PROCRASTINARE?

In ultimul timp au trecut zilele pe langa mine degeaba. M-am regasit plin de energie si idei, nerabdator sa impart cu oricine entuziasmul meu si totodata m-am regasit inchis intre patru pereti ai constiintei mele plictisite, pregatita sa-mi anuleze orice incercare de a deschide usa. Asa ca orice actiune de incepere a vreunei activitati a fost anulata. La fel s-a intamplat si cu capacitatea mea de a lua decizii importante, a fost sugrumata din fasa. Si vad cum se scurg zilele. Vine noaptea din nou, ma suna un prieten si ma intreaba ce am facut azi sau in ultimul timp. Mi-am inlocuit prioritatile cu adevarat importante cu unele mici, amanand tot ce conteaza. Imi umplu timpul cu lucruri marunte care imi dau o falsa impresie ca sunt ocupat.

Sa fie din cauza stresului din ultimul an, din cauza vinei, a pierderii capacitatii de a valorifica ceea ce stiu, ceea ce sunt??? Sa fii ajuns sa ma demoralizez singur atat de tare? Sa nu-mi mai dau seama care e potentialul meu? Prea multe vise si dorinte de a atinge o perfectiune falsa indusa de prea multe filme si situatii rezultate in urma unor scenarii hollywoodiene,dorinte materializate stirb? Am visat prea mult? Mi-am dorit niste lucruri greu de atins prea mult? Am pierdut de tot simtul realitatii sau pur si simplu m-am invatat sa traiesc intr-o lume a mea incat nu mai pot fi coborat cu picioarele pe pamant? E bula mea de irealitate prea groasa pentru a fi sparta? Si cine s-ar deranja sa isi doreasca sa-mi sparga bula creata? Atatea semne de intrebare, atata neincredere, prea multe optiuni, citeam undeva ca cel care nu stie ce vrea sa aleaga se multumeste cu orice. Impulsul, atentia mea, capacitatea de a planifica, toate au plecat in vacanta? Le-am exilat departe de cortexul prefrontal?

Una din sursele procrastinarii este subestimarea timpul necesar pentru a analiza informatiile despre subiectul cercetat. Cand eram student mi s-a intamplat sa caut zile in sir materiale pentru realizarea unui referat dar m-am regasit in imposibilitatea de a termina de scris pentru ca aveam de revizuit multe opinii contradictorii, inainte de a putea sa-mi ofer punctul de vedere referitor la tema. Imi amintesc cand era sesiune. Se apropiau examenele si majoritatea dintre colegi, inclusiv eu, ne apucam de invatat cat mai tarziu, umflam porcul in ajun. Orice incercare de a scoate in evidenta importanta timpului necesar pentru pregatirea preliminara si utilitatea acesteia erau negate. Infulecam materia ,imi umpleam capul cu definitii,demonstratii ,reguli si principii pe care le boram a doua zi pe foaia de examen prin varful pixului. La primul pas afara din aula imi resetam memoria pentru a face loc materiei pentru urmatorul examen. Am fost student la zi, cu bursa chiar, am luat toate examenele cu note mari, dar daca ma intrebi cu ce m-am ales din toata facultatea, imi aduc aminte fete si intamplari, zambete si tigari, o zi a cartitei repetata 3 ani la rand si nicidecum vreo lege sau principiu economice.

Uneori ma simt nesigur cu privire la obiectivele mele si nu m-am simtit ciudat doar o data cu oamenii care par increzatori si orientati, ceea ce m-a facut sa traiesc mici dar intense episoade de depresie. Toamna trecuta as fi cerut ajutorul cuiva insa mi-a fost peste putinta sa gasesc o sursa de sprijin si intelegere si astfel m-am inchis si mai mult in mine, evitand contactul social chiar si cu prietenii foarte apropiati. M-am scufundat in lene, lipsa de vointa si pierderea ambitiei.

Toti cautam sa avem o viata linistita, dar unii dintre noi facem un tel principal din a evita situatiile care ne pot provoca disconfort inlocuindu-le cu activitati mult mai relaxante. N-am ajuns sa fiu fara nicio grija in ceea ce priveste indeplinirea unor sarcini pana la termenul limita pentru ca am evitat cu cat mai multa gratie sa imi caut un loc de munca. Sunt constient ca trebuie sa fac ceva cu viata mea, sa-mi caut un serviciu care sa-mi asigure un anumit grad de remuneratie astfel incat sa ma pot muta de acasa pentru ca traitul cu mama sub acelasi acoperis e cel mai greu lucru care l-am facut vreodata, insa aman lucrul acesta prin plecari repetate in strainatate pentru job-uri estivale si satisfactii trecatoare.

