04.10.2012

Poate asculti si tu: Frank Ocean - channel Orange

Frank Ocean este in aer , privind in jur , contempland tot ce se intampla. "Up above the birds, I saw the sky like I never seen before" sopteste pe albumul sau de debut channel Orange. Tanarul in varsta de 24 de ani s-a dovedit rapid a fi printre cei mai talentati cantautori ai generatiei sale - are voce , spirit , farmec , atitudine iar versurile lui poarta o incarcatura emotionala si o aura de poveste rar intalnita in muzica din zilele noastre.


El are toate motivele sa creada ca e mai presus de sufletele pierdute , create intr-o maniera atat de vivida , care se tarasc , sufera si se plang de-a lungul intregului album. Dar nu e asta modul lui Frank Ocean de a lucra. Privirea lui nobila este puternica dar nu atotputernica. "What's a god to a non-believer who don't believe in anything?" canta in "No Church in the Wild" de pe Watch the Throne al lui Kanye West si Jay Z. Este atat de bun in a starni indoiala asupra faptului ca raspunsurile nu pot ajuta si in acelasi timp se retrage intr-o bula realizata prin cuvintele sale.


Pe langa empatia de care da dovada pentru personajele sale , Ocean da dovada de impacare - el a fost prezent acolo in locul lor , a trecut prin ceea ce ele trec si a depasit momentele cu calm. Pe channel Orange aceasta seninatate este stropita cu emotie sfasietoare , ca si cum el alterneaza momentele in care nareaza cu cele in care interpreteaza in stilul original cu care ne-a surprins pe primul album , Nostalgia,Ultra , incrucisat , adanc , cu subintelesuri. 

 
Regasim toate aceste trasaturi in melodia ce deschide albumul , "Thinkin Bout You" , in care poarta o lupta interioara in timp ce-si aminteste despre prima dragoste. Isi face sperante false , minciuni albe soptite inainte de a izbucni intr-un falsetto sfasietor: "Do you not think so far ahead?/ Cause I've been thinkin bout forever".
 

Dupa ce a scris pentru staruri pop precum Brandy , John Legend si Justin Bieber , cu "Thinkin Bout You" Ocean si-a intarit succesul obtinut anul trecut cu genialul mixtape Nostalgia, Ultra , dovedind ca este un artist in adevaratul sens al cuvantului. Timpul petrecut in studiourile din L.A. i-a oferit experienta necesara pentru a crea o bucata atat de complexa si variata cum este channel Orange, care alterneaza de la stilul energic al lui Stevie Wonder la RnB-ul anilor '90 si de la rock la funk.

In urma scrisorii pe care Frank a publicat-o anul acesta si in care admitea ca prima lui dragoste , la varsta de 19 ani , a fost pentru un barbat , versuri precum "my eyes don't shed tears, but boy they pour when I'm thinkin bout you" creaza un context personal albumului. Pentru o cultura care se mandreste foarte tare cu barbatia si increderea de care da dovada , hip-hop-ul si cantaretii acestui gen pot fi extrem de conservatori atunci cand vine vorba de sexualitate. Acest lucru este in schimbare , declaratia lui Frank Ocean fiind primul pas facut in aceasta directie , iar in cazul in care revelatia lui ii va inspira pe ceilalti si ii va ajuta sa se inteleaga pe ei insisi si lumea din jurul lor intr-un mod mai usor , atunci ar putea deveni una dintre cele mai bune "mosteniri" ale albumului channel Orange

Versurile intalnite in melodiile de pe album sunt admirabile si scrise cu maiestrie. Exista referinte la scriitoarea Joan Didion si cantaretul Randy Newman pe "Super Rich Kids" in care ne povesteste despre singuratatea copiilor cu bani in absenta parintilor, suferinta din spatele unei fatade a perfectiunii afisate. Exista o multime de povesti despre dependenti in partea finala a albumului , "Crack Rack" si "Lost"
 

In "Bad Religion" Ocean este schilodit de dragoste si a plecat in cautarea raspunsurilor vietii pe bancheta unui taxi - in aceasta balada Ocean ofera cele mai pasionale si metaforice versuri de pana acum: "This unrequited love/ To me it's nothing but a one man cult and cyanide in my styrofoam cup/ I could never make him love me".

Intreg albumul este invaluit intr-o aura de filosofie atemporala , in centrul atentiei sunt acceptarea greu castigata si recunoasterea faptului ca dragostea , sexul si despartirea vor fi intotdeauna surse de inspiratie pentru cantece legendare. Cum altfel sa explice "Pyramids" , un vartej de 10 minute , timp in care trece de la minunile antice egiptene la cluburile moderne de striptease si compara unul dintre cele mai puternice simboluri feminine din istorie, Cleopatra , cu o femeie ieftina pe tocurile ei de 15 centimetri. Dar totusi, piesa nu trebuie interpretata ca un act de acuzare a ultimilor 2000 de ani ci trebuie tratata ca inca o incercare inteligenta de a ridica stacheta, de a duce jocul la un nou nivel. 


