Poate asculti si tu : Jessie Ware - Devotion

Pe Jessie am descoperit-o la inceputul anului prin single-ul 110%. M-au captat eleganta gesturilor si calmul vocii, atitudinea romantica si mixul de soul si electro. Am citit ca isi va lansa albumul de debut undeva in august si mi-am hranit nerabdarea cu single-urile lansate, iar acum, in sfarsit este AICI!

Sofisticat, lin si senzual "Devotion" are o tinuta ce imbina calmul si eleganta intr-un val de muzica dance ce ii curge prin venele acestei londoneze in varsta de 27 de ani.
O mare parte din viata Jessie s-a simtit confortabil in rolul de a canta din umbra decat de a capta toata atentia din mijlocul scenei. "Being a backing singer was my idea of heaven." a spus ea la un moment dat, ceea ce nu exprima o dorinta ucigatoare de a impinge deoparte cu coatele competitia. De fapt Ware s-a decis destul de tarziu sa devina cantareata, initial fiind jurnalista, asta pana cand s-a ragasit in situatia de a se simti geloasa pe Jack Peñate , un fost coleg de scoala , care a avut tupeul de a merge in lume si a cauta un contract cu o casa de inregistrari.

Reticenta ar putea fi considerata un dezavantaj pentru o cantareata aflata la inceput de drum insa in cazul lui Jessie, aceasta este unul dintre lucrurile cele mai captivante. Ea transforma reticenta in avantajul sau si asta face ca "Devotion", de la primele acorduri printre sunetele clopoteilor in vant si pana la refrenul delicat, de la linistea interioara ce ti-o da si pana la transformarile discrete ale ritmurilor, sa fie o fantezie hipnotizanta.

Este sincer, este cald si este cantat din inima.

Ma incalzesc pe acordurile piesei ce da numele albumului si apoi plonjez cu ochii inchisi in delicatetea celei de-a doua piese de pe album, una dintre preferatele mele: "Wildest Moments" - o balada de proportii olimpice care descrie subtil si placut o relatie tumultoase de prietenie in care"everyone must be wondering why we try". 



Jessie Ware are una dintre cele mai dulci voci, invelita in emotie. "Running" este la fel de seducatoare precum unele cantece ale lui Sade, tonurile abia respirate ale lui Jessie planeaza deasupra intregii melodii incat abia observam ocazional rafalele date de chitara si ropotele tobelor.



Singura melodie care mi-a placut de la prima ascultare, in afara de single-urile deja promovate, este "Night Light", o alta balada intensa care ma invita la plimbari nocturne printre umbre si temeri. Si cu toate ca atmosfera este una de teama si confuzie, simt ca gasesc acea lumina calauzitoare ce-mi inspira siguranta si caldura.


Ware insumeaza calitatile si mesajul misiunii sale in piesa "110%", o "afacere" vibranta in care canta: "I'll keep the dancefloor warm" inainte de a adauga nostalgic "but I'm still dancing on my own."
Asemanatoare cu melodia "Dancing on my own" a lui Robyn, versurile au in mare parte o incarcatura izbitor de obsesiva. Partea de hip-hop de la inceputul piesei este un sample din melodia lui Big Punisher "Dream Shatterer", un imn dedicat vietii de gangster care se mandreste prin "carving my initials on your forehead". In cazul de fata , cu ajutorul producatorului Julio Bashmore, Jessie da o alta conotatie frazei, facand aluzie la puterea privirilor aruncate pe furis pe ringul de dans si etichetele romantice puse.


Relatiile sunt foarte rar simple pe "Devotion", de asemenea Jessie nu simte ca este in control deplin insa cu toate acestea se arunca cu capul inainte, poate naiv, insa atat de intens si elegant incat primeste aprecierea.

Lucrul care face acest album atat de bun este faptul ca niciodata nu ti se spune sa te ridici sau sa fii atent.
In locul acestor lucruri el isi impleteste mendrele magice intr-o declaratie cu adevarat originala a unui artist care nu se astepta sa devina pop-star, dar care s-ar putea sa se lupte ca acest lucru sa nu se intample, cu toate ca se va intampla oricum - pana la urma muzica este in inima ei.

O sa tin un ochi pe Jessie Ware iar "Devotion" marcheaza un 8,5/10.

Articol publicat pe urban.ro.

Azealia Banks - noua fata rea a hip-hop-ului

Rime taioase, aparitii sexy si niste buze comparabile cu cele ale Angelinei Jolie, toate impachetate in carisma si atitudine de vampa, aceasta este Azealia Banks, noua fata rea a hip-hop-ului.

