Un nou sfarsit, un nou inceput

Filosofii, concepte, teorii, sfaturi...multe vrute si nevrute, vorbe, mii de cuvinte ne ies zilnic din gura...insa pentru ce ne ducem traiul pe pamantul asta?!! Ne nastem, crestem, ne indragostim, suferim, ne indragostim din nou, speram si visam si intalnim zeci, sute de oameni. Unii ne influenteaza deciziile, viata, raman alaturi de noi , ne alina sufletele in momente crude iar altii trec prin calea noastra fara sa lase vreo urma. Altii ne critica, ne ridica in slavi si ne uda ignoranta cu vorbe mari, cu superlative bombastice, ne bat pe umar si ne spun ca totul va fi bine atunci cand fata ne e improscata cu noroiul umlintei doar ca apoi sa mustaceaca in spatele paharelor cu vin spumant , imbracati in podoabele lor scumpe. Masti, cu totii le purtam, unii cu succes, altii fara sa stie. La sfarsitul zilei punem capul pe perna iar cei mai norocosi dintre noi se incurajeaza cu gandul la o noua zi...mai insorita, mai plina de zambetele strainilor pe strada si al privelistei atunci cand ridica capul inspre cer...altii mai pesimisti ofteaza adanc , strang din buze si freamata de-a lungul noptii, plini de frustrari si anghioase , multe dintre ele pe care nici macar nu-si ofera timpul sa le constientizeze si astfel sa-si amelioreze suferinta ce-i macina. Pantru ce traim? Pentru ce ne aflam pe acest pamant? Sa facem copii, sa-i invatam sa fie mai buni decat noi , sa-i urmarim crescand, jucandu-se, mergand la scoala , luand note mari , casatorindu-se si facand copii ce ne vor fi nepoti? (Asta in cel mai bun caz.) Pentru ce traim? Sa ducem o lupta acerba pentru recunoastere sociala, admiratie, sa ne lasam numele inscris pe placi de piatra si garduri unde straini, mii de straini vor trece si nici macar nu vor baga de seama ca numele nostru sta atarnat acolo sub streasina, in frig si vant, eventual il vor pronunta in comanda la taxi?

Un necunoscut...asta sunt...asta esti si tu, majoritatea. Pentru ce sa traim? Eu vreau sa traiesc pentru experienta, pentru fiecare gura de aer ce-mi inunda plamanii si-mi face inima sa pompeze. Pentru oamenii pe care-i intalnesc si unii ma fac sa deschid ochii mari si sa ma minunez cate stiu si cate au vazut, pentru oamenii care ma fac sa casc gura de uimire sau de somn caci ma obosesc cu mediocritatea emanata prin fiecare por al pielii lor, pentru zilele cu soare si furtunile naprasnice, fulgerele ce brazdeaza cerul surprinse intr-o fotografie cu expunere mare, noaptea, pentru rasariturile soarelui pe plaja de la Mamaia si apusurile insangerate in zona industriala in care locuiesc, pentru mancarea buna ce o savurez la fiecare masa si pentru bucatele amare sau prea sarate ce mi-au fost oferite spre a le incerca, pentru fluturi si pasari, ganduri si strangeri de mana, nopti de betie si miezuri de zi cufundate in agitatia orasului nebun, pentru iubiri de-o vara si iubiri de-o viata, pentru mama, pentru viitorii mei copii, pentru vise si realitati, pentru tot ce poate experimenta un suflet omenesc pe lumea asta...pentru asta traiesc!

Traiesc sa incerc, atunci cand cad sa imi gasesc puterea de a ma ridica, a-mi da praful la o parte de pe umar si a incerca din nou. Nu in putine zile spun despre mine ca sunt un visator insa mi-as dori din ce in ce mai mult sa las visele pentru noaptea tarziu si sa ma scufund in realitatea momentului si tumultul clipei. Vreau sa traiesc fiecare moment in armonie cu mine insumi si cu cei din jurul meu. Vreau sa inteleg si sa fiu inteles, sa ascult si sa fiu ascultat fara ca principalul motiv sa fie datul unei replici ci pur si simplu intelegerea, simpatizarea.

Un an nou bate la usa, un nou capitol sta sa inceapa. Unele zile vor fi mai insorite si altele mai mohorate, unele clipe intense si altele plate precum creierele din ce in ce mai multor, insa va fi bine, vom continua sa invatam, sa ne miscam, sa zambim si sa ne strangem in brate, sa muncim, sa petrecem, sa calatorim si sa ajutam.