Si ceea ce ma deranjeaza si mai mult e faptul ca realizez ce nu e ok si ce ar trebui sa schimb si totusi nu misc un deget inspre directia asta. Cu toate astea,timpul trece si din cand in cand vorbesc cu oameni si oameni si cateodata chiar mi se pare ca zaresc luminita de la capatul tunelui chiar si pentru doar o fractiune de secunda. Poate ma judec prea aspru. Poate ar trebui s-o las mai moale.

Recomand - album - The Noisettes - Wild Young Hearts

Cred ca inainte sa aud "Don't upset the rhythm" nu stiam cine sunt Noisettes. Mi-a atras atentia, fiind mediatizat intens in primavara lui 2009 si ramanand si cel mai bine clasat single al formatiei in uk charts, no.2. Am ascultat si primul lor album, exuberant si muzical in ciuda afinitatii fata de energia punkerilor amatori, insa acesta de fata s-a mulat pe sufletul meu, cu toate ca mi-a lasat un gust dulce-amarui si un zambet nostalgic pe chip de fiecare data cand l-am reascultat. Este despre dragostea adolescentina, agatata de prin locuri obscure si galagioase sau din contra,peste care dai din intamplare la un colt de cafenea; despre emotiile puternice si regretele de a doua zi, despre aventuri, prieteni vechi,despre entuziasm si ploi de zambete, despre despartiri si noi inceputuri...un mic carusel al relatiilor unor personaje necoapte, visatoare. Carisma solistei Shingai Shoniwa si sound-ul romantic-rock al anilor '60 mi-au ramas adanc intiparite in minte.

Preferatele mele sunt "Sometimes","Wild Young Hearts","Every Now and Then" si "Never Forget You".

1. "Sometimes"

Noisettes - sometimes

Asculta mai multe audio diverse



Cateodata incepem de la capat. O luam de la zero. Suntem in momentul in care avem nevoie doar de noi insine si nimic mai mult. Poate ne trezim cu cateva fragmente de remuscare sau vina si cautam sa ne cerem scuze unor fosti parteneri, dar in final mergem inainte singuri si siguri de alegerea facuta.

2. "Don't Upset The Rhythm (Go Baby Go)"



Cel mai de succes cantec al formatiei, un avertisment pentru spargatorii de petreceri si o invitatie la dans pentru toti oamenii noptii; melodia preferata in fundal, prietenii aproape, lumina stroboscoapelor si vibratia boxelor te duce in paradis.

3. "Wild Young Hearts"



Timpul trece si ne schimbam de la un anotimp la altul, suntem altfel cu fiecare persoana pe care o iubim; mai optimisti sau mai confuzi,cu asteptari mai ridicate sau la voia intamplarii, mai pasionali sau poate mai banali...suntem tineri si al dracului de salbatici in alegerile noastre pentru ca daca nu gresim acum atunci cand? La urma urmei poate ne intalnim chiar cealalta jumatate...din greseala!

4. "24 Hours"

Noisettes - 24 hours

Asculta mai multe audio diverse



O urma de regret dupa un "one night stand"; fara nume, fara cuvinte imparti patul cu o straina si la ivirea zorilor dispari tiptil. Alergam printre strazi, printre oameni, printre cerseafuri, in cautarea acelui ceva care sa ne faca sa ne simtim deosebiti.

5. "Every Now and Then"



Nostalgic, nelinistit si inlacrimat, un cantec despre o iubire neconsumata din cauza decesului unuia dintre parteneri, acompaniat de un videoclip la sentiment.

6. "Beat Of My Heart"

Noisettes - beat of my heart

Asculta mai multe audio diverse



"-Lasa-ma sa-ti arat cat de mult as putea sa te iubesc!" striga melodia asta. O melodie despre acordarea unei sanse omului ce-ti spune ca are sentimente fata de tine cu toate ca tu esti oarecum indiferent.

