bine, la urcat am nevoie de pauze multiple pentru a-mi trage rasuflarea si a ma hidrata. Intr-un final urcati in masina lasam minunata priveliste in urma si ne intoarcem catre manastirea zarita pe drumul de inceput.

      Manastirea Kipoureon se afla la 15 km de Lixouri si la doar cateva minute distanta de Platia Ammos. Locul de amplasare al acestei manastiri este uimitor deoarece este construita pe varful unei stanci, la 90 de metri deasupra nivelului marii. Din nou privelistea Marii Ionice si a coastei salbatice este magnific, de aceea merita vizitata daca sunteti in zona. Manastirea Kipoureon a fost fondata in secolul al 17-lea de catre Arhiepiscopul Paxi Hrisant Petropoulos. Numele manastirii inseamna o grupare a gradinilor sale datorita faptului ca diferitii calugari cultivau legume in jurul ei, legume ce reprezentau o buna parte din sursa lor de hrana. Astazi doar un singur calugar mai locuieste in manastire.

     Dedicata Sfintei Cruci si Bunei Vestiri a Maicii Domnului, manastirea este vizitata cu precadere pe 25 martie si 14 septembrie. In interior exista o colectie minunata de relicve bisericesti si icoane post-bizantine. Natura din jurul manastirii este luxurianta si cuprinde pini, vita de vie si diferite flori mediteraneene. Din curte vizitatorii se pot bucura de un apus de soare minunat in Marea Ionica.

     Sa fiu sincer manastirea nu este foarte ingrijita, exista scaune aruncate pe balconul etajului superior al cladirii din partea dreapta a intrarii si nu am zarit nici un calugar nici de aceasta data si nici in celelalte dati cand am vizitat acest loc.

     Pe drumul de intoarcere ne oprim sa vedem cateva capre si apoi continuam gandindu-ne in ce baruri din Lixouri ne vom petrece noaptea.

     Despre Lixouri si Argostoli puteti citi AICI, in episodul anterior al cronicilor, iar pentru cei curiosi va recomand un tur al insulei despre care puteti afla cateva repere AICI. 

Va urma

Beldi