Increderea si deschiderea catre nou impreuna cu toate celelalte emotii exprimate de-a lungul intregului album constituie lumea lui Frank Ocean , in care traieste, totodata fascinat de ceea ce e în jurul lui. In prezent, in sectiunea bio pe profilul sau de Twitter scrie : "i don't know anything. neither do you" , nefiind o declaratie de ignoranta ci mai degraba una de intelepciune. 

Channel Orange primeste un 9/10 din partea mea.

29.09.2012

Poate asculti si tu: Pink - The Truth About Love

Pink este o cantareata cu picioarele pe pamant. In ultimii ani ne-a livrat adevarate imnuri de petrecere si cantece care par pline de bucurie dar de cele mai multe ori vin infasurate intr-un intuneric de care nici macar auto-proclamata “misfit” a muzicii pop-rock nu poate scapa.


Pe "The Truth About Love" , primul ei album din ultimii patru ani si primul de cand a devenit mama, efortul pe care Pink il depune pentru a demonstra ca inca are acel ceva special al ei pe care maternitatea nu i l-a dizolvat, este palpabil si sonor. Maternitatea a adaugat in mod clar o dimensiune noua si importanta vietii lui Pink, dar in multe feluri, ea inca e acea "hot mess" cu care ne-am obisnuit.

O mare parte din noul album se concentreaza in jurul subiectului sugerat de titlu - dragoste, relatii si cat de greu este sa faci ca sentimentele sa dureze. Uneori Pink este amuzanta si ironica iar alteori devine de-a dreptul nostalgica si sfasietoare, dar mereu sincera.


Pe primul extras ca single , sfidatorul si provocatorul "Blow Me (One Last Kiss)" , un fel de "So What" , Pink imbina versurile in care se confeseaza - despre un fost iubit si stupiditatea lui - cu refrenul la limita blasfemiei si ritmul dansabil.



Suna bine melodia care deschide albumul "Are We All We Are" dar si cel de-al 2-lea single promovat, "Try" , balada arzatoare care vorbeste despre diferitele situatii dificile prin care trece o relatie.
 

“I’ll wait right here until you get bored or she gets carded for beer”, canta dispretuitor in acelasi timp in care se plange de lipsa iubitului care a inselat-o pe “How Come You’re Not Here”. “You’re an asshole, but I love you” ii canta "singurei iubiri pe care a cunoscut-o vreodata" in "True Love" , dar stim cu totii adevarul: sub aceasta masca de femeie dura se ascunde o fata firava care nu este departe de a izbucni in lacrimi in prima clipa in care ramane singura.

Unul dintre cantecele care ies in evidenta este duetul cu solistul trupei fun. , Nate Ruess , alaturi de care a scris “Just Give Me A Reason". Cei doi joaca un cuplu care este in cautarea unui semn sa ramana impreuna , in ciuda faptului ca relatia lor nu mai merge.
 

"Here Comes the Weekend" este una dintre piesele mai slabe de pe album. Cu un ritm repetitiv este un cantec plat pana cand Eminem intervine parca de nicaieri cu partea lui de rap. Este o prezenta bine venita dar suna de parca ar face parte din cu totul alt cantec. Versurile cantate cu vocea dulce a lui Lily Allen pe "True Love" se potrivesc mult mai bine.

Pink nu primeste destule aprecieri pentru felul ei de a aborda o balada, chiar daca a inregistrat unele dintre cele mai frumoase auzite in ultimii ani. Ea atinge o noua latura sensibila pe "Beam Me Up" , o poveste miscator de trista despre dorul de a fi cu cineva care a murit. Desi deloc sentimental, cantecul si modul in care este interpretat vor atinge pe oricine care “pick a star to watch it shine” astfel incercand sa simta o conexiune cu cei trecuti in nefiinta.
 

Desi Ke$ha a incercat sa-i fure titlul de regina a petrecerilor nebunesti, Pink nu pare sa vrea sa renunte usor la dreptul sau de a insulta, clatina si vomita in public, in ciuda oricarei asa zise noi maturitati gasite. Pe “Slut Like You" impumuta parti din delirul dat de piesa "Woo Hoo" a celor de la Blur. Mesajul poate fi pus sub semnul intrebarii , "i'm not a slut i just love love" , dar ritmul este fara indoiala usor de retinut si prinde foarte rapid.



Cu “The Truth About Love” Pink continua sa mearga pe drumul ei de superstar cu care ne-am dori cel mai mult sa apucam sa bem un pahar. In timp ce experientele de viata se diversifica iar fericirea ei creste, de asemenea si intrebarile si confuziile ei ating noi inaltimi.
 

20 de cantece pop-rock, dulce-amarui despre dragoste, despartiri, dor, urcusurile si coborasurile unei relatii, acesta este ultimul album semnat Pink ,  care este si primul disc al artistei ce debuteaza pe primul loc al celebrului Billboard Top 200.

Din partea mea primeste un apreciabil 8,5/10.