7. "Atticus"



Inspirata de personajul Atticus Finch din cartea lui Harper Lee, "To Kill a Mockingbird", castigatoare a premiului Pulitzer, piesa vorbeste despre iubirea sincera si fara prejudecati, despre riscul asumat in momentul in care aceasta este exprimata de unul dintre indragostiti indiferent de reactiei celuilalt: "so catch me when I fall or did I dive at your delight?".

8. "Never Forget You"



Regasirea unui foarte bun prieten dupa mult timp e un prilej de a depana cele mai frumoase momente petrecute impreuna. Cel mai bun motiv de a-ti lua o zi libera de la munca, de a te intoarce in timp si de a te ameti cu rasete si rom inainte de apusul soarelui.

9. "So Complicated"

Noisettes - so complicated

Asculta mai multe audio diverse


Uneori cadem pe ganduri si gandurile ne duc departe...poate prea departe,in situatii ipotetice care ajung sa ne faca sa ne indoim de persoana de langa noi, ganduri despre incredere, ganduri cu "daca" si "poate". De ce sa ne complicam atat de tare vietile in loc sa ne bucuram de moment?

10."Saturday Night"

Noisettes - saturday night

Asculta mai multe audio diverse


O sa te aprind si o sa te fumez si o sa privesc cercurile de fum cum se ridica. O sa-ti arat cine e seful. E sambata seara si toata lumea vrea sa se joace.

11. "Cheap Kicks"

Noisettes - cheap kicks

Asculta mai multe audio diverse



Tineri pasionali, ironici si mereu dornici de schimbare, nerabdarea lor strica tot, trecand de la zambete si saruturi in plina zi la respingere si inselaciune. Intr-o saptamana s-au intamplat atat de multe lucruri incat pare ca a trecut o luna. Lovituri ieftine? - rani adanci facute la intamplare.

Trecand din nou prin intregul album imi vad toamna trecuta in fata: iesiri si petreceri pentru a uita iubirea de-o vara, doar pentru a ma trezi in cearsafuri straine, prins in iluzia ca as putea transforma un "one night stand" in ceva mai mult, irosindu-mi energia in locul nepotrivit si intr-un final regasindu-ma dezamagit, nostalgic si gandindu-ma ca din greseli se invata.

Iubim, uitam, ardem amintiri, la naiba cu aceste salbatice,tinere inimi!

Recomand - film - All good things (2010)

O poveste plina de suspans construita pe baza unei iubiri pasionale intre doi tineri ce provin din clase sociale opuse,care se transforma intr-un serial de obsesii si crime.
Filmul nu este o enigma greu de descifrat, dar ceea ce il face interesant de urmarit este faptul ca e bazat pe un caz real, Andrew Jerecki reusind sa aduca in prim plan fina linie intre dragoste si obsesie.
Cazul este unul aparent socant si totusi ,atat de intalnit. Actiunea se desfasoara în New York, Texas şi Los Angeles între anii 1971-2003.



David Marks este un tânăr bogat al cărui tată conduce o afacere imobiliară. Se îndrăgosteşte de Katie McCartthy, o frumoasă studentă la medicină şi în ciuda voinţei tatălui său se mută împreună cu Katie departe de metropola si afacerile familiei . Se căsătoresc şi după un timp, Katie observă comportamentul ciudat al soţului său, însă află că acesta este pus pe seama sinuciderii mamei sale şi că a avut probleme încă din copilărie, de când s-a întâmplat tragicul accident.

Sub presiunile tatălui, David intra in afacerea familiei iar Katie hotărăşte să-şi continue studiile medicale. Nu mai este la fel de legată de soţul său, fapt care îl enervează teribil pe David. Katie a reuşit să se detaşeze de sentimentele intense pe care le avea faţă de acesta din momentul în care a fost nevoită să facă un avort şi de când a observat că David nu mai este la fel de atent cu ea ca înainte. Prima scenă de violenţă a avut loc chiar de faţă cu rudele şi prietenii lui Katie, atunci când aceasta nu a vrut să meargă devreme acasa cu soţul său. A fost momentul în care s-a declanşat obsesia pentru ea şi implicit au urmat din ce în ce mai multe scene violente.

Uciderea câinelui pe care îl aveau, dispariţia lui Katie, deghizarea într-o femeie, moartea celei mai bune prietene a lui David – sunt câteva dintre incidentele care îl incriminează pe acesta. După 20 de ani de la dispariţia lui Katie, cazul se redeschide însă…rămâne nesoluţionat.