Azealia Amanda Banks este numele fetei rele din Harlem, New York, care arunca cu rime taioase, filmeaza videoclipuri in care afiseaza o imagine de fashion-vamp si posteaza fotografii deocheate pe contul ei de Instagram. Cunoscuta pana nu demult sub numele de Miss Bank$, Azealia a inceput sa guste succesul odata ce a ajuns in varful topului "Cool List" al revistei New Musical Express in 2011.
In decembrie BBC a anuntat ca Banks a fost nominalizata pentru "The Sound of 2012" unde in cele din urma a ocupat un onorabil loc 3. In prezent a semnat cu casa de discuri Interscope/Polydor si a lansat un numar mare de melodii via YouTube dintre care cea mai cunoscuta "212" a strans aproape 28 de milioane de vizualizari.


Primul EP semnat Azealia Banks, "1991", a fost lansat in UK pe 28 mai anul acesta si in urmatoarea zi in USA. Albumul contine patru piese si a primit critici pozitive, single-ul "212" fiind descris de Robert Christgau (MSN Music) ca :

"quick-tongued, lascivious, catchy, and delighted with itself" si adaugand despre album
"there hasn't been a more pleasurable record all year and probably won't be—not even by her."

In iunie Azealia a filmat videoclipul piesei "Liquorice" in Paris, alaturi de stilistul lui Lady Gaga, Nicola Formichetti si fotograful de moda John Rankin Waddell.



Mixtape-ul "Fantasea" a fost lansat pe 11 iulie in UK. Azealia a lucrat cu a varietate de producatori incluzand: Machinedrum, Nick Hook, Hudson Mohawke, Eprom, Drums of Death, Munchi, Ikonika, Diplo si DJ Master D. Despre acest proiect, cantareata afirma:

"Fantasea is almost kind of a first album of sorts….but it happened by mistake…. It’s weird. This is a test run. I tried a lot of cool things. Sounds I thought were progressive, beats made by close friends, different flowsss."

Videoclipul piesei "Van Vogue" a fost lansat saptamana aceasta. Cantareata a colaborat tot cu Rankin, iar clipul a fost filmat in studioul revistei "The Hunger". Vizual este concentrat pe moda si tinutele purtate. In timp ce predecesorul lui avea o latura distractiva de Wild Wild West,  "Van Vogue" este mai minimalistic, compus in mare parte din cadre ce ne infatiseaza o Azealia puternica si sexy cu un vibe RnB al anilor 90.



Castigatoare a premiului "Philip Hall Radar" oferit de revista NME si a titlului de "New Style Icon" acordat in cadrul Billboard Awards, Azealia Banks se pregateste pentru lansarea primului album in toata regula, intitulat "Broke with Expensive Taste",  care va aparea in toamna acestui an.
Aparitiile ei pe copertile diferitelor publicatii sunt din ce in ce mai numeroase si mai controversate. Suntem siguri ca trebuie sa tinem un ochi pe domnisoara Banks!

Articol publicat pe urban.ro.

Poate ai fost si tu acolo: Subsonic Festival 2012

Subsonic Festival a avut loc weekendul trecut la Paulesti, langa Ploiesti, oferindu-le celor prezenti peste 68 de ore de muzica dub si dubstep.

Un festival dedicat culturii bass, Subsonic, a adunat deopotriva romani, bulgari si englezi, cunoscatori ai stilurilor dub si dubstep dar si oameni pentru care intreaga experienta era una noua. Cu totii s-au miscat in ritmul sunetelor mixate de peste 42 de artisti pe parcursul a 3 zile in parcul de vacanta de la Paulesti, Prahova

Noi am ajuns sambata la festival si ne-am bucurat sa gasim in mijlocul padurii o oaza de oameni colorati care s-au bucurat intreaga noapte de "tunete si fulgere" pe cerul bass. Ne-am animat jucand fussball si racorindu-ne cu o bere rece, apoi ne-am relaxat printre ciuperci artificiale si hamace pentru "experimentalisti" si ne-am bucurat de un apus superb langa lacul Paulesti. Am ridicat praful dansand pe ritmurile The Raged, Panda Dub si Dub Pets si am fi vrut sa mai petrecem inca o saptamana in povestea frumos creata de Subsonic Festival.

La ora 19:00 pe scena Sound System a inceput sa mixeze Panda Dub in stilul sau original ce incorporeaza reggae-ul, steppa-ul englezesc si electro dub-ul francez. Sunetul Panda vine dintr-un melanj aproape științific de sample-uri etno, melodii electro fresh și percutante, texturi adânci și ritmuri puternice.

In acelasi timp membrii esențiali ai mișcării lui DJ Friction (Shogun Audio), britanicii Spectrasoul, faceau publicul sa vibreze langa Main Stage cu un mix puternic si colorat de DnB.

La lasarea noptii The Raged a intrat pe scena cu un val de energie, sunete britanice de dubstep si jocuri speciale de lumini. Solistul a fost un adevarat entertainer urcandu-se la un moment dat pe o schela si apoi alergand prin multime.

