Tanara de 26 de ani a flirtat atat cu actoria cat si cu muzica jucand in filme precum "Mystic River"(2003), "The Day After Tomorrow"(2004), aclamatul "The Phantom of the Opera"(2004) sau recentul "Beautiful Creatures".
Astazi ma opresc pret de cateva minute bune asupra partii muzicale pe care o descopera urechile mele invaluita intr-o eleganta a unor melodii clasice din anii 20 si pana in anii 60. Se pare ca Emmy a mai lansat doua albume pana la cel de fata si anume "Inside Out"(2007) despre care afirma ca si-a gasit inspiratia din frustrarea creata de lipsa de emotie onesta din cantecele ce se aud pe radio in zilele noastre si tot in acelasi an a aparut si EP-ul "Carol of the Bells".
Despre sound-ul si stilul muzical adoptat pe albumul de debut, Emmy spunea ca : "Nu e muzica pop, nu e Britney Spears bubblegum pop. Vreau sa aiba un aer asemanator cu muzica lui David Gray sau a lui Annie Lennox."La inceputul acestui an a fost lansat "Sentimental Journey". Spre deosebire de "Inside Out" pentru care Emmy a scris in intregime cantecele, albumul de fata este o colectie de cover-uri ale unor melodii clasice. Miss Rossum a ales aceste cantece deoarece: "Clasicii si jazzul mi-au marcat copilaria si astfel am simtit ca e destul de natural sa inregistrez acest album". Emmy a alcatuit tracklist-ul precum un calendar muzical care poarta ascultatorul intr-o calatorie emotionala prin toate lunile anului; "Fiecare cantec trebuie sa reflecte fie liric fie emotional fiecare luna".
Albumul este plin de melodii pe care Emmy le iubea in copilarie, cantece interpretate in original de Bessie Smith, Frank Sinatra, Judy Garland, Connie Francis, Eddie Cantor, Edith Piaf, Billie Holiday, Dean Martin si Willie Nelson.
Dupa o prima ascultare cap-coada pot spune ca sentimentul dat de album per ansamblu este unul de liniste, eleganta si jazz-chic. Unele voci afirma ca Emmy ar trebui sa se rezume la cariera actoriceasca insa parerea mea tina sa fie diferita. Timbrul ei e un pic fortat pe alocuri insa in general se muleaza foarte bine pe linia melodica. Mult pian, un saxofon in fundal si versuri care reflecta perfect gandirea "sentimentala" americana de la inceputul sec. 20, acestea sunt elementele predominante ale albumului; usor simplista, mult visatoare si adeseori naiva, insa cine sunt eu sa judec inteligenta emotionala a oamenilor.
Imi plac cu precadere "These Foolish Things (Remind Me of You)" si "Nobody Knows You (When You're Down and Out)".
Apreciez s-o aud pe Emmy cantand pasaje in franceza pe melodia "Autumn Leaves( Les feuilles Mortes)" si abordand un ritm mai jucaus pe "Things".
Desi oarecum sfioasa in tonalitate, Rossum a lucrat cu cativa muzicieni extraordinari, inclusiv Giulio Carmassi care o acompanieaza la fiecare pas cu melodiosul sau pian.
Rezultatul este ca, in timp ce stilul abordat de Rossum face parte clar din genul cabaret - Broadway, albumul are un aer relaxat, jazzy, diferit de asteptarile pe care le-am avea de la o persoana crescuta si invatata cu opera si teatrul muzical.
Indiferent de parerile impartite ale publicului Emmy ne cucereste inevitabil cu prezenta sa diafana si trebuie sa recunosc ca, asa cum am citit intr-un comentariu pe youtube: "tipa a castigat loteria genetica". Pentru mai multe detalii despre cariera lui Emmy, o puteti urmari pe pagina ei de Facebook cat despre albumul "Sentimental Journey" din partea mea il recomand inspre ascultare intr-o dupa amiaza de vara in timp ce conducex\ci pe un drum de tara, relaxat, cu o tigara in coltul gurii si batand usor ritmul cu degetele pe volan.
Eu ii dau 7/10 stele. Ascultare placuta.
Avand in vedere succesul single-ului semnat Pink - "Give me one reason", arunca o privire si pe ultimul album al cantaretei, a carui recenzie o gasesti AICI.
