Intotdeauna fresh: Bijuteria de pe Valea Prahovei - Sinaia

De mult timp mi-am dorit sa incep un text prin a spune: "inca de mic copil". Ei bine nici de data asta n-o sa se intample caci am inceput cu "de mult timp" insa daca ar fi sa rescriu ar iesi cam asa:

     Inca de mic copil mi-au placut drumetiile iar alaturi de mama am descoperit unul dintre orasele ce au ajuns si au ramas in topul preferintelor mele de-a lungul timpului, Sinaia. Micile excursii, cu precadere vara, erau de o zi si-mi amintesc si acum de parca s-ar fi intamplat ieri, cat de entuziasmat asteptam trenul pe peronul garii pentru a incepe calatoria catre magicul "la munte". Urcat in tren, priveam pe fereastra sorbind satios peisajele ce se plimbau prin fata ochilor precum soldatii la parada. Cand auzeam "nu mai e mult si ajungem" imi aparea un zambet larg pe fata iar ochii mi se faceau mari.

     De fiecare data cand coboram in gara din Sinaia, o gara cu iz elegant, dupa parerea copilului din mine, o luam drept inainte, treceam strada din fata ei si incepeam sa numar scarile pe care trebuia sa urc pentru a ajunge cat mai repede in parcul din fata hotelului Caraiman. Ajuns la fantana arteziana langa care de-a lungul anilor am ajuns sa fac zeci de fotografii, tot ce vroiam era sa merg la cofetaria din parc si sa ma bucur de o gustoasa tarta cu fructe.

     Ziua abia incepea iar eu eram plin de energie. As fi vrut sa merg la Peles, apoi la Pelisor, sa urc cu telecabina la 1400 si apoi mai sus, tot mai sus, la cota 2000. As fi vrut sa vizitez casa memoriala "George Enescu" si  Manastirea Sinaia, sa fac o baie rece la Cumpatul si sa mananc bulz taranesc la unul dintre restaurantele din centru.

     Mama intotdeauna ma ducea la Sinaia pentru aerul curat, pentru linistea ce se intindea printre ramurile brazilor imensi, departe de jungla de beton. In timp rolurile s-au schimbat, acum eu o duc pe ea la Sinaia si ne aducem aminte de intamplarile prin care am trecut; ca de exemplu atunci cand am urcat pe jos pana la cota 1400, cumparasem primul meu aparat foto, iar dupa drumul sinuos parcurs, tot ce ne doream erau cateva fotografii cu privelistea extraordinara, doar ca sa aflu mai apoi cand vroiam sa developez pozele, ca filmul s-a voalat. Sau rememoram ziua in care am pus-o de un foc de tabara , iesiti fiind la picnic in padure, doar ca sa luam amenda. Apoi urmeaza cafelele cu multe vise si plimbarile lungi, vizitele la Peles si prima data cand am vazut un urs, pe vremea cand unii oameni mai faceau bani din a iesi cu ursul la strada.

     In urma cu cateva saptamani am fost din nou la Sinaia. Am prins doua zile insorite si m-am bucurat din plin de atmosfera orasului la fel de fresh cum il stiam din totdeauna. Au fost doua zile de odihna mai mult spirituala decat fizica pentru ca nu m-am putut astampara si a trebuit sa revad locurile frumoase ale acestei citadine.
     Va las in compania fotografiilor si sper ca data viitoare sa urc din nou si la cota 2000. Nu am fost acolo decat iarna dar sper sa prind , poate anul viitor, paleta extraordinara a culorilor tomnatice asternute deasupra padurilor. Enjoy!