Ne-am linistit pe melodiile celor de la Mahom, un mix de influente roots, etno și electro inspirate de natura. Tobele puternice, instrumentele intepatoare si efectele plutitoare aproape ne-au indus o stare de hipnoza.

Ne-ar fi placut ca Shapeshifter sa poata ajunge si sa ne tina in priza pana inspre rasarit, insa intotdeauna exista o data viitoare. Per total a fost o atmosfera relaxanta si hipnotica, m-am simtit ca intr-un mic Wonderland pe ritmuri Dnb si dubstep. Asteptam cu nerabdare editia urmatoare Subsonic.

Mai multe fotografii puteti gasi aici.

Poate asculti si tu: Patrick Wolf

Patrick Wolf va canta la Summer Well pe 12 august 2012. Pentru cei care nu il stiu facem o scurta incursiune in cariera colorata a acestuia.

Patrick Wolf este un cantautor englez din sudul Londrei. El foloseste o paleta extinsa de instrumente pentru a-si crea melodiile, predominante fiind pianul, viola si ukulele (o chitara cu 4 corzi de nailon). Este cunoscut pentru stilul sau muzical ce combina sunete electro si instrumente clasice, astfel oferind publicului piese care apartin stilului folk-romantic si tehno-pop. A lansat 5 albume coceptuale: Lycanthropy (2003), Wind in the Wires (2005), The Magic Position (2007), The Bachelor (2009) si Lupercalia (2011).

Productiile lui Patrick au fost luate in vizorul casei de productii Fat Cat Records, care i-a oferit un computer Atari si o consola pentru mixuri. In timpul inregistrarii albumului "Lycanthropy", Wolf a studiat compozitia la "Trinity College of Music" timp de un an. "Lycanthropy" a fost lansat în vara anului 2003. El a avut unele aparitii cantand la viola cu formatiile Chicks on Speed, Arcade Fire, Owen Pallett, CocoRosie si The Hidden Cameras.

Cel de-al 2-lea album, "Wind in the Wires", a fost lansat in Europa si America prin intermediul Tomlab Germania, a fost inspirat de originile irlandeze ale lui Patrick si a cunoscut succesul criticilor. Single-ul "Tristan", bazat pe legenda "Tristram of Lyonesse", a primit atentie sporita din partea criticilor de specialitate si ramane pana astazi una dintre favoritele fanilor.

In urma succesului obtinut cu cel de-al 2-lea album, Wolf a inceput inregistrarea celui de-al 3-lea , "The Magic Position", pe care se gasesc colaborari cu Marianne Faithfull si Edward Larrikin. Lansarea albumului a fost intampinata din nou de reactii pozitive din partea criticilor de muzica si a atins un grad sporit de succes comercial datorita accesibilitatii muzicii in comparatie cu albumele precedente. "The Magic Position" este un album construit pe tema iubirii si scris dupa sfarsitul unei relatii de lunga durata.

 Urmatorul album s-a numit initial "Battle" si a fost conceput ca un album politic. Focusul s-a mutat catre depresia prin care Patrick a trecut pe parcursul ultimului turneu doar ca apoi sa fie schimbat catre iubire, artistul indragostindu-se si astfel la sfarsitul sesiunilor de inregistrari exista material de ajuns pentru doua albume. Primul dintre ele a fost numit "The bachelor", de pe care au fost extrase single-urile "Vulture", "Hard Times" si "Damaris".

Pe 4 noiembrie 2010, Wolf a anuntat ca primul single de pe "Lupercalia" va fi "Time of My Life". Despre acesta, artistul spunea:

"'Time of My Life' is a song that I began writing at the end of a relationship in 2006 and then finished three years later during a temporary break-up in my current relationship. The new album has a direct narrative about love and optimism surviving through adversity and recession. I wanted to celebrate the love and hope I have found in the last few years."
"Time of My Life" este o melodie pe care am început să o scriu la sfârşitul unei relaţii, în 2006 şi am terminat-o trei ani mai târziu, în timpul unei pauze luate în relaţia mea actuală. Noul album are o naraţiune directă despre dragoste şi optimism ce supravietuiesc prin adversitate şi recesiune. Am vrut să sărbătoresc dragostea şi speranta gasite în ultimii ani.

 Pe 18 mai, anul acesta, Wolf a anuntat ca lucreaza la urmatorul album despre care spunea ca va fi "totally, totally, totally stripped down." si ca e timpul pentru o retrospectiva a ultimilor 10 ani inainte de a merge inainte spre urmatorii 10.

Pe Patrick Wolf il puteti asculta live la Summer Well 2012 pe domeniul Stirbey de la Buftea pe 11 august alaturi de Hurts, The Asteroids Galaxy Tour, Wolf Gang si Citizens.

