Recomand - film - All good things (2010)

O poveste plina de suspans construita pe baza unei iubiri pasionale intre doi tineri ce provin din clase sociale opuse,care se transforma intr-un serial de obsesii si crime.
Filmul nu este o enigma greu de descifrat, dar ceea ce il face interesant de urmarit este faptul ca e bazat pe un caz real, Andrew Jerecki reusind sa aduca in prim plan fina linie intre dragoste si obsesie.
Cazul este unul aparent socant si totusi ,atat de intalnit. Actiunea se desfasoara în New York, Texas şi Los Angeles între anii 1971-2003.



David Marks este un tânăr bogat al cărui tată conduce o afacere imobiliară. Se îndrăgosteşte de Katie McCartthy, o frumoasă studentă la medicină şi în ciuda voinţei tatălui său se mută împreună cu Katie departe de metropola si afacerile familiei . Se căsătoresc şi după un timp, Katie observă comportamentul ciudat al soţului său, însă află că acesta este pus pe seama sinuciderii mamei sale şi că a avut probleme încă din copilărie, de când s-a întâmplat tragicul accident.

Sub presiunile tatălui, David intra in afacerea familiei iar Katie hotărăşte să-şi continue studiile medicale. Nu mai este la fel de legată de soţul său, fapt care îl enervează teribil pe David. Katie a reuşit să se detaşeze de sentimentele intense pe care le avea faţă de acesta din momentul în care a fost nevoită să facă un avort şi de când a observat că David nu mai este la fel de atent cu ea ca înainte. Prima scenă de violenţă a avut loc chiar de faţă cu rudele şi prietenii lui Katie, atunci când aceasta nu a vrut să meargă devreme acasa cu soţul său. A fost momentul în care s-a declanşat obsesia pentru ea şi implicit au urmat din ce în ce mai multe scene violente.

Uciderea câinelui pe care îl aveau, dispariţia lui Katie, deghizarea într-o femeie, moartea celei mai bune prietene a lui David – sunt câteva dintre incidentele care îl incriminează pe acesta. După 20 de ani de la dispariţia lui Katie, cazul se redeschide însă…rămâne nesoluţionat.

Ryan Gosling afirma ca intotdeauna relationeaza cu personajele interpretate,acestea fiind diferite parti din identitatea lui, in cazul acesta ne arata fata unui om nesanatos mintal si isi joaca rolul foarte convingator. Personal nu am vazut o chimie extraordinara intre actorii principali, probabil deoarece Kristen Dunst nu este nici pe departe genul meu de actrita preferata.

Un film bun de vizionat vineri seara. Coloana sonora mi-a atras atentia intr-un mod placut,reusind sa-mi mentina starea de neliniste pe tot parcursul filmului, personal fiind un fan al genului. Ii acord nota 8/10.

"Donna avea 2 ani..."

"Donna avea 2 ani cand s-a intamplat. Nu-si aminteste nimic. Timpul a trecut si noua ne place sa credem ca ne-am schimbat dar de fapt totul e la fel. Am apasat clanta si usa s-a deschis. Blonda din dreptul mesei,tipul cu sapca albastra si cei doi interlocutori ai lui au intors privirea inspre mine. Jacheta mea inca miroase a benzina. N-a fost o zi usoara de munca. Inchid incet usa,imi sterg sudoarea imaginara de pe frunte si strang din buze. Dau din cap si ei imi raspund la salut. Era vara atunci. Prima noastra iesire in mijlocul naturii. Conduceam un Chevy batran care parea sa se dezmembreze total la cel mai mic impact dar care era comoara mea. Lidia radea in dreapta mea. Donna era in bratele ei si cateva raze de soare o faceau sa-si tina ochii intredeschisi. La radio se auzea Bryan Adams - Summer of '69. Aveam o urma copilareasca de zambet intiparita pe chip. Annie fredona de pe bancheta din spate. Isi legana ursuletul de plus in ritmul melodiei,Tommy-bear,dupa numele unchiului ei preferat,fratele Lidiei.
-Haide,tata,canta cu mine!imi spuse.
Am zambit un pic jenat:
-Sunt prea batran pentru asta.
-Ce? Batran? Nu poti fii serios!?! Asta ar insemna ca si eu sunt batrana,iar Jackie mi-a spus acum cateva zile ca nu-mi da mai mult de 25 de ani! mi-a dat Lidia peste nas.
-Oho,ai vrea tu!i-am zambit ironic inapoi.
-Bucata ruginita ce esti!mi-o taie din scurt.
-Nu,tata e cel mai tare!
-Merci,Annie! Vezi,Lidia,o am pe cea mare de partea mea. Jocul s-a terminat. Echipa albastra castiga. Bate palma,Annie!
-Nu,nu,nu! Eu o am pe cea mai dulce fiinta din lume chiar aici si ea valoreaza cat un jackpot de 1000 de puncte. Voi ati pierdut,noi am castigat. Si ii atinse palma Donnei in semn de onorare a victoriei. Apoi zambi,atat de cald inspre mine incat pret de o secunda toate momentele frumoase pe care le-am petrecut mi-au trecut ca un flashback prin fata ochilor: prima intalnire,primul sarut,prima noapte uitandu-ne la stele,nasterea lui Annie,nunta,nasterea Donnei,aniversarile,toate momentele de tandrete alaturi de femeia visurilor mele. Am luat-o de mana si i-am zambit inapoi din toata inima.
De-atunci nu am mai stiut sa zambesc. A fost ca si cum as fi uitat sa merg pe bicicleta,ca si cum as fi uitat sa inot. Asa,dintr-o data s-a ivit un perete negru intre gandurile mele si actiuni. Imi imaginam ca merg pe bicicleta,eram urcat in sa dar la prima pedalare imi pierdeam echilibrul si cadeam cu barbia in pamant. In clipa exact urmatoare eram in apa. Stiam ca trebuie sa dau din maini si din picioare pantru a ramane la suprafata dar era ca si cum aveam doua ghiulele legate de picioare. La fel era si cu zambitul. Din politete sau la o gluma buna as fi vrut sa-mi ridic colturile gurii,sa-mi curbez usor buzele in sus dar muschii fetei parca imi erau paralizati. Creierul meu isi pierduse functia prin care se realiza zambetul. 17 iulie e ziua in care zambetul meu a murit.
Am tras un scaun si m-am asezat. Tipul cu sapca albastra a luat loc langa mine si ceilalti rand pe rand la fel. Un tanar cu ochelari si camasa galbena s-a apropiat de pupitrul din fata noastra si ne-a salutat:
-Bine ati venit! Sper ca toti ati avut un weekend linistit. O sa incep prin a va spune ca azi este o zi mareata pentru cineva de aici. Chase,te rog,vino in fata sa ne impartasesti bucuria ta.
Inchid ochii pret de cateva clipe. Inspir adanc si ma ridic. Merg la pupitru si incerc sa-mi adun vorbele. Imi dreg vocea si incep:
-Salut!Eu sunt Chase!
-Buna,Chase!spun toti in cor.
-Azi implinesc 6 luni de cand am baut ultima data.
Ei ma aplauda. Imi ridic capul din pamant. Vad cateva zambete de incurajare. Ma cred un castigator. Dar ei nu stiu. Nu stiu ca eu sunt cel mai mare invins. Azi se implinesc 2 ani de cand Lidia mi-a ucis copilul."