"Ploua ploua ploua,
vreme de betie
si s-asculti pustiul,
ce melancolie."
Ahh ,tu ,Bacovia , cat de bine le zici. Am pornit la drum lung catre Suceava, printre nori si muscaturi de raze, dealuri si paduri, turme de oi pe langa care am trecut si multe, dar multe semne catre lacasuri sfinte. Seara ne-a prins tragand in poza cateva biserici din capitala judetului, tremurand prin frigul lasat. Cateva cete de baieti si fete merg in club. Nu au mai mult de 17-18 ani. Am adormit devreme cu gandul la calatoria ce ma astepta a doua zi.
M-am trezit cu noaptea-n cap si am pornit la drum spre Gura Humorului. Primul lucru care mi-a sarit in ochi , odata ce m-am dat jos din masina, au fost casutele de suveniruri insirate in numar mare de-a lungul drumului catre manastire. Straie populare, masti si linguri de lemn, magneti si bratari si multe altele atarnau infrigurate asteptand turisti sa le adopte in casele lor calde. Cautam manastirea , recunosc ca am confundat-o cu o biserica, insa intr-un final am ajuns in fata portii principale. Am bagat capul inauntru, intrarea 10lei, taxa foto 15lei, nimeni nu era acolo pentru a-mi taia bilet. O data, de doua ori, de trei ori, adjudecat, am avut intentii bune, Doamne Doamne imi sta martor.
Manastirea Humorului e frumoasa, linistita evident, asezata langa un palc de brazi inalti si un turn care mi-a atras atentia imediat. Biserica manastirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Mucenic Gheorghe. Dupa cateva fotografii in jurul manastirii am zis ca ma catar in turnul misterios.
Scari multe, scari inguste, afara frig, inauntru ca in catacomba, am tot urcat pana am ajuns cat de sus se putea ajunge pentru a-mi desfata privirea cu o priveliste relativ mohorata din cauza vremii inchise. Am cumparat un magnet si am pornit catre Voronet.
Asteptarile sunt mari, cuvinte frumoase au fost scrise despre aceasta mica manastire atat de faimoasa datorita nuantei unice de albastru a peretilor ei. Ne-am oprit in drum la o pensiune frumoasa ce poarta numele manastirii. O masa traditionala romaneasca e intotdeauna bine venita. Dupa ospatul culinar am luat-o din loc usor.
Cativa caini fara stapan m-au intampinat galagios la Voronet. Aici am platit intrarea si taxa foto aferenta, aceeasi valoare este la fiecare manastire, un pret bun , poate chiar cam mic comparativ cu faima lacaselor si gandindu-ne la unele biserici precum cea din Brasov unde costul intrarii este mai mare. Legenda “originii” bisericii uneste pe vecie două mari personalitati in destinul nostru national: ctitorul manastirii Stefan cel Mare si cuviosul parinte Daniil, primul staret al manastirii, unul din cei mai mari sfinti pe care i-a odraslit pamantul Moldovei, sihastru si duhovnic vestit.
Voronetul este frumos, gingas as putea spune. Atat de migalos pictat atat pe afara cat si pe dinauntru. Mi-a placut mult, un singur regret, acelasi pe care l-am avut toata ziua si anume vremea innorata care rapea din frumusetea peisajelor. Voios si cu inca un magnet adaugat la colectie m-am hotarat sa pornesc catre Moldovita.
Am mers si-am tot mers prin ploaie si vant, m-am oprit intr-o padure, sus pe munte, pentru a inspira cateva guri de aer proaspat si m-am pus din nou la drum.
Si mergeam si tot mergeam si parca nu mai ajungeam, iar pe drum nici tipenie de suflet. Intr-un final am intalnit o femeie ce impingea o roaba cu lemne si care mi-a spus ca nu sunt pe drumul cel bun si ca pe unde ma aflu merg spre Sucevita. Zis si facut, tot inainte, flacai! Pe o ploaie mocaneasca si lasarea serii am ajuns la manastirea Sucevita, o manastire de maicute, curata si ordonata.
De jur imprejurul ei stau ridicate ziduri groase cu turnuri. Manastirea este mai mare decat celelalte vizitate inainte. Cativa turisti englezi se simt ca acasa pe vremea de afara. Incaperile din interiorul manastirii sunt foarte inalte. Unul sintre peretii exteriori ai manastirii este pictat in intregime cu o armata de ingeri. Este maiestuoas si impunator.
Sucevita e un loc ce impleteste trasaturile unei cetati cu cele ale unui lacas sfant. Am bifat-o si pe asta, acum sa ma indrept catre prea bine cunoscuta Putna.
M-a prins noaptea pe drum si simt ca sunt la capatul lumii. M-am oprit la un magazin sa cumpar apa. Am inceput sa ma simt ca intr-un film de groaza - ochi banuitori, case cu ferestre vechi, sunete ciudate, umbrele copacilor strambate de lumina farurilor. La un moment dat am trecut pe sub o poarta mare pe care stateau scrise cuvintele: Bine ati venit la Putna. Un drum lung , strajuit de-o parte si de cealalta de copaci inalti m-a indrumat catre intunecata si grandioasa manastire.
La poarta un domn nu foarte amabil mi-a taiat biletul. Inca ploua iar eu m-am ambitionat sa mai trag cateva fotografii. Vitraliile de la intrare straluceau misterios in lumina felinarelor. Inauntru era liniste. Patru preoti se rugau iar vocile lor rasunau sfios.
Imprejmuita precum este si Sucevita, insa mai impunatoare, Putna adaposteste mormantul lui Stefan cel Mare. Adormita gradina era intesata de umbre si fiori. Pentru cateva momente m-am simtit purtat in timp pe valurile istoriei in momentul in care a inceput construirea manastirii, in 1466.
Am incheiat ziua cu un pahar de vin rosu in hotelul in care ma cazasem in Suceava. O zi obositoare insa bogata. Sper ca am prins cat am putut de bine maiestria arhitecturii si a picturilor lacaselor pe care le-am vizitat, in ciuda norilor ce acopereau cerul. Intradevar Bucovina este un tinut aparte care trebuie vizitat cel putin o data in viata. Avem o tara frumoasa si plina de comori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu