De mult timp mi-am dorit sa incep un text prin a spune: "inca de mic copil". Ei bine nici de data asta n-o sa se intample caci am inceput cu "de mult timp" insa daca ar fi sa rescriu ar iesi cam asa:
Inca de mic copil mi-au placut drumetiile iar alaturi de mama am descoperit unul dintre orasele ce au ajuns si au ramas in topul preferintelor mele de-a lungul timpului, Sinaia. Micile excursii, cu precadere vara, erau de o zi si-mi amintesc si acum de parca s-ar fi intamplat ieri, cat de entuziasmat asteptam trenul pe peronul garii pentru a incepe calatoria catre magicul "la munte". Urcat in tren, priveam pe fereastra sorbind satios peisajele ce se plimbau prin fata ochilor precum soldatii la parada. Cand auzeam "nu mai e mult si ajungem" imi aparea un zambet larg pe fata iar ochii mi se faceau mari.
De fiecare data cand coboram in gara din Sinaia, o gara cu iz elegant, dupa parerea copilului din mine, o luam drept inainte, treceam strada din fata ei si incepeam sa numar scarile pe care trebuia sa urc pentru a ajunge cat mai repede in parcul din fata hotelului Caraiman. Ajuns la fantana arteziana langa care de-a lungul anilor am ajuns sa fac zeci de fotografii, tot ce vroiam era sa merg la cofetaria din parc si sa ma bucur de o gustoasa tarta cu fructe.
Ziua abia incepea iar eu eram plin de energie. As fi vrut sa merg la Peles, apoi la Pelisor, sa urc cu telecabina la 1400 si apoi mai sus, tot mai sus, la cota 2000. As fi vrut sa vizitez casa memoriala "George Enescu" si Manastirea Sinaia, sa fac o baie rece la Cumpatul si sa mananc bulz taranesc la unul dintre restaurantele din centru.
Mama intotdeauna ma ducea la Sinaia pentru aerul curat, pentru linistea ce se intindea printre ramurile brazilor imensi, departe de jungla de beton. In timp rolurile s-au schimbat, acum eu o duc pe ea la Sinaia si ne aducem aminte de intamplarile prin care am trecut; ca de exemplu atunci cand am urcat pe jos pana la cota 1400, cumparasem primul meu aparat foto, iar dupa drumul sinuos parcurs, tot ce ne doream erau cateva fotografii cu privelistea extraordinara, doar ca sa aflu mai apoi cand vroiam sa developez pozele, ca filmul s-a voalat. Sau rememoram ziua in care am pus-o de un foc de tabara , iesiti fiind la picnic in padure, doar ca sa luam amenda. Apoi urmeaza cafelele cu multe vise si plimbarile lungi, vizitele la Peles si prima data cand am vazut un urs, pe vremea cand unii oameni mai faceau bani din a iesi cu ursul la strada.
In urma cu cateva saptamani am fost din nou la Sinaia. Am prins doua zile insorite si m-am bucurat din plin de atmosfera orasului la fel de fresh cum il stiam din totdeauna. Au fost doua zile de odihna mai mult spirituala decat fizica pentru ca nu m-am putut astampara si a trebuit sa revad locurile frumoase ale acestei citadine.
Va las in compania fotografiilor si sper ca data viitoare sa urc din nou si la cota 2000. Nu am fost acolo decat iarna dar sper sa prind , poate anul viitor, paleta extraordinara a culorilor tomnatice asternute deasupra padurilor. Enjoy!
Frank Ocean este in aer , privind in jur , contempland tot ce se intampla. "Up above the birds, I saw the sky like I never seen before" sopteste pe albumul sau de debut channel Orange. Tanarul in varsta de 24 de ani s-a dovedit rapid a fi printre cei mai talentati cantautori ai generatiei sale - are voce , spirit , farmec , atitudine iar versurile lui poarta o incarcatura emotionala si o aura de poveste rar intalnita in muzica din zilele noastre.
El are toate motivele sa creada ca e mai presus de sufletele pierdute , create intr-o maniera atat de vivida , care se tarasc , sufera si se plang de-a lungul intregului album. Dar nu e asta modul lui Frank Ocean de a lucra. Privirea lui nobila este puternica dar nu atotputernica. "What's a god to a non-believer who don't believe in anything?" canta in "No Church in the Wild" de pe Watch the Throne al lui Kanye West si Jay Z. Este atat de bun in a starni indoiala asupra faptului ca raspunsurile nu pot ajuta si in acelasi timp se retrage intr-o bula realizata prin cuvintele sale.
