Un nou sfarsit, un nou inceput

Filosofii, concepte, teorii, sfaturi...multe vrute si nevrute, vorbe, mii de cuvinte ne ies zilnic din gura...insa pentru ce ne ducem traiul pe pamantul asta?!! Ne nastem, crestem, ne indragostim, suferim, ne indragostim din nou, speram si visam si intalnim zeci, sute de oameni. Unii ne influenteaza deciziile, viata, raman alaturi de noi , ne alina sufletele in momente crude iar altii trec prin calea noastra fara sa lase vreo urma. Altii ne critica, ne ridica in slavi si ne uda ignoranta cu vorbe mari, cu superlative bombastice, ne bat pe umar si ne spun ca totul va fi bine atunci cand fata ne e improscata cu noroiul umlintei doar ca apoi sa mustaceaca in spatele paharelor cu vin spumant , imbracati in podoabele lor scumpe. Masti, cu totii le purtam, unii cu succes, altii fara sa stie. La sfarsitul zilei punem capul pe perna iar cei mai norocosi dintre noi se incurajeaza cu gandul la o noua zi...mai insorita, mai plina de zambetele strainilor pe strada si al privelistei atunci cand ridica capul inspre cer...altii mai pesimisti ofteaza adanc , strang din buze si freamata de-a lungul noptii, plini de frustrari si anghioase , multe dintre ele pe care nici macar nu-si ofera timpul sa le constientizeze si astfel sa-si amelioreze suferinta ce-i macina. Pantru ce traim? Pentru ce ne aflam pe acest pamant? Sa facem copii, sa-i invatam sa fie mai buni decat noi , sa-i urmarim crescand, jucandu-se, mergand la scoala , luand note mari , casatorindu-se si facand copii ce ne vor fi nepoti? (Asta in cel mai bun caz.) Pentru ce traim? Sa ducem o lupta acerba pentru recunoastere sociala, admiratie, sa ne lasam numele inscris pe placi de piatra si garduri unde straini, mii de straini vor trece si nici macar nu vor baga de seama ca numele nostru sta atarnat acolo sub streasina, in frig si vant, eventual il vor pronunta in comanda la taxi?

Un necunoscut...asta sunt...asta esti si tu, majoritatea. Pentru ce sa traim? Eu vreau sa traiesc pentru experienta, pentru fiecare gura de aer ce-mi inunda plamanii si-mi face inima sa pompeze. Pentru oamenii pe care-i intalnesc si unii ma fac sa deschid ochii mari si sa ma minunez cate stiu si cate au vazut, pentru oamenii care ma fac sa casc gura de uimire sau de somn caci ma obosesc cu mediocritatea emanata prin fiecare por al pielii lor, pentru zilele cu soare si furtunile naprasnice, fulgerele ce brazdeaza cerul surprinse intr-o fotografie cu expunere mare, noaptea, pentru rasariturile soarelui pe plaja de la Mamaia si apusurile insangerate in zona industriala in care locuiesc, pentru mancarea buna ce o savurez la fiecare masa si pentru bucatele amare sau prea sarate ce mi-au fost oferite spre a le incerca, pentru fluturi si pasari, ganduri si strangeri de mana, nopti de betie si miezuri de zi cufundate in agitatia orasului nebun, pentru iubiri de-o vara si iubiri de-o viata, pentru mama, pentru viitorii mei copii, pentru vise si realitati, pentru tot ce poate experimenta un suflet omenesc pe lumea asta...pentru asta traiesc!

Traiesc sa incerc, atunci cand cad sa imi gasesc puterea de a ma ridica, a-mi da praful la o parte de pe umar si a incerca din nou. Nu in putine zile spun despre mine ca sunt un visator insa mi-as dori din ce in ce mai mult sa las visele pentru noaptea tarziu si sa ma scufund in realitatea momentului si tumultul clipei. Vreau sa traiesc fiecare moment in armonie cu mine insumi si cu cei din jurul meu. Vreau sa inteleg si sa fiu inteles, sa ascult si sa fiu ascultat fara ca principalul motiv sa fie datul unei replici ci pur si simplu intelegerea, simpatizarea.

Un an nou bate la usa, un nou capitol sta sa inceapa. Unele zile vor fi mai insorite si altele mai mohorate, unele clipe intense si altele plate precum creierele din ce in ce mai multor, insa va fi bine, vom continua sa invatam, sa ne miscam, sa zambim si sa ne strangem in brate, sa muncim, sa petrecem, sa calatorim si sa ajutam.

Va multumesc, prieteni dragi ce ati stiut sa fiti langa mine atat la bine cat si la greu. Va multumesc , nu pot sa va numesc dusmani ci mai degraba, oameni cu care am avut discutii aprinse si nu am facut "click" vreodata sau poate am avut si noi momentele noastre pana cand am ales ca drumul nostru sa apuce cai diferite, m-ati invatat ca nu e intotdeauna asa cum vreau eu si ca viata nu poate fi vazuta doar din perspectiva mea. Multumesc celor ce ma iubesc si pe care-i iubesc si inspecial persoanei iubite care ma accepta cu calitati si defecte. Iti multumesc mama pentru ca m-ai crescut din putinul pe care l-ai avut, mi-ai dat o educatie buna si te iubesc pentru ca existi.

Tuturor va doresc un an nou mai bun, mai linistit, mai armonios! La multi ani!