Ploua cu compromisuri!

"Azi m-am trezit in mijlocul muntilor de gunoaie. Cauciucuri, conserve, sticle, cutii, saci imensi, fiare vechi, sosete rupte si pantaloni jegosi, garnituri si baterii, furtune, sarme, bucati de zid, invelite-ntr-o plapuma de noroi, stateau si ma priveau ostentativ, gata sa se pravaleasca asupra-mi. Cerul era gri. Nori de petrol se inghesuiau napustindu-se deasupra mea. N-am apucat sa clipesc a si inceput sa ploua. Grabit, zgomotos, cu table grele si cenusii, cu tuburi tari, cu namol, ploua cu mustrari de constiinta si cu regrete si cu tradari. Ploua cu neincredere si cu secrete murdare, cu priviri plecate, cu maini tremurande. Ploua cu compromisuri. Si m-am vazut nevoit sa ma adapostesc sub gunoi caci daca as fi ramas in ploaie atunci m-ar fi strivit. Am gasit o tabla si m-am ghemuit sub ea."

Incheiem zi de zi contracte de compromis. Ne semnam in josul paginii, pe linia punctata si zambim. Fie ca in loc de 10 bani primim o guma ca rest la magazin, fie inghitim supa mamei prietenei si ii spunem cat de buna i-a iesit cand de fapt ne vine sa boram exact in momentul urmator. Unele compromisuri tin de bun simt. Cedezi locul in autobuz unei doamne mai in varsta; ii deschizi usa la restaurant prietenei; inghiti in sec dupa ce ai facut un compliment unei tipe pentru a o face sa se simta mai increzatoare cu toate ca in sinea ta iti spui ca arata ca o vaca; iesi in clubul X pentru ca toti merg acolo, cu toate ca muzica e de proasta calitate si mai bine ai fi stat acasa s.a.m.d.. Masca compromisului este acel zambet fortat de care orice om cu bun simt ar trebui sa-si dea seama si care e folosit de atatea ori la incheierea intelegerii, ca o pecete. De la a un compromis mic se ajunge la altul si daca nu stii cand sa te opresti ajungi victima propriilor tale actiuni. Consider ca exista anumite compromisuri ce sunt necesare, de exemplu intr-o relatie, si compromisuri daunatoare, incheiate de oameni slabi, aflati in situatii in care gandesc ca nu mai exista alternativa. Astfel auzi cum tipa aia atat de frumoasa e cu uratu' ala fiindca el are bani si ea nu, sau omu ala a fost batut de camatari pentru ca avea datorii la ei. Nu trebuie sa te dai batut. Speranta nu moare,noi suntem cei care renunta la ea. Nimeni nu a zis ca va fi usor. Dar macar poti incerca. Si daca ai incercat o data si nu a mers, atunci mai incearca o data si inca o data. Intr-un final vei reusi. Roata se invarte intotdeauna.
Sunt unii care fac un compromis si-l iau ca pe un rau necesar, ca pe un impediment ivit in drumul catre ceva mult mai mare si care, odata ajunsi acolo unde-si doreau, o sa-l priveasca ca pe un arc si nu ca pe o groapa. Ei sunt cei ce reusesc sa traga foloasele.
Si sunt altii ce se complac dintr-o intelegere intr-alta si ajung secati de regrete, ajung sa caute o mica sclipire intr-o mare de intuneric cand de fapt soarele straluceste chiar in fata lor. Si regreta. Sunt cei care se scuza mereu. Sunt cei care se ascund. Sunt cei care zambesc excesiv si sunt grabiti. Sunt printre prietenii nostri. Cateodata suntem chiar noi.
Depinde de puterea de caracter a fiecaruia cand sa ne ridicam si sa strigam "STOP!!! PANA AICI!!!".

"Inghiontit din toate partile, sub acea tabla ce-mi oferea o oarecare protectie fata de ploaia atat de grea ce cadea, dar care stiam ca va ceda curand, am gasit o bata veche de baseball. Am apucat-o rapid,parca dintr-un instinct primar si m-am repezit afara. Am calcat intr-o groapa si m-am improscat cu noroi. Fiarele cadeau. Pietrele cadeau. Bucati de carton si tabla,resturi menajere, toate cadeau. Si cadeau parca cu atata putere de se infigeau in pamant ca niste sageti. Am ridicat privirea. Am pus piciorul drept mai in fata. Bata am dus-o usor inspre spate. Am asteptat o secunda........doua.....si am lovit. Piciorul stang s-a incordat. Toti muschii mi s-au contractat. Bata a sfasiat aerul. S-a auzit un poc si un tang prelung. O durere scurta mi-a paralizat mainile pentru un moment. Am inchis ochii instinctiv. Bucati de tabla s-au imprastiat in jurul meu. Am deschis ochii. Am schitat un zambet. Apoi din nou am luat pozitia de lovit. Bata suiera pe langa capul meu. In stanga,in dreapta, in jos si-n sus din nou loveam fara incetare. Picaturi de sudoare imi impresurau fruntea. Si am continuat. Nu m-am oprit pana in acea clipa. O raza a strapuns peretele negru de nori. S-a intins pana la mine in brate. Am ridicat privirea. Si am zambit. Ploaia se oprise in sfarsit."