Pe langa empatia de care da dovada pentru personajele sale , Ocean da dovada de impacare - el a fost prezent acolo in locul lor , a trecut prin ceea ce ele trec si a depasit momentele cu calm. Pe channel Orange aceasta seninatate este stropita cu emotie sfasietoare , ca si cum el alterneaza momentele in care nareaza cu cele in care interpreteaza in stilul original cu care ne-a surprins pe primul album , Nostalgia,Ultra , incrucisat , adanc , cu subintelesuri.
Regasim toate aceste trasaturi in melodia ce deschide albumul , "Thinkin Bout You" , in care poarta o lupta interioara in timp ce-si aminteste despre prima dragoste. Isi face sperante false , minciuni albe soptite inainte de a izbucni intr-un falsetto sfasietor: "Do you not think so far ahead?/ Cause I've been thinkin bout forever".
Dupa ce a scris pentru staruri pop precum Brandy , John Legend si Justin Bieber , cu "Thinkin Bout You"Ocean si-a intarit succesul obtinut anul trecut cu genialul mixtape Nostalgia, Ultra , dovedind ca este un artist in adevaratul sens al cuvantului. Timpul petrecut in studiourile din L.A. i-a oferit experienta necesara pentru a crea o bucata atat de complexa si variata cum este channel Orange, care alterneaza de la stilul energic al lui Stevie Wonder la RnB-ul anilor '90 si de la rock la funk.
In urma scrisorii pe care Frank a publicat-o anul acesta si in care admitea ca prima lui dragoste , la varsta de 19 ani , a fost pentru un barbat , versuri precum "my eyes don't shed tears, but boy they pour when I'm thinkin bout you" creaza un context personal albumului. Pentru o cultura care se mandreste foarte tare cu barbatia si increderea de care da dovada , hip-hop-ul si cantaretii acestui gen pot fi extrem de conservatori atunci cand vine vorba de sexualitate. Acest lucru este in schimbare , declaratia lui Frank Ocean fiind primul pas facut in aceasta directie , iar in cazul in care revelatia lui ii va inspira pe ceilalti si ii va ajuta sa se inteleaga pe ei insisi si lumea din jurul lor intr-un mod mai usor , atunci ar putea deveni una dintre cele mai bune "mosteniri" ale albumului channel Orange.
Versurile intalnite in melodiile de pe album sunt admirabile si scrise cu maiestrie. Exista referinte la scriitoarea Joan Didion si cantaretul Randy Newman pe "Super Rich Kids" in care ne povesteste despre singuratatea copiilor cu bani in absenta parintilor, suferinta din spatele unei fatade a perfectiunii afisate. Exista o multime de povesti despre dependenti in partea finala a albumului , "Crack Rack" si "Lost".
In "Bad Religion" Ocean este schilodit de dragoste si a plecat in cautarea raspunsurilor vietii pe bancheta unui taxi - in aceasta balada Ocean ofera cele mai pasionale si metaforice versuri de pana acum: "This unrequited love/ To me it's nothing but a one man cult and cyanide in my styrofoam cup/ I could never make him love me".
Intreg albumul este invaluit intr-o aura de filosofie atemporala , in centrul atentiei sunt acceptarea greu castigata si recunoasterea faptului ca dragostea , sexul si despartirea vor fi intotdeauna surse de inspiratie pentru cantece legendare. Cum altfel sa explice "Pyramids" , un vartej de 10 minute , timp in care trece de la minunile antice egiptene la cluburile moderne de striptease si compara unul dintre cele mai puternice simboluri feminine din istorie, Cleopatra , cu o femeie ieftina pe tocurile ei de 15 centimetri. Dar totusi, piesa nu trebuie interpretata ca un act de acuzare a ultimilor 2000 de ani ci trebuie tratata ca inca o incercare inteligenta de a ridica stacheta, de a duce jocul la un nou nivel.
Increderea si deschiderea catre nou impreuna cu toate celelalte emotii exprimate de-a lungul intregului album constituie lumea lui Frank Ocean , in care traieste, totodata fascinat de ceea ce e în jurul lui. In prezent, in sectiunea bio pe profilul sau de Twitter scrie : "i don't know anything. neither do you" , nefiind o declaratie de ignoranta ci mai degraba una de intelepciune.