Tot in cadrul Summer Well 2012 ii puteti auzi si pe cei de la The Vaccines, despre care v-am vorbit intr-un articol precedent.

Enjoy!

Poate asculti si tu: Delilah - From The Roots Up

"Departe de zumzetul teraselor si licaririle galbui-roseatice ale strazilor, ascult monotonia aparatelor de aer conditionat ce-si rotesc paletele deasupra birourilor glorios afundate in frustrarea foilor inghesuite in teancuri dezordonate. Ecranul albastru mi-arunca priviri inselatoare si simt cum ma ia cu calduri. Nu demult eram un peste pus in situatia de a trebui sa se catere intr-un copac. In momentele acelea de angoasa, de frustrare, Delilah s-a strecurat pe sub pielea mea ca un fior , ca o briza ce adie la apus. Inchid ochii si ma las purtat de inocenta glasului ei departe; sunetul viorii imi sfasie orice scut iar pianul ma bate in ritmul ramurilor plopilor nebuni leganati de vant ."

21 de ani, doar 21 de ani are, impliniti in septembrie anul trecut. Nascuta in orasul luminilor, al baghetelor si al chic-ului, a trecut prin despartirea parintilor la o varsta frageda si a crescut in nordul Londrei alaturi de mama ei. Radacinile familiei sale se amesteca pornind din pamanturile Frantei si ale Regatului Unit si imbratiseaza traditiile cubaneze, nigeriene si spaniole.

Decesul tatalui sau vitreg a fost acel click ce a determinat-o pe Paloma Ayana Stoecker aka Delilah sa se apuce serios de muzica. Pianul a aflat atingerea degetelor sale si a dat viata primului cantec la varsta de 12 ani.

La varsta de 17 ani semneaza contractul cu Atlantic Records, insoteste in turneu trupa britanica de drum'n base si dubstep, Chase and Status si colaboreaza cu Nneka, doar ca apoi sa cante in deschiderea celor de la Maverick Sabre in concertele acestora din UK si Irlanda.

In urma cu 4 zile albumul sau de debut a vazut lumina magazinelor de specialitate. "From The Roots Up" e sensibil si vulnerabil, imi trezeste un sentiment de nostalgie si fericire blanda, linistita.

"Go" este formidabil şi minimal, propulsat de o voce silentioasa, dureri si batai ce se confrunta. Este punctul culminant al acestui album ce abunda in trip-hop-încovoiat. Vocea ei se mută cu uşurinţă de la sunetele delicate şi de zahăr la cele emotionale, romantice.



"Love you so" imi place vizual,  atat imaginile cat si ritmul de tobe batute parca de un trib ma duc cu gandul la "Love lockdown" al lui Kanye. Unii spun ca includerea unui vers din melodia "Even after all" a lui Finley Quaye este un imprumut prea mare si cu toate ca per total tonul este minunat, albumul are nevoie de ceva mai mult sau Delilah trebuie sa adauge un ceva pentru a-l face pe deplin al ei. (Time Out London)




"Eu nu pot respira", spune ea pe "Breathe". Atenţia imi este captata de fisurile şi de obstacolele din vocea ei şi de incertitudinea versurilor descurajante. Ritmul lent se transforma in beat-uri si pocnete ce apar spontan, cuvintele sunt fie soptite, fie se succed rapid, apoi se lungesc in icnete sfasiitoare.

Delilah abordeaza cantecul lui Minnie Riperton, "Inside my love"  , oferindu-i baladei soul un makeover modern, capricios.

Saptamana trecuta a aparut videoclipul celui mai nou single , "Shades of Gray",  o piesa pozitiva , parca nelalocul ei intre celelalte mai nostalgice pe care le regasim pe album. "Through the darker shades of grey I see beauty in the rain" ne canta delicat Delilah printre zambete, culori si oameni fericiti in clipul adiacent.



Producătorii Science, Ballistiq şi LV strecoara unele dintre acele umbre bassy în acest album de debut, dar inima lui Delilah aparţine trip-hop-ului de la mijlocul anilor '90,  vocea ei tradeaza o fisura de Ella Fitzgerald  de-a lungul virajelor bruste ale corzilor vocale şi ale ritmurilor discrete din "Insecure" şi "Never be another". 

Atunci când găseşte excentrice si ciudate puncte comune intre Lykke Li si Regina Spektor pe "Only you" sau cand mangaie cu o delicateţe diafana sunetele dulci ale cantecului "Shades of gray", Delilah pare o Emeli Sande pentru care merită infruntate toate necazurile.

Poate vei asculta si tu intreg albumul! Il recomand si-l medaliez cu un 8/10.

Articol publicat si pe urban.ro.