Va multumesc, prieteni dragi ce ati stiut sa fiti langa mine atat la bine cat si la greu. Va multumesc , nu pot sa va numesc dusmani ci mai degraba, oameni cu care am avut discutii aprinse si nu am facut "click" vreodata sau poate am avut si noi momentele noastre pana cand am ales ca drumul nostru sa apuce cai diferite, m-ati invatat ca nu e intotdeauna asa cum vreau eu si ca viata nu poate fi vazuta doar din perspectiva mea. Multumesc celor ce ma iubesc si pe care-i iubesc si inspecial persoanei iubite care ma accepta cu calitati si defecte. Iti multumesc mama pentru ca m-ai crescut din putinul pe care l-ai avut, mi-ai dat o educatie buna si te iubesc pentru ca existi.

Tuturor va doresc un an nou mai bun, mai linistit, mai armonios! La multi ani!

Mos Nicolae Ajuta Oamenii

Felicitari unor oameni care nu s-au lasat insfacati de febra promotiilor cu tigai de teflon sau a vinerii negre ci in schimb au investit timpul si dedicatia lor pentru a organiza un eveniment caritabil. Astfel prieteni, rude, apropiati si alti oameni cu suflet mare s-au adunat vineri la evenimentul "Mos Nicolae Ajuta Oamenii" desfasurat in cadrul restaurantului Country Saloon Club din Paulesti, Prahova pentru a contribui in a strange bani, alimente, medicamente, haine, rechizite si jucarii pentru copiii defavorizati din Valea Plopului. Organizatori au fost Andra Dancovici si Catalin Patrascu prin asociatia lor Ajuta Oamenii.

De-a lungul serii ne-au cantat si incantat: ROA Band Smooth Jazz Caffe si trupa de dans ROA , fetele de la Unique Models Agency  ce au prezentat o colectie realizata de designerul Andra Dancovici, trupa de improvizatie Improve Comedy Show si solista Laura Dumitrascu .

Atmosfera a fost destinsa, invitatii s-au simtit bine iar eu am surprins momentele cheie in fotografiile de mai jos.

Mai multe poze puteti gasi AICI!!!

O seara ploioasa de decembrie in Berlin

Aflat pe drum de o luna, prin centrul batranei Europe, uimit de maretia si eleganta catedralelor austriece, de somptuozitatea castelelor poloneze , usor infrigurat de ceata Bratislavei si indragostit irevocabil de panorama capitalei Cehiei, pasii m-au purtat in controversatul si acum ploiosul Berlin.

"One night and one night only", o replica ce ma duce cu gandul la interpretarea piesei "Sooper Trooper" din filmul "Mamma Mia", atat am avut la dispozitie cat sa ma bucur de fosta capitala a Imperiului Prusac. Am ajuns cu masina din Polonia, usor trecand pe langa turbine eoliene si paduri dezbracate de frunze, un complex turistic acoperit ce adapostea o insula artificiala, valuri, plaja si caldura, mii de masini gonind pe autostrazi si nori incrancenati deasupra mea. M-am plimbat pe strazile luminate de mii de becuri colorate, cu gluga pe cap si aparatul foto in mana. M-am oprit pret de cateva minute bune pentru a admira spectacolul de lumini din Potsdamer Platz si l-am descoperit pe Mos Craciun in sania lui din lego.
Am baut un vin fiert in piata de Craciun din fata Catedralei Franceze si-am ascultat un cor de oameni varstnici cantand colinde. Nu am inteles o vorba insa am simtit caldura in suflet. In spatele ochelarilor cu dioptrii mari , a barbilor albe si a palariilor, oamenii canta cu sufletul, sarbatoresc, sunt fericiti. Am intrat si intr-un mall ce se scalda in lumini si sunete de sarbatoare. Casute inzapezite, reni cu nasul rosu, mosi craciuni, copii multi multi si forfota necontenita, toate se impleteau frumos in tabloul asternut in fata ochilor mei.

Am dat o fuga si pana la Poarta Brandenburg, cu fiecare picatura de ploaie ma motivam si mai tare sa merg, sa vad, sa cunosc. Doua fete au trecut pe langa mine privindu-ma pe furis si zambind. Le-am zambit si eu si le-am rugat sa-mi faca o poza cu un urs ud leoarca ce trona in fata unui magazin cu jucarii. Apoi am intrat la adapost intr-un restaurant si mi-am desfatat papilele gustative cu un strudel cu mere si dovleac si un Krombacher.

As fi vrut sa mai stau, sa mai vizitez, sa mai cunosc, sa merg la un concert punk-rock underground si la o expozitie de arta, sa ma plimb prin parcuri si sa vizitez muzee. A doua zi dimineata imi luam ramas bun de la Berlin si ma urcam in avionul catre Romania cu promisiunea ca voi reveni cat de curand. 

