Poate asculti si tu: FKA Twigs - LP1

     Tahliah Debrett Barnett, cunoscuta dupa numele de scena FKA twigs, este o cantautoare engleza, producatoare si dansatoare, nascuta in Gloucestershire si stabilita pentru moment in Londra. Albumul sau de debut, LP1, a aparut in august 2014 si a fost ridicat in slavi de criticii de specialitate, ajungand in primiele 10 pozitii ale multor topuri de sfarsit de an (Pitchfork, Time).

     Pe FKA Twigs am descoperit-o din intamplare de curand. Am fost intrigrat de melodia "Two Weeks" si videoclipul acesteia si am decis sa ascult intregul album.
     Pentru ascultatorul de rand, obisnuit cu pop-ul comercial ce poate fi auzit la orice post de radio sau tv zilnic, nu e o ascultare usor de digerat. Mixul de RnB si electro, sunete ascutite, beat-uri tari si melodii aritmice creeaza o aura de mister asupra artistei si te transpune intr-un univers futuristic.



     Cand vine vorbe de imagine, FKA Twigs stie un lucru sau doua despre crearea acesteia. Fiecare cantec lansat pana acum, vezi cele doua EP-uri precedente debutului, este acompaniat de un videoclip. Tot ceea ce acestora le lipseste la capitolul poveste, scenografie sau orice altceva, compenseaza prin abilitatea de a te atrage, de a te invalui si a te tine prins intrebandu-te cine, mai exact, este acest personaj.
     Tahliah si-a inceput cariera in industria muzicala ca backup dancer in videoclipuri, ceea ce intr-un fel, i-a oferit o anumita faima, dar nu pentru ceea ce era ea cu adevarat ci mai degraba ca fiind "acea fata" din videoclipul X sau Y. In situatiile in care era recunoscuta pe strada pentru asta obisnuia sa minta si sa spuna ca nu este ea, ca doar seamana cu respectiva persoana. Si astfel, dupa cum spunea chiar ea insasi, a invatat sa minta: "No, that's not me. No, I get that a lot."
     Referitor la aceasta situatie, pe albumul de debut exista melodia "Video Girl" care este de fapt unul dintre cele mai directe cantece: "Is she the girl that's from the video?/ You lie and you lie and you lie." Si toate artificiile au devenit un mod de a scoate adevarul dintr-o minciuna deoarece pana la urma ce altceva este muzica ei, ce sunt videoclipurile ei daca nu un mod elaborat de a spune: "No, I'm not that girl from the video. This is who I am"?



     FKA Twigs nu este o textiera stralucita, cel putin nu inca. Unele dintre rimele ei pica greoi ca si cand ar bajbai prin intuneric dupa ele si le-ar prinde pe cele mai apropiate: "If the flame gets blown out and you shine/ I will know that you cannot be mine"; dar atunci cand pune punctul pe i, prinde exact esenta unui lucru. The Weeknd si-ar dori sa faca depravarea sa sune atat de sfasietoare cum o face ea in "Two Weeks": "Higher than a motherfucker", "I can fuck you better than her." In plus Twigs are un lucru special, numai al ei, care ii face fanteziile intortocheate sa sune si mai tentant.



     Daca "Two Weeks" reprezinta centrul senzualitatii albumului, "Pendulum" este epicentrul suferintei cu aerul sau sfasietor: "So lonely trying to be yours." Din punct de vedere al versurilor, cantecul o gaseste pe FKA Twigs in cel mai sincer si clar moment al sau. Ritmul e construit pe ceea ce seamana cu sunetele unei rulete care se invarte iar si iar spalata in sunetele sintetizatoarelor.



     La inceputul cantecului canta: "Lately I'm not so present now" iar versul tinteste direct esenta identitatii sale. Pana la urma vorbim despre o artista al carui nume sugereaza o desincronizare. "FKA" este abrevierea pentru "Formerly Known As". (Anterior Cunoscuta Ca), (nu) multumita avocatilor unui alt artist numit Twigs. Acel FKA este un mod de a masca marele semn de intrebare. Anterior cunoscuta ca, ok, insa cine este ea acum? Este inca "acea fata" din videoclipul X? 
     "I can't recognize me," canta in incheierea lui "Video Girl", insa pentru noi toti ceilalti, prin albumul LP1, e propulsata direct in centrul atentiei si este greu sa o pierdem din vedere.

     Revista Time i-a acordat albumului o recenzie pozitiva spunand ca FKA Twigs "a facut acea tranzitie catre unul dintre cele mai convingatoare si complexe acte in RnB." Albumul LP1 a fost nominalizat anul acesta la premiul Mercury.
     FKA Twigs a aparut pentru prima data in fata publicului american in emisiunea "The Tonight Show with Jimmy Fallon" pe 4 noiembrie, unde dupa parerea mea a lasat o impresie foarte bune vizual vorbind, insa la capitolul vocal ar fi putut mai mult. Piesele ei suna foarte bine inregistrate in studio insa sunt tare curios cum vor suna live pentru ca per total sunt calme si de atmosfera mai degraba decat pentru un show de proportii mari.

     Albumul primeste un 8 din partea mea. Il recomand celor ce vor sa experimenteze un sound nou.

P.S.: Pentru cei care prefera ceva calm, insa mai putin intortocheat, recomand Jessie Ware - "Tough Love" sau Hozier - "Hozier".

