Alene pe aleile toamnei - Muzeul Satului, Bucuresti

Cu pas usor, cu Jessie Ware in urechi si camera foto agatata de gat m-am indreptat catre Muzeul Satului in ultima zi cu soare cald a lui octombrie. Am zambit uitandu-ma la cer si m-am oprit pentru un moment ca sa prind intregul Arc de Triumf intr-o fotografie pentru Instagram. Mi-am dat ceasul peste cap intr-o joaca de copii doar ca mai apoi sa imprastii cu piciorul un morman de frunze stranse pe marginea strazii. Fluierand strengareste am pornit mai departe.

Jessie imi propunea un dulce chit-chat pe ritmuri elctro-soul ce-mi alintau timpanele si-mi faceau umerii sa se miste pe ritm.

Ajuns in fata portilor muzeului m-am strecurat printre cativa asiatici inchizand ochii pentru o clipa. Deschizandu-i m-am regasit in Narnia caselor traditionale romanesti, a bordeielor din Transilvania si a morilor de vant din Dobrogea, a bisericilor inalte de lemn din Maramures , toate cuprinse de o nostalgie calda, tomnatica.

Vantul matura din cand in cand frunzele aramii asternute pe alei. Rosul si verdele, maroul , galbenul si albul florilor din gradini si cerdace imi atragea privirea precum licurici catre comori ascunse in noapte. Acoperisuri inalte adaposteau camere cu straie taranesti, oale si ulcele, mileuri si broderii , carpete si obiecte de mobilier minutios realizate.

Pe prispa unei case am prins o panza de paianjen in dreptul obiectivului, iar razele soarelui apunand se strecurau molatec prin ea. Undeva in spate, langa grajd se odihnea o caruta ce-si spunea povestea drumului de campie inspre moara si-napoi in zilele de septembrie tarziu.

Langa flori am aruncat un banut intr-o fantana. Se lasa racoare cand am trecut pe langa lac, iar pastelul de culori reflectate mi-a incalzit privirea.

In dreptul unei biserici inalte de peste 40 de metri o batranica croseta langa doua mese pline cu oua incondeiate.

Pe o poarta maramureseana mi-am trecut degetele peste Adam si Eva, roti si cruci, doi berbeci in lupta.

Am privit o pisica spalandu-se cu labutele pe bot, cateva lucratoare despletind povestile zilei pe o banca langa un stejar imens. Mi-am imaginat ce frumos ar fi , in timp ce m-as legana intr-un scaun in cerdacul uneia dintre casele batrane , sa sorb un vin fiert si sa privesc scanteile unui foc de tabara, dansand inspre bleumarinul noptii.

Am pasit pe portile muzeului parasind aceasta Narnie magica, cu castile in continuare pe urechi si camera de gat, de parca cineva m-ar fi rapit pentru doua ore iar acum ma inapoia realitatii cu impresia ca nu-mi voi aminti nimic insa fotografiile sunt dovada ca acea lume fantastica exista.

Alene mi-am indreptat pasii inspre jungla de beton, aglomerata si zgomotoasa, mai linistit, mai implinit.

Mai mult poze puteti vedea pe pagina de Facebook: Beldi Photography.

De asemenea puteti sa va reamintiti de Bijuteria de pe Valea Prahovei - Sinaia, minunatul Castel Cantacuzino  din Busteni sau ruinele Micului Trianon de la Floresti.