"-Berlin, mi-ai placut enorm, chiar daca ne-am avut doar pentru o seara!"

Mai multe imagini puteti gasi pe pagina mea de fotografie BELDI Photography .

Pasii m-au purtat si prin minunata Praga. Mai multe AICI!!!

Alene pe aleile toamnei - Muzeul Satului, Bucuresti

Cu pas usor, cu Jessie Ware in urechi si camera foto agatata de gat m-am indreptat catre Muzeul Satului in ultima zi cu soare cald a lui octombrie. Am zambit uitandu-ma la cer si m-am oprit pentru un moment ca sa prind intregul Arc de Triumf intr-o fotografie pentru Instagram. Mi-am dat ceasul peste cap intr-o joaca de copii doar ca mai apoi sa imprastii cu piciorul un morman de frunze stranse pe marginea strazii. Fluierand strengareste am pornit mai departe.

Jessie imi propunea un dulce chit-chat pe ritmuri elctro-soul ce-mi alintau timpanele si-mi faceau umerii sa se miste pe ritm.

Ajuns in fata portilor muzeului m-am strecurat printre cativa asiatici inchizand ochii pentru o clipa. Deschizandu-i m-am regasit in Narnia caselor traditionale romanesti, a bordeielor din Transilvania si a morilor de vant din Dobrogea, a bisericilor inalte de lemn din Maramures , toate cuprinse de o nostalgie calda, tomnatica.

Vantul matura din cand in cand frunzele aramii asternute pe alei. Rosul si verdele, maroul , galbenul si albul florilor din gradini si cerdace imi atragea privirea precum licurici catre comori ascunse in noapte. Acoperisuri inalte adaposteau camere cu straie taranesti, oale si ulcele, mileuri si broderii , carpete si obiecte de mobilier minutios realizate.

Pe prispa unei case am prins o panza de paianjen in dreptul obiectivului, iar razele soarelui apunand se strecurau molatec prin ea. Undeva in spate, langa grajd se odihnea o caruta ce-si spunea povestea drumului de campie inspre moara si-napoi in zilele de septembrie tarziu.

Langa flori am aruncat un banut intr-o fantana. Se lasa racoare cand am trecut pe langa lac, iar pastelul de culori reflectate mi-a incalzit privirea.

In dreptul unei biserici inalte de peste 40 de metri o batranica croseta langa doua mese pline cu oua incondeiate.

Pe o poarta maramureseana mi-am trecut degetele peste Adam si Eva, roti si cruci, doi berbeci in lupta.

Am privit o pisica spalandu-se cu labutele pe bot, cateva lucratoare despletind povestile zilei pe o banca langa un stejar imens. Mi-am imaginat ce frumos ar fi , in timp ce m-as legana intr-un scaun in cerdacul uneia dintre casele batrane , sa sorb un vin fiert si sa privesc scanteile unui foc de tabara, dansand inspre bleumarinul noptii.

Am pasit pe portile muzeului parasind aceasta Narnie magica, cu castile in continuare pe urechi si camera de gat, de parca cineva m-ar fi rapit pentru doua ore iar acum ma inapoia realitatii cu impresia ca nu-mi voi aminti nimic insa fotografiile sunt dovada ca acea lume fantastica exista.

Alene mi-am indreptat pasii inspre jungla de beton, aglomerata si zgomotoasa, mai linistit, mai implinit.

Mai mult poze puteti vedea pe pagina de Facebook: Beldi Photography.

De asemenea puteti sa va reamintiti de Bijuteria de pe Valea Prahovei - Sinaia, minunatul Castel Cantacuzino  din Busteni sau ruinele Micului Trianon de la Floresti.

Poate asculti si tu: The KDMS - Kinky Dramas and Magical Stories

Pe cei de la The KDMS mi i-a prezentat un fost coleg de munca in primavara - o trupa disco ce a concertat si la noi in tara , anul acesta , intr-unul din cluburile bucurestene. Kathy Diamond (vocals) , originara din Londra , si Max Skiba (music) , DJ polonez, sunt membrii acestei trupe care incearca sa readuca stilul disco in lumina reflectoarelor. E ciudat cum acesta a fost odata , in mod incontestabil , coloana sonora neoficiala a unei intregi natiuni , iar acum a devenit un cult care starneste curiozitatea hipsterilor.