Ryan Gosling afirma ca intotdeauna relationeaza cu personajele interpretate,acestea fiind diferite parti din identitatea lui, in cazul acesta ne arata fata unui om nesanatos mintal si isi joaca rolul foarte convingator. Personal nu am vazut o chimie extraordinara intre actorii principali, probabil deoarece Kristen Dunst nu este nici pe departe genul meu de actrita preferata.

Un film bun de vizionat vineri seara. Coloana sonora mi-a atras atentia intr-un mod placut,reusind sa-mi mentina starea de neliniste pe tot parcursul filmului, personal fiind un fan al genului. Ii acord nota 8/10.

seara de iulie

sunt departe.
opreste muzica. inchide portierele. lasa masina sa zaca in spatele nostru....si ia-ma de mana; zambeste-mi. e aproape seara si e cald. imi ridic capul catre cer si inchid ochii. imi las bratele sa atarne usor pe langa si inspir...o gura mare,o gura nesatula de aer de tara. ma simt usor. iar tu ma iei de mana si ma tragi dupa tine. alergand prin iarba mare ma arunc in spinarea ta si ma simt aproape mic. ieri aveam 10 ani. ieri alergam cu soarele pe fata si vantul in par. ieri culegeam zmeura pe dealuri si alergam prin porumb. sunt 100 de motive pentru care m-as intoarce ieri. stii ca te-as iubi pana as muri. mereu mi-e dor de tine. mereu....mereu...
hai sa simtim iarba. mmm..pamantul e moale,sub caldura de peste zi. culorile se intrepatrund in cer,incet. dealurile tremura inspre orizont. murmura garla la picioarele noastre. iar apa trece usor peste cer...peste culori...racorindu-le. iti amintesti cand ti-am spus ca voi avea rabdare? si sunt atat de fericit ca atunci e in sfarsit acum..si acum e pentru seara asta,intotdeauna. stau cu capul intors spre tine si cu varful degetelor iti ating varful degetelor. daca ai fi o casa as locui in tine,toate zilele mele.
cate doua,cate trei...sfioase apar stelele. si miezul cerului ni se arata cate putin cate putin ca o harta catre maine. daca as fi in intuneric m-ai conduce inspre lumina. aici cerul e mai aproape. intinde mana si ai sa vezi ca poti strange cateva ganduri dintr-o stea. eu vreau sa incerc. imi ridic usor mana si imi doresc sa ajung sus,langa ele...sa le mangai cu degetele...sa le cuprind doar putin...sa le strang usor..sa curga un pic de praf peste umbrele de pe dealuri,sa le contureze formele...sa le straluceasca. piesa cu piesa,asa se imbina totul. sarut cu sarut,asa se scurg din mine,pe rand,pe rand.
zambetul asta il stii. brusc ma ridic. vreau sa imprasti lumina lunii din garla; s-o arunc pe pietre imprejur,pe iarba...pe tine....sa te ud cu lumina de luna de iulie. diamante? atatea cantece si filme despre pretioasele diamante. n-avem bani dar avem acum toate diamantele din luna. zboara peste noi,se aseaza pe noi,intra in noi...sunt noi. si noaptea e aprinsa. strange-ma la pieptul tau si imparte-ti pretioasele diamante cu mine. pune-mi-le unde le sta cel mai bine. pune-le pe buzele mele. am sa le sorb insetat. toropeala de peste zi m-a uscat. si parul tau e de abanos si pielea fina...
se face tarziu si-ar trebui sa ne intoarcem dar gandul la jungla de beton imi fura din stralucire. a aparut dintr-o data si e atat de ascutit. ma taie fara mila. vad mainile noastre desfacandu-se. vad colturile gurilor coborand. simt priviri mai reci. te pierd acolo. ma pierd acolo. si diamantele lunii devin negre si grele pe obrajii mei...curgand catre un zambet apus...rapus...scurs. linia dintre noi e mai bine conturata de muzica...e mai tare...scrasnetul pietrisului sub roti...e in ceata...tabloul unui sat prafuit in spatele nostru.
mai lasa-ma sa-mi ridic privirea o data inainte sa plecam. cerul e mai aproape aici,ti-am mai spus. un ultim suras stirb,un fluturat de gene,nostalgicc :va multumesc,stelelor.