Poate asculti si tu: Frank Ocean - channel Orange

Frank Ocean este in aer , privind in jur , contempland tot ce se intampla. "Up above the birds, I saw the sky like I never seen before" sopteste pe albumul sau de debut channel Orange. Tanarul in varsta de 24 de ani s-a dovedit rapid a fi printre cei mai talentati cantautori ai generatiei sale - are voce , spirit , farmec , atitudine iar versurile lui poarta o incarcatura emotionala si o aura de poveste rar intalnita in muzica din zilele noastre.

El are toate motivele sa creada ca e mai presus de sufletele pierdute , create intr-o maniera atat de vivida , care se tarasc , sufera si se plang de-a lungul intregului album. Dar nu e asta modul lui Frank Ocean de a lucra. Privirea lui nobila este puternica dar nu atotputernica. "What's a god to a non-believer who don't believe in anything?" canta in "No Church in the Wild" de pe Watch the Throne al lui Kanye West si Jay Z. Este atat de bun in a starni indoiala asupra faptului ca raspunsurile nu pot ajuta si in acelasi timp se retrage intr-o bula realizata prin cuvintele sale.

Pe langa empatia de care da dovada pentru personajele sale , Ocean da dovada de impacare - el a fost prezent acolo in locul lor , a trecut prin ceea ce ele trec si a depasit momentele cu calm. Pe channel Orange aceasta seninatate este stropita cu emotie sfasietoare , ca si cum el alterneaza momentele in care nareaza cu cele in care interpreteaza in stilul original cu care ne-a surprins pe primul album , Nostalgia,Ultra , incrucisat , adanc , cu subintelesuri. 

 

Regasim toate aceste trasaturi in melodia ce deschide albumul , "Thinkin Bout You" , in care poarta o lupta interioara in timp ce-si aminteste despre prima dragoste. Isi face sperante false , minciuni albe soptite inainte de a izbucni intr-un falsetto sfasietor: "Do you not think so far ahead?/ Cause I've been thinkin bout forever".

 

Dupa ce a scris pentru staruri pop precum Brandy , John Legend si Justin Bieber , cu "Thinkin Bout You" Ocean si-a intarit succesul obtinut anul trecut cu genialul mixtape Nostalgia, Ultra , dovedind ca este un artist in adevaratul sens al cuvantului. Timpul petrecut in studiourile din L.A. i-a oferit experienta necesara pentru a crea o bucata atat de complexa si variata cum este channel Orange, care alterneaza de la stilul energic al lui Stevie Wonder la RnB-ul anilor '90 si de la rock la funk.

In urma scrisorii pe care Frank a publicat-o anul acesta si in care admitea ca prima lui dragoste , la varsta de 19 ani , a fost pentru un barbat , versuri precum "my eyes don't shed tears, but boy they pour when I'm thinkin bout you" creaza un context personal albumului. Pentru o cultura care se mandreste foarte tare cu barbatia si increderea de care da dovada , hip-hop-ul si cantaretii acestui gen pot fi extrem de conservatori atunci cand vine vorba de sexualitate. Acest lucru este in schimbare , declaratia lui Frank Ocean fiind primul pas facut in aceasta directie , iar in cazul in care revelatia lui ii va inspira pe ceilalti si ii va ajuta sa se inteleaga pe ei insisi si lumea din jurul lor intr-un mod mai usor , atunci ar putea deveni una dintre cele mai bune "mosteniri" ale albumului channel Orange. 

Versurile intalnite in melodiile de pe album sunt admirabile si scrise cu maiestrie. Exista referinte la scriitoarea Joan Didion si cantaretul Randy Newman pe "Super Rich Kids" in care ne povesteste despre singuratatea copiilor cu bani in absenta parintilor, suferinta din spatele unei fatade a perfectiunii afisate. Exista o multime de povesti despre dependenti in partea finala a albumului , "Crack Rack" si "Lost". 

 

In "Bad Religion" Ocean este schilodit de dragoste si a plecat in cautarea raspunsurilor vietii pe bancheta unui taxi - in aceasta balada Ocean ofera cele mai pasionale si metaforice versuri de pana acum: "This unrequited love/ To me it's nothing but a one man cult and cyanide in my styrofoam cup/ I could never make him love me".

Intreg albumul este invaluit intr-o aura de filosofie atemporala , in centrul atentiei sunt acceptarea greu castigata si recunoasterea faptului ca dragostea , sexul si despartirea vor fi intotdeauna surse de inspiratie pentru cantece legendare. Cum altfel sa explice "Pyramids" , un vartej de 10 minute , timp in care trece de la minunile antice egiptene la cluburile moderne de striptease si compara unul dintre cele mai puternice simboluri feminine din istorie, Cleopatra , cu o femeie ieftina pe tocurile ei de 15 centimetri. Dar totusi, piesa nu trebuie interpretata ca un act de acuzare a ultimilor 2000 de ani ci trebuie tratata ca inca o incercare inteligenta de a ridica stacheta, de a duce jocul la un nou nivel. 

Increderea si deschiderea catre nou impreuna cu toate celelalte emotii exprimate de-a lungul intregului album constituie lumea lui Frank Ocean , in care traieste, totodata fascinat de ceea ce e în jurul lui. In prezent, in sectiunea bio pe profilul sau de Twitter scrie : "i don't know anything. neither do you" , nefiind o declaratie de ignoranta ci mai degraba una de intelepciune. 

Channel Orange primeste un 9/10 din partea mea.