Trupa , care a inregistrat un cover dupa "Give Me All Your Luvin'" al Madonnei si ale carei melodii au beneficiat de remixuri din partea lui Alexis Taylor (Hot Chip) si a lui Morgan Geist (Metro Area) , si-a lansat albumul de debut "Kinky Dramas & Magical Stories" sub egida casei de discuri Gomma cu sediul in Berlin. Stim ca Germania este casa productiilor disco de mare anvergura insa trebuie sa fim sinceri si sa realizam ca aceasta este o mica baza europeana a unui stil care este din ce in ce mai marginalizat.



Si era disco a avut un circuit underground, cu casele de discuri independente si petrecerile de mansarda, care mergeau in paralel cu scena mainstream , dar acum disco este o operatiune la scara mica , in ciuda declaratiilor frecvente conform carora este pe cale de a se bucura de o renastere comerciala.
Au existat cateva momente , ca de exemplu in 2008 , cand am crezut ca Hercules and Love Affair vor declansa un nou val disco , in 2009 Shena si mai apoi Tensnake insa adevarul este ca dacă vorbim despre hituri cu adevarat disco - nu house, nu techno, ci pur disco , in ultimii 30 de ani doar Kylie Minogue a avut unul - "Spinning Around".



Disco a devenit precum punk-ul , o serie de practici codificate pe care publicul larg lupta sa le accepte ca ceva dincolo de , in cel mai bun caz , nostalgia unei cantari intr-o tabara de vara si , in cel mai rau caz , karaoke kitsch. Probabil albumul celor de la The KDMS nu va schimba starea in care se afla lucrurile , dar merita mentionat aici pentru ca este un album solid de muzica disco. Nu este un album post-disco - nu face nimic cu formula initiala si nici nu o duce inspre vreun orizont nou , ci doar reaminteste motivele pentru care ne-am indragostit prima oara de muzica disco.



Vocea lui lui Kathy Diamond este uneori prea "sentimentala" , alteori un pic mormaita si legata de pamant. Titlurile unora dintre cantece sunt uneori teribile: un cliseu precum "Never Stop Believing" sau straniul "Something's Eatin' Me" , uitand faptul ca muzica disco era despre eleganta exprimare a extazului si a durerii in dragoste. Dar atunci cand le nimeresc - ca de exemplu pe melodia ce deschide albumul , "High Wire" - The KDMS fac disco-ul sa para mai putin un gen antic, de muzeu si mai mult un gen viabil , contemporan .


"Wonderman" este un intreg festival al chic-ului. "Tonight" este un testament al persoanei responsabile pentru superba linie melodica - electronic-funk.



Nu sunt sigur daca scopul acestui proiect este de a ne aminti de gloria muzicii disco , faptul ca atunci cand este realizata cum trebuie este muzica multimilor, sau pur si simplu sa continue mostenirea , dar sunt gata sa ma misc in ritmurile disco alaturi de ei spre viitor. The KDMS primesc un 7/10.

Despre The KDMS am mentionat si intr-un articol precedent alaturi de alte nume fresh ale muzicii internationale. Check it out HERE!!!

Ruine: Palatul Micul Trianon

Am citit cateva articole despre Palatul Cantacuzino sau "Micul Trianon" si toate expuneau aceeasi idee principala: este un monument istoric si arhitectural care ar merita restaurat dar niciodata nu se gasesc fonduri. Lasand la o parte latura social-culturala, pentru mine Micul Trianon este o destinatie foarte buna in cazul in care vreau sa-mi petrec o dupa amiaza insorita in mijlocul naturii, intr-un cadru cu iz de poveste.

Pana nu demult accesibile tuturor, ruinele au fost inconjurate de un gard inalt de mai mult de doi metri. Nu se stie motivul pentru care a fost ridicat acest gard, insa sper ca in sfarsit se vor face niste reabilitari . De-a lungul timpului am fost de cateva ori la Trianon iar locul este deosebit fie ca se topeste in caldura verii, fie ca pare o pictura vie in paleta de culori tomnatice.

E aproape inspaimantator iarna cand crengile lungi ale copacilor parca se apleaca sa te cuprinda, iar primavara se transforma intr-un paradis campenesc ce te invita la picnic si echitatie.

La sfarsitul zilei ne putem enerva gandindu-ne ca in alte tari doua pietre si trei spoturi luminoase aduc bani buni in turism pe cand la noi un palat este in ruina de-atatia ani sau putem privi partea plina a paharului , urcandu-ne in masina sau tren si petrecand o zi frumoasa admirand  ruinele "Micului Trianon" de la Floresti Prahova.

Mai multe detalii despre istoria palatului si starea lui curenta gasiti aici.

Cateva fotografii ale Castelului Cantacuzino din Busteni v-am oferit luna trecuta.