Portia mea de rabdare

Din totdeauna m-am regasit in unul dintre colturile ringului, transpirat, inversunat, nelinistit. Iar ea, tacuta ca de obicei, cu un zambet compatimitor, ma priveste blajin aproape indiferent. Stie ca sunt dispus sa lupt pana in panzele albe pentru ceea ce imi doresc acum,in momentul acesta. Stie ca va castiga. E atat de sigura. Oh,da! Ii pot citi siguranta impunatoare in ochi. As vrea sa fie sfidatoare, sa se dea mare si sa se impuna; sa se laude singura cu toate tertipurile sale de pret si sa-mi dea peste nas cu manusa de duel. Insa ea este atat de linistita si sigura pe sine fara a intrece vreo regula de bun simt , incat ma scoate din minti. E ca un drog. O vreau asa de tare dar totusi ma lupt caci stiu ca-mi va da dependenta, iar eu sunt un animal salbatic, sunt un leu …nimeni nu-mi dicteaza ce si cum sa fac; eu sunt propriul meu stapan. Jocul picioarelor si pumnii stransi, proteza de protectie ma jeneaza, parca nu mai pot respira, vreau sa aud gongul! Nu e nici prima si cu siguranta nici ultima mea rafuiala cu Rabdarea. O sa ma invete inca o data aceeasi lectie, aceeasi lectie pe care eu, ca un copil incapatanat ce sunt, refuz sa o retin si de aceea revin de fiecare data in acest ring pentru a-mi fi predata si explicata. Rabdarea n-o sa ma ia la pumni cu toate ca as vrea sa o vad vanata, ea nu o sa imi aplice vreun croseu stanga sau vreun uppercut cu toate ca mi-as dori sa o vad K.O., ea isi va pastra manierele, se va misca gratios intr-un dans de stanga-dreapta si ma va ameti din trei piruete. O piedica pusa cu delicatete sau un suav branci ma va trimite cu fata la podea. Ea nu va rade batjocoritor in spatele meu si nu-si va sarbatori victoria deoarece cu fiecare data cand ma gaseste in ring, gata de inca un meci, stie ca a pierdut…. Poate de aceea e si atat de tacuta…poate e de fapt trista…Rabdarea tot incearca sa-mi spuna ca lucrurile bune vin pentru cei ce asteapta insa eu ca un nebun i-o intorc spunand ca am asteptat deja prea mult; fiecare zi irosita nu se mai intoarce…nu poti cumpara momentele trecute. Iar ea ma priveste cu mila si-mi spune ca sunt zile irosite doar daca stau si ma gandesc ca nu pot avea ceea ce-mi doresc acum…intr-un viitor apropiat voi fi fericit insa pana atunci ar trebui sa valorific fiecare clipa…o carte citita, o plimbare cu un prieten, un film, sunt atatea lucruri cu care mi-as putea umple timpul in loc sa ma gandesc doar la ceea ce vreau acum, aici…ca un copil rasfatat ce sunt. Rabdarea e blajina; e grea si enervanta pentru cei ce n-o cunosc, insa atat de apreciata pentru cei ce ajung sa o cunoasca.
Acum stam la un pahar de impacare pe banca de langa ring. Suntem doar eu si ea. Si e atat de firava. Se uita la mine cu ochii ei mari si impaciuitori. Ar vrea sa ii promit ca o sa dureze insa stim bine ca ne vom reintalni. Peste o zi, peste o saptamana, poate o luna sau mai mult o sa ma razvratesc si o sa simt din nou mirosul imbacsit al podelei ringului de box. Si ea va fi intocmai la fel de neclintita si manierata in miscari, poate chiar un pic mai trista. Dar pana cand voi simti nevoia de a-mi lua portia de rabdare mai e timp. E timp destul cat sa clarific 2,3 probleme. Imi intorc capul si o privesc. Ea ma urmareste deja. Altcandva m-as fi fastacit dar altcandva e demult o amintire. Ea imi zambeste intelegator iar eu imi cobor privirea si dau afirmativ din cap. “-Ai dreptate!” si strang usor din buze. Poate am sa termin cartea aceea pe care am inceput-o cu ceva timp in urma. Da, chiar asta am sa fac.