Salutare.
Sub deviza "ce nu fac azi pot lasa pe maine" am amanat si am tot amanat sa scriu despre calatoriile intreprinse in 2013 insa inauntrul meu ma rodea si ma rodea si trebuia sa ma scarpin cumva sa dau cuvintele astea afara. Nu stiu cati dintre voi vor citi ceea ce am sa scriu insa la sfarsitul zilei nu o fac pentru placerea cuiva anume ci pur si simplu pentru a-mi potoli mancarimea asta care ma zgamaia in interior. Trebuie sa scriu ceva si acum chiar o fac.
Ce e mai frumos ca o dimineata insorita in golful satului Assos alaturi de prieteni, o cafea si un fresh de portocale, sau o plimbare cu barca pe lacul din interiorul pesterei Melissani; sau o degustare de vin la fabrica Robola, o goana dupa suveniruri in capitala insulei, Argostoli sau o cina intr-unul dintre restaurantele de pe faleza celebrului "sat de vacanta al vedetelor". Fiskardo?
Sub deviza "ce nu fac azi pot lasa pe maine" am amanat si am tot amanat sa scriu despre calatoriile intreprinse in 2013 insa inauntrul meu ma rodea si ma rodea si trebuia sa ma scarpin cumva sa dau cuvintele astea afara. Nu stiu cati dintre voi vor citi ceea ce am sa scriu insa la sfarsitul zilei nu o fac pentru placerea cuiva anume ci pur si simplu pentru a-mi potoli mancarimea asta care ma zgamaia in interior. Trebuie sa scriu ceva si acum chiar o fac.
VARA LUI 2013 - CE VARA MINUNATA!!!
Era timpul pentru asumarea unui nou risc si astfel m-am trezit pe locul de la fereastra unui avion cu destinatia Grecia. Tara asta a devenit o a 2-a casa pentru mine. Puse cap la cap lunile petrecute pe meleagurile zeilor din Olimp insumeaza 2 ani si ceva;o buna bucata de timp in care mi-am hranit ochii si sufletul cu plajele superbe ale Cretei, am hoinarit pe stradutele orasului vechi din Rodos si am baut un frappe racoritor in mereu tanara si agitata Atena. Mi-am purtat pasii prin colbul stadionului olimpic din Olimpia, am mancat caracatite si calamari in Volos si am inotat in apele golfurilor micutei Aegina. Fara indoiala culorile din Santorini mi-au ramas impregnate pe retina pentru totdeauna iar privelistea apusului in portul Patra ramane una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum. Au mai fost si Ioannina cu lacul, pestera si moscheile sale, extraordinara Meteora , turcoazul superb al apelor insulei Chrissi si inca cate si mai cate, insa anul trecut am plecat catre necunoscut,catre salbaticie, catre Kefalonia.
La sud de Lefkada si la nord de Zakynthos se afla aceasta insula inca destul de ascunsa turistilor. Am descoperit locuri absolut senzationale, plaje care iti iau rasuflarea si sate pitoresti desprinse din basme. Oamenii traiesc in armonie cu natura si nu se dau in laturi sa te ajute cu toate ca va puteti intelege de multe ori doar prin limbajul semnelor sau cunoscand cateva cuvinte in limba lor natala. Am ramas fara cuvinte privind soarele reflectandu-si ultimele raze ale zilei pe suprafata apelor turcoaz de langa plaja Myrtos si a meritat toata osteneala coboratului si apoi a urcatului celor 300 de trepte pentru a ajunge pe plaja Platia Ammos pentru o baie racoritoare.
Ce e mai frumos ca o dimineata insorita in golful satului Assos alaturi de prieteni, o cafea si un fresh de portocale, sau o plimbare cu barca pe lacul din interiorul pesterei Melissani; sau o degustare de vin la fabrica Robola, o goana dupa suveniruri in capitala insulei, Argostoli sau o cina intr-unul dintre restaurantele de pe faleza celebrului "sat de vacanta al vedetelor". Fiskardo?
Cu fiecare rand pe care-l scriu simt cum entuziasmul creste in mine. Am intalnit oameni extraordinari si am vizitat locuri superbe. Am ajuns si-n insulele vecine, Lefkada si respectiv Zakynthos.
Astazi am urcat cateva fotografii pentru a va face o idee despre ce vorbesc iar incepand cu urmatoarea postare voi intra in detalii. O sa descoperiti un loc ideal pentru o vacanta linistita alaturi de partener/a , prieteni sau familie. Kefalonia are cate putin din toate si o mare parte din puritatea unui loc inca neexploatat de hotelieri si turismul agresiv al insulelor celebre precum Creta sau Santorini.
O sa numesc intreaga poveste: "Cronicile kefaloniene".
Pana la prima dintre ele puteti gasi mai multe fotografii pe paginea mea de Facebook: Beldi Photography.
O seara linistita